Ocna Mureş

Date generale

Oraşul Ocna Mureş se află în jud. Alba, pe Valea Mureşului, la contactul cu Pod. Târnavelor, la 252 m alt., la 60 km N-NE de municipiul Alba Iulia; 14 910 loc. (1 ian. 2011): 7 335 de sex masc. şi 7 575 fem. Supr.: 68,3 km2, din care 4,2 km2 în intravilan; densitatea: 3 550 loc./km2. Staţie de c.f. (în satul Războieni-Cetate). Expl. de argile bentonitice şi de sare (aici se află una dintre cele mai mari ocne de sare din Transilvania: 1 km lungime, 600 m lăţime şi 200 m adâncime; după o lungă perioadă de inactivitate, ocna de sare a fost redeschisă în 1791, iar în 1978 s-a sistat expl. sării în stare solidă). Combinat de produse sodice (înfiinţat în 1894-1896 de firma belgiană “Solvay”, dezafectat în febr. 2010) în cadrul căruia se produceau sodă calcinată şi caustică, bicarbonat de sodiu tehnic, alimentar şi farmaceutic, silicat de potasiu, carbonat de sodiu anhidru pentru uz fotografic şi cinematografic etc. Producţie de confecţii textile, de ţigarete, ţigări de foi, tutun de pipă, de ambalaje metalice şi din material plastic, de mobilă pentru birouri, de încălţăminte, de var, prefabricate din beton şi de produse alim. (panificaţie, alcool). Staţiune balneoclimaterică de interes local, cu funcţionare permanentă, cu climat de dealuri, sedativ, cu veri plăcute (temp. medie în iul. este în jur de 20°C) şi ierni reci (în ian. medii termice de c. –4°C) şi cu ape minerale clorurate, sodice, de mare concentraţie (266 g/l), provenite din lacurile cantonate în vechile saline. Staţiunea este indicată pentru tratarea afecţiunilor reumatismale degenerative (artroze, poliartroze, spondiloze), abarticulare (periartrite scapulo-humerale, tendinoze) şi inflamatorii (stări după reumatism articular acut), a celor posttraumatice (stări după luxaţii, entorse, fracturi etc.), neurologice periferice (pareze, sechele după poliomielită) şi ginecologice (insuficienţă ovariană, cervicite cronice, metroanexite cronice). În noaptea de 21 spre 22 dec. 2010 s-au prăbuşit pereţii unei mine de sare (catastrofă în care au fost distruse trei clădiri), ceea ce a avut drept urmare formarea unui crater cu diametrul de c. 200 m.

Istoric

În perimetrul oraşului au fost descoperite o necropolă de incineraţie din Epoca bronzului (cultura materială Wietenberg – sec. 16–13 î.Hr.) şi urmele unei aşezări civile romane din sec. 2–3, în care s-au găsit statuia din marmură a zeiţei Hecate şi un coif din bronz aparţinând unui legionar roman. La V şi SV de satul Războieni-Cetate au fost identificate vestigiile unui castru roman de zid (sec. 2–3) şi ale unei aşezări civile romane, în care s-au găsit opaiţe, terra sigillata, statueta unui zeu, un relief cu Lupa capitolina, un sarcofag, lei funerari ş.a. Cunoscută în perioada daco-romană cu numele de Salinae, localit. apare menţionată documentar, prima oară, în 1203, cu numele Uioara, apoi, la 13 ian. 1280, întrun act de schimb de moşii, iar în sec. 17 figura drept castrum et oppidum. Localit. a început să se dezvolte, cu precădere, după anul 1791, când s-a trecut la expl. sistematică a sării. Declarat oraş în 1956, Ocna Mureş are în subordine ad-tivă 2 localit. componente (Uioara de Jos, Uioara de Sus) şi 3 sate (Cisteiu de Mureş, Micoşlaca, Războieni-Cetate).

Monumente

Ruinele unei cetăţi (Uioara) din sec. 12, amintită documentar în 1336, ale unei capele din 1296 şi ale unei biserici romanice din anul 1300; biserica romano-catolică cu hramul „Sfântul Carol Borromeo” (sec. 18), declarată monument istoric în anul 2004; biserica reformată (1902); biserica ortodoxă cu hramul „Sfântul Apostol Andrei” (2003-2011), aflată în curs de realizare a picturilor murale interioare; castelul „Banffy”-„Teleky” (în localit. componentă Uioara de Sus), construit în 1742, în stil neogotic, cu unele transformări din 1850–1860; în satul Cisteiu de Mureş se află o biserică din lemn, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (sec. 18) şi ansamblul „Mikes”, format din Curia, în stil baroc (1796), castel în stil neoclasic (sec. 19), hambarul (sec. 18) şi capela romano-catolică, în stil baroc (sec. 18).