Azuga

Date generale

Oraşul Azuga se află în jud. Prahova, pe valea superioară a râului Prahova, la confl. cu râul Azuga, la poalele M-ţilor Bucegi, la 895–950 m alt., la intersecţia paralelei de 45°26’42” latitudine nordicã cu meridianul de 25°33’19” longitudine esticã, la 60 km NV de municipiul Ploieşti; 4 689 loc. (1 ian. 2019), din care 2 267 loc. de sex masc. şi 2 422 fem. Supr.: 83 km2, din care 26,6 km2 în intravilan; densitatea: 176 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 4 440 loc., 4 199 de persoane erau români (94,6%), 40 rromi (0,9%) şi 201 loc. (4,5%) aparţineau altor etnii (maghiari, germani ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 4 097 ortodocşi (92,3%), 66 romano-catolici (1,5%), 35 baptişti (0,8%) şi 242 loc. (5,4%) aparţineau altor confesiuni (penticostali, adeventişti de ziua a şaptea, creştini dupã evanghelie, greco-catolici, evanghelişti, reformaţi ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Staţie de c.f. (inauguratã la 10 iun. 1879). Producţie de echipamente pentru radiologie şi electroterapie, de mobilă, de ambalaje din hârtie şi carton. Fabrici de şampanie (din 1892), de salam (din 1887), de bere (1900), închisă la 17 iun. 2009, de sticlă (1879), închisă în anul 2007, de ciment alb (1885), falimentată în anul 2008, de postav (1887), falimentată în anul 2007 ş.a. Păstrăvărie. Bibliotecă orăşenească, adăpostită într-o clădire construită în anul 1930. Spital construit în anii 1911-1914.

Istoric

Iniţial, în această zonă a existat un han, construit în anii 1720-1725, menţionat documentar, prima oară în 1815 cu numele Căciula Mare sau hanul Întreprahove, în jurul căruia s-a dezvoltat ulterior o aşezare rurală în care locuitorii se ocupau cu păstoritul – activitate legată de întinsele păşuni naturale existente pe înălţimile munţilor din jur. Primele gospodării au luat naştere la începutul sec. 19, între primii locuitori fiind ciobanul Gheorghe Zangor, care şi-a construit casa în anul 1800. La început, aşezarea rurală, care până în anul 1881 s-a numit Întreprahove, a aparţinut de localitatea Sinaia, iar în anul 1884, localitatea Azuga s-a desprins de Sinaia şi împreună cu aşezările Buşteni, Poiana Tapului şi Predeal au format comuna Predeal, cu reşedinţa la Predeal, iar la 21 aprilie 1889, reşedinţa Primăriei a fost mutată de la Predeal la Azuga. În anul 1830, un oarecare Aslan din Rucăr a înfiinţat la Azuga “Glăjăria lui Aslan” în care lucrau sticlari aduşi din Bohemia, glăjărie (sticlărie) care nu a funcţionat mult timp. În 1879, întreprinzătorul S. Grünfeld a costruit o altă fabrică de sticlă, tot cu sticlari aduşi din Bohemia, în 1882 fraţii Matei şi Nicu Mocanu au inaugurat fabrica de caşcaval, în 1885 francezul Leboeuf a înfiinţat fabrica de var, iar inginerul Erler a inaugurat fabrica de ciment; în 1887 firma Rheim, Scheeser&Co a deschis fabrica de postav, iar Carol Scheeser a deschis fabrica de salam. În 1892 a fost inaugurată fabrica de şampanie, iar în perioada 1898-1900 firma Grundt, Rădulescu&Co a construit fabrica de bere. Comuna Azuga a fost declarată oraş în 1948. În prezent, oraşul Azuga are statut de staţiune climaterică şi de odihnă, de interes general, cu funcţionare permanentã, având un climat tonic-stimulant, aer curat, ozonat, fără praf şi alergeni, indicatã pentru tratarea nevrozelor astenice, a stãrilor de debilitate, a surmenajului fizic şi intelectual etc. Centru turistic şi punct de plecare spre cabanele din M-ţii Bucegi şi M-ţii Baiului. Pârtia olimpicã de schi “Sorica”, cu o lungime de 2 224 m şi o diferenţă de nivel de 561 m, dispune de instalaţie de transport pe cablu, de iluminat pe timp de noapte şi de instalaţie pentru producerea zapezii artificiale. În anul 2007 a fost dată în folosinţă o telegondolă şi o linie de teleschi care asigură accesul către toate pârtiile de schi.

Monumente

Biserica „Sfânta Treime” a fost construită în anii 1902–1903, pe cheltuiala Casei Regale a României, sfinţită în anul 1904. Biserica a fost refăcută în 1920 dupã stricăciunile provocate de bombardamentele din 1916. Picturile murale interioare au fost refăcute în întregime în 1960 de cãtre pictorul Emil Ivănescu din Curtea de Argeş şi din nou refăcute în tempera, în 1982 de cãtre pictorul călugãr Rafael Popescu de la mănăstirea Căldăruşani. Biserica “Sfânta Treime” posedă frumoase vitralii; La 30 mai 2004 s-a  pus  piatra  de  temelie a bisericii din lemn pe temelie de piatră, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, sfinţită în anul 2010; biserica romano-catolică “Sfântul Nicolae”, datând din anul 1934; Monumentul “Ecaterina Teodoroiu”, dezvelit în anul 1936; Monumentul eroilor din Războiul de Independenţă 1877-1878, dezvelit în anul 1905, plasat în faţa bisericii “Sfânta Treime”. Rezervaţia naturală botanică “Poiana cu narcise” – Clăbucet (18 750 ha); Rezervaţia naturală complexă “Valea Cazacului” (257 750 ha).