Agnita

Date generale

Oraşul Agnita se aflã în jud. Sibiu, în partea de Sud a Pod. Transilvaniei (în Pod. Hârtibaciului), la 447 m alt., pe valea Hârtibaciului, la intersecţia paralelei de 45°58’30” latitudine nordicã cu meridianul de 24°30’30” longitudine esticã, la 62 km NE de municipiul Sibiu; 11 702 loc. (1 ian. 2019), din care 5 870 loc. de sex masc. şi 5 832 fem. Supr.: 96,2 km2, din care 3,8 km2 în intravilan; densitatea: 3 879 loc./km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din cei 8 732 loc., 7 774 de persoane erau români (89,0%), 236 maghiari (2,7%), 141 rromi (1,6%) şi 581 loc. (6,7%) aparţineau altor etnii (germani ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 7 758 de ortodocşi (88,8%), 146 reformaţi (1,7%), 95 romano-catolici (1,1%), 58 luterani (0,7%), 49 evanghelici (0,6%), 47 penticostali (0,6%) şi 579 loc. (6,5%) aparţineau altor confesiuni (adventişti de ziua a şaptea, Martorii lui Iehova, greco-catolici, creştini după evanghelie ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Staţie finalã de c.f. pe linia de c.f. cu ecartament îngust, construitã în anii 1895-1898 între Abrud şi municipiul Sibiu. Aceastã linie de c.f., numitã „mocãniţa Hârtibaciului”, trecutã pe lista monumentelor istorice din România, a fost închisã la 1 sept. 2001. Nod rutier. Expl. şi prelucr. lemnului (mobilier). Producţie de utilaje şi accesorii pentru ind. uşoarã (maşini de cusut şi de tricotat ş.a.), piese şi accesorii pentru autovehicule şi motoare de autovehicule, de mase plastice, conf. şi tricotaje din lânã şi bumbac, ciorapi, pielãrie şi încãlţãminte (mãnuşi, încãlţãminte), benzi adezive, produse alim. Bibliotecă orăşenească. Muzeul orãşenesc „Valea Hârtibaciului”, întemeiat de istoricul Erhardt André şi inaugurat în 1958, cu colecţii de arheologie, istorie şi etnografie (lăzi gotice, sculpturi, ceramică ş.a.).

Istoric

În arealul oraşului au fost descoperite mai multe topoare din piatrã şi cupru, un inel, vase dacice, o fibulã romanã din bronz ş.a. Prima atestare documentarã a localit. dateazã din 1280. În perioada 1317–1320 apare consemnatã în documente cu numele Vallis­ Sancte Agnetis, ca centru de ceramicã smãlţuitã, în 1379 cu numele de Villa­ Agnethis, în 1733 figura cu denumirea Agnetta, iar în 1750, cu cea de Agnita. Localit. a fost declaratã oraş în 1950, având în subordine ad-tivã localit. componente Coveş şi Ruja.

Monumente

Fortificaţie ţãrãneascã, datând dinsec. 13, amplificatã succesiv pânã în sec. 17, în interiorul cãreia se aflã o bisericã evanghelicã ziditã în anii 1500–1525, iniţial romanicã, transformatã în sec. 19 în stil gotic, când navele laterale au fost înãlţate. Biserica este strajuitã de Turnul olarilor (la Vest), de un turn de poartã (al dogarilor) şi de încã trei turnuri (al fãurarilor, croitorilor şi al cizmarilor). Zidul de incintã, de fortificaţie nu se mai pastreazã; biserica ortodoxã cu hramul „Sfântul Nicolae” (1795–1797), ctitorie a negustorilor braşoveni Dumitru Orghidan şi Radu Bogdan, pictatã în 1980–1983. În localit. componentã Ruja se aflã o bisericã romanicã (sec. 13–14), transformatã ulterior în stil gotic şi fortificatã în 1509, precum şi o bisericã ortodoxã cu hramul „Sfântul Nicolae” (sec.18), cu forme baroce.