Fieni

Date generale

Oraşul Fieni se află în partea central-sudicã a României, în nordul judeţului Dâmboviţa, situat în zona de contact a Subcarpaţilor Ialomiţei cu prelungirile sudice ale Munţilor Bucegi, la 436-460 m altitudine, la confluenţa râului Ialomicioara cu Ialomiţa, la 26 km Nord de municipiul Târgovişte, la intersecţia meridianului de 25°25’16” longitudine esticã cu paralela de 45°07’39” latitudine nordicã. Din punct de vedere demografic face parte din categoria oraşelor mici, care la 1 iulie 2008 înregistra 7 844 locuitori, din care 3 790 erau de sex masculin şi 4 054 de sex feminin. Dacã raportãm numãrul total al locuitorilor la suprafaţa oraşului în intravilan, respectiv 5,2 km2, rezultã o densitate de 1 508 locuitori pe km2. Oraşul dispune de o staţie de cale feratã, inauguratã în 1894. Pe baza existenţei în aceastã zonã a depozitelor de calcar, marne şi gresii la Fieni a fost construit un mare combinat de lianţi şi azbociment  care produce ciment, var, ipsos, tuburi şi plãci de azbociment ş.a. La Fieni mai funcţioneazã o fabricã de becuri şi corpuri de iluminat, una de utilaje energetice, alta de cãrãmidã şi ţiglã şi alta de produse alimentare. Fieni este, totodatã, şi un important centru pomicol cu plantaţii de meri, pruni, peri ş.a.

Istoric

Localitatea apare menţionatã documentar pentru prima oarã la 14 iulie 1532 într-un act emis de domnul Vlad Înecatul, în care se specificã faptul cã locuitorii acestei aşezãri erau plãieşi (pãzitori ai hotarelor de trecere peste Munţii Bucegi). În perioada 1865-1923 Fieni a fost sat în componenţa comunei Moţăieni,  între 1923 şi 1950 a avut statut de comunã urbanã, între 1950 şi 1968 a fost comunã de sine stãtãtoare pentru ca la 17 februarie 1968 sã fie trecutã în categoria oraşelor. În prezent oraşul Fieni are în subordine administrativã localitãţile componente (cu statut de cartier) Berevoeşti (atestatã documentar la 13 februarie 1811) şi Costeşti (menţionatã documentar în 1831).

Monumente

Biserica având triplu hram – “Sfântul Nicolae, Cuvioasa Parascheva şi Sfântul Dumitru” (1804), declaratã monument istoric; clãdirea Primãriei (1934); biserica având hramul “Intrarea în Bisericã a Maicii Domnului” (1831) aflatã în cartierul Costeşi.