Fieni

Date generale

Oraşul Fieni se află în partea central-sudicã a României, în provincia istorică Muntenia, în zona de Nord a judeţului Dâmboviţa, în regiunea de contact a Subcarpaţilor Ialomiţei cu prelungirile sudice ale Munţilor Bucegi, la 436-460 m altitudine, pe interfluviul dintre râurile Ialomicioara şi Ialomiţa, la intersecţia meridianului de 25°25’16” longitudine esticã cu paralela de 45°07’39” latitudine nordicã, la 26 km Nord de municipiul Târgovişte; 7 480 loc. (1 ian. 2019), din care 3 630 loc. de sex masc. şi 3 850 fem. Supr.: 18,3 km2, din care 5,4 km2 în intravilan; densitatea: 1 385 loc/km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 7 587 loc., 7 339 de persoane erau români (96,7%) şi 248 loc. (3,3%) aparţineau altor etnii (rromi, maghiari, turci ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 7 308 ortodocşi (96,3%) şi 279 de persoane (3,7%) apartineau altor confesiuni (evanghelici, creştini dupã evanghelie, romano-catolici, adventişti de ziua a şaptea, baptişti, Martorii lui Iehova, musulmani ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Staţie de cale feratã pe linia Bucureşti – Titu – Târgovişte – Pucioasa – Fieni – Pietroşiţa, inauguratã la 12 nov. 1912. Segmentul de cale feratã Titu – Târgovişte a fost dat în folosinţã la 2 ian. 1884, cel dintre Târgovişte şi Pucioasa a fost inaugurat la 27 mai 1894, iar ultimul segment, pe traseul Pucioasa – Fieni – Pietroşiţa, a fost dat în exploatare la 12 nov. 1912. Pe baza existenţei în aceastã zonã a depozitelor de calcar, marne şi gresii la Fieni a fost construit (în 1914) un mare combinat de lianţi şi azbociment, azi modernizat, care produce ciment, var, ipsos, tuburi şi plãci de azbociment ş.a. La Fieni mai funcţioneazã o fabricã de becuri şi corpuri de iluminat (din 1936), azi modernizatã, una de utilaje energetice, alta de cãrãmidã şi ţiglã şi alta de produse alimentare. Fieni este, totodatã, şi un important centru pomicol cu plantaţii de meri, pruni, peri ş.a. Biblioteca publicã “Mircea Popescu”, înfiinţatã în anul 1934, în prezent cu peste 27 000 de volume; Casã de Culturã. Agroturism.

Istoric

În arealul oraşului Fieni, pe stânga râului Ialomicioara (cota 600), au fost descoperite vestigii din Epoca bronzului. Localitatea apare menţionatã documentar, pentru prima oarã, la 14 iulie 1532, cu numele Fiiani, într-un hrisov al domnului Vlad Înecatul, scris de Oprea în luna iulie, 14 zile, 7040 (1532), în care se spune: “Din mila lui Dumnezeu, Io Vlad Voievod şi domn a toatã Ţara Ungrovlahii, fiul bunului Vlad Voievod (Vlad cel Tânãr/Vlãduţ – n.a.), Dã domnia mea aceastã poruncã a domniei mele, lui Nan cu fratele sãu, anume Stan, cu fiii lor, ca sã le fie ocinã în Fiiani…. pentru cã le este dreaptã ocinã (bucatã de pãmânt stãpânitã cu drept ereditar – n.a.) şi dedinã”. Totodatã, în acest document se mai specificã faptul cã locuitorii acestei aşezãri erau plãieşi (pãzitori ai hotarelor de trecere peste Munţii Bucegi). În perioada 1641-1863, localitatea Fieni a fost sat în posesia mãnãstirii Caldãruşani, iar în anul 1864, ţãranii au fost împroprietãriţi cu pãmânt. În intervalul anilor 1865-1923, Fieni a fost sat în componenţa comunei Moţăieni, între 1923 şi 1950 a avut statut de comunã urbanã (oraş), între 1950 şi 1968 a fost comunã de sine stãtãtoare, iar 17 februarie 1968, comuna Fieni a fost trecutã în categoria oraşelor. În prezent oraşul Fieni are în subordine administrativã localitãţile componente (cu statut de cartier) Berevoeşti (atestatã documentar la 13 februarie 1811) şi Costeşti (menţionatã documentar în 1831).

Monumente

Biserica având triplu hram – “Sfântul Nicolae”, “Sfânta Cuvioasã Parascheva” şi “Sfântul Dimitrie, Izvorâtorul de Mir” , datând din anul 1804, declaratã monument istoric; clãdirea Primãriei (1934); clãdirea Şcolii (1912); cruce de piatrã din anul 1660, declaratã monument istoric; ansamblul rural din perioada 1901-1950, declarat monument istoric; biserica având hramul “Intrarea în Bisericã a Maicii Domnului” (1831), aflatã în cartierul Costeşti.