Mănăstirea Dobrovăţ

Situatã în comuna cu acelaşi nume din judeţul Iaşi, la 42 km Sud-SudEst de municipiul Iaşi, mănăstirea Dobrovãţ gãzduieşte 8 cãlugãri, care duc o viaţã de obşte, pãstoriţi de stareţul Codreanu Constantin Chesarie. Biserica mănăstirii, cu hramul “Pogorârea Duhului Sfânt” , cu o lungime de 32 m şi o lãţime de 8 m, este ultima ctitorie a domnului Ştefan cel Mare, a cãrui construcţie a început la 27 aprilie 1503 şi s-a terminat în 1504 la câteva luni dupã moartea acestuia (2 iulie 1504) prin grija fiului sãu, Bogdan al III-lea. Biserica “Pogorârea Duhului Sfânt” este un edificiu reprezentativ al stilului moldovenesc medieval care pãstreazã la interior picturi murale cu teme iconografice de orientare monasticã realizate în anii 1529-1535. În cadrul acestor picturi se remarcã “Scara lui Ioan Climax”, “Minunea Sfântului Sava”, un tablou votiv care-l înfãţişeazã pe Ştefan cel Mare cu macheta bisericii în mâini, alãturi de fiii sãi Bogdan al III-lea şi Petru Rareş, precum şi o scenã (pictatã mai târziu) cu “Aducerea (în 1783) moaştelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava” – aceasta din urmã fiind prima scenã de acest fel zugrãvitã în bisericile din Moldova. Biserica “Pogorârea Duhului Sfânt” a fost renovatã în anii 1975-1977. La 50 m de biserica “Pogorârea Duhului Sfânt” se aflã un paraclis construiut de Simion Movilã în 1607 pentru a-l îngropa pe fiul sãu Pavel. Acest paraclis a fost restaurat în 1992. Intrarea în incinta mănăstirii Dobrovãţ se face prin intermediul unui Turn de poartã, ridicat în 1743, cu decoraţii de facturã barocã moldoveneascã. În acest turn se aflã clopotele, precum şi un mic paraclis cu hramul “Sfântul Gheorghe” datând din 1743. Mănăstirea Dobrovãţ a fost desfiinţatã de autoritãţile comuniste prin Decretul 410 din 1959 şi a fost reînfiinţatã dupã cãderea comunismului, respectiv în 1991.