Date generale
Oraşul Mărăşeşti se află în partea de Est a României, în zona de Sud a provinciei istorice Moldova, în extremitatea de Est a judeţului Vrancea, în lunca de pe dreapta râului Siret, la 35-80 m altitudine, la intersecţia paralelei de 45⁰52’48” latitudine nordicã cu meridianul de 27⁰13’48” longitudine esticã, la 25 km Nord-Nord Est de municipiul Focşani. Din punct de vedere demografic, Mărăşeşti este un oraş mic, cu o populaţie de 13 344 loc. (1 ian. 2019), din care 6 590 loc. de sex masc. şi 6 754 fem. Supr.: 92,1 km2, din care 5,0 km2 în intravilan; densitatea: 2 669 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 10 671 loc., 8 639 de persoane erau români (81,0%), 750 rromi (7,0%) şi 1 282 loc. (12,0%) aparţineau altor etnii. Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 8 673 de ortodocşi (81,3%), 395 creştini dupa evanghelie (3,7%), 177 penticostali (1,7%) şi 1 426 loc. (13,3%) aparţineau altor confesiuni (evanghelişti, romano-catolici, Martorii lui Iehova, baptişti, adventişti de ziua a şaptea ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Oraşul Mărăşeşti este unul dintre principalele noduri rutiere şi feroviare ale ţării (staţia de cale ferată a fost inauguratã la 13 septembrie 1872), pe magistrala feroviară Bucureşti – Ploieşti – Buzău – Focşani – Bacău – Roman – Paşcani – Suceava. În arealul satului Călimăneşti, care aparţine administrativ de oraşul Mărăşeşti, a fost construit, în perioada 1984-1994, un lac de acumulare pe râul Siret, lung de 10,5 km şi lat de 800 m, cu un volum de apã de circa 44 mil. m3, ale cărui ape pun în mişcare (din 7 ianuarie 1995) turbinele unei hidrocentrale cu o putere instalatã de 44 MW. Acest lac de acumulare constituie, totodată, şi sursa de alimentare cu apă a canalului de irigaţii Siret-Dunăre. În oraşul Mărăşeşti îşi desfăşoară activitatea o unitate de reparaţii şi revizii tehnice de vagoane de cale ferată, precum şi mai multe întreprinderi mici şi mijlocii, care produc mobilă, confecţii textile, prefabricate din beton, saltele, somiere, vin, bãuturi alcoolice ş.a. Fabricile de sticlă şi de produse chimice au fost desfiinţate în aprilie 2012 şi, respectiv, în aprilie 2011. Parc eolian extins pe 450 ha, cu 40 de turbine de mare capacitate, instalate în anii 2010-2011. Crescătorie de sturioni. Viticulturã. Cămin Cultural. Casa de Cultură “Emanoil Petruţ”. Casa Ştiintei şi Tehnicii pentru Tineret, construită în anii 1978-1984. Biblioteca publică “General Eremia Grigorescu”, inaugurată în anul 1908. Muzeul veteranului român (singurul de acest fel din ţară), adãpostit în clãdirea Casei de Culturã, inaugurat în noiembrie 2004. La Mărăşeşti s-a născut actorul Emanoil Petruţ.
Istoric
Săpăturile arheologice efectuate în anii 1967-1986, în arealul satului Pădureni, au scos la iveală vestigiile unei aşezări şi ale unei necropole din Epoca bronzului, aparţinând Culturii materiale Monteoru (mileniul 2 î.Hr.), peste care s-a suprapus o aşezare din prima Epocă a fierului/Hallstatt (1200-400 î.Hr.) şi o alta din cea de-a doua Epocă a fierului/La Tène (secolele 5 î.Hr. – 1 d.Hr.). Tot aici a mai fost descoperită o necropolă carpică, cu 77 de morminte de incineraţie, datând din secolele 2-3 d.Hr., din care s-au recuperat cercei, perle, un pndantiv din argint, o pudrieră din bronz, o oglindă carpică, din metal, un şirag de mărgele din calcedonie ş.a., iar în perimetrul oraşului Mărăşeşti a fost descoperit un tezaur monetar, cu piese din aur emise în timpul regilor macedoneni Filip al II-lea (359-336 î.Hr.) şi Alexandru Macedon (336-323 î.Hr.), fiul lui Filip al II-lea, şi în timpul regelui Lysimachos (rege al Traciei în anii 305-281). Localitatea Mărăşeşti apare menţionată documentar pentru prima oarã, ca sat, la 20 martie 1392, într-un hrisov emis de Roman I, domn al Moldovei în perioada 30 mart, 1392- dec. 1394, prin care acesta:
dăruia lui Ionaş Viteazu o parte din satul Mărişeşti”.
Ulterior, Mărăşeşti apare consemnat în mai multe documente ale domnilor Moldovei, printre care cele semnate de Alexandru cel Bun în anul 1407, şi 2 iul. 1431, apoi cel semnat de Petru Aron la 20 aug. 1455, prin care acesta “întărea boierului Trifu Borzescu cumpărarea satelor Boteşti în Câmpul lui Dragoş, Ştefăneşti şi jumătate din Mărişeşti”, şi cel semnat de Vasile Lupu la 20 sept 1651, prin care acesta “întărea lui Lupaşcu Armaşu, a lui dreaptă ocină şi moşie din satul Mărişeşti şi ţinutul Putna pe apa Siretului”. În 1827, moşia Mărăşeşti a intrat în posesia logofătului Iordache Catargiu – moşie care prin Decretul din 14/26 aug. 1864 a fost împărţită la 16 clăcaşi din sat (fiecăruia revenindu-i câte 7,3 ha). La recensămantul din anul 1903, Mărăşeşti era o comună rurală cu 508 gospodarii, care adăposteau 2 328 de suflete, din care 1 240 de bărbaţi, 888 femei şi 200 de flotanţi. Comuna rurală Mărăşeşti a fost declarată oraş la 17 aug. 1920, în prezent având în subordine administrativă două localităţi componente (Siretu şi Tişiţa) şi 4 sate (Călimăneşti, Haret, Modruzeni şi Pãdureni). În arealul oraşului Mărăşeşti a avut loc la 24 iulie/6 august – 6/19 august 1917, o mare bătălie în care Armata 1 Română (cinci divizii), comandatã iniţial de generalul Constantin Cristescu şi apoi de generalul Eremia Grigorescu, în cooperare cu câteva divizii ale armatei ruse, după lupte grele, a zdrobit puternica ofensivă germano-austro-ungarã (12 divizii) declanşată cu scopul scoaterii definitive a României din rãzboi. Redau aici, cu o lacrimă pe obraz, un fragment dintr-o scrisoare trimisă de pe front de către tatăl meu, Marin Ghinea, care a participat la luptele foarte grele de la Mărăşeşti, Muncelu şi Valea Zăbrăuţului:
… În munţi urlă uriaşele tunuri păgâne, ce rup în calea lor stejari şi stânci bătrâne şi prin poteci se aude zgomotul Hoardelor păgâne. Înspre Siret se îndreaptă Coloanele nemţeşti. Sunt grăbiţi să ajungă la moarte în Mărăşeşti. Din tunuri, după dealuri, curg bombele grămadă. Românii înfruntă toate. Pe nemţi doresc să-i vadă, spre vrăjmaş porneşte cumplita vijelie de gloanţe şi baionete”….
În după amiaza zilei de 22 august 1917, în timpul unui atac german, respins de trupele Regimentului 40/59 Infanterie, la circa 500 de metri de Batalionul tatălui meu, a căzut eroic, în fruntea Plutonului pe care-l comanda, Ecaterina Teodoroiu, la vârsta de 23 de ani şi 7 luni.
Monumente
Mausoleul, cunoscut şi cu denumirea Monumentul “Victoria de la Mărăşeşti” , azi declarat monument istoric, a fost construit în două etape (1922-1924 şi 1936-1938), pe locul unde a avut loc bãtãlia din aug. 1917, după planurile arhitecţilor George Cristinel şi Constantin Pomponiu şi inaugurat la 18 septembrie 1938. Acest mausoleu, în care se păstrează osemintele a 5 073 de soldaţi şi ofiţeri români căzuţi în luptele de la Mărăşeşti, dispune de 154 de cripte individuale şi 9 cripte comune dispuse pe 18 culoare. Cupola mausoleului este împodobită cu basoreliefuri realizate de sculptorii Corneliu Medrea şi Ion Jalea, iar pereţii interiori sunt pictaţi de Eduard Stănescu; biserica “Adormirea Maicii Domnului”, zidită în anii 1830-1835, pe locul uneia mai vechi care data dinainte de anul 1809, prin grija şi pe cheltuiala logofãtului Costin Catargiu şi a soţiei sale, Elena, reparatã în 1889 şi 1920 şi repictată în 1928; monumentul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, situat în Parcul central al oraşului, este opera sculptorului Theodor Vidali din Ploieşti, şi a fost dezvelit la 29 septembrie 1908; monumentul (obelisc) Eroilor Regimentului 10 Dorobanţi, cu un vultur din bronz aşezat în vârf, azi declarat monument istoric, a fost ridicat în amintirea vitejilor soldaţi căzuţi în timpul Rãzboiului de Independenţă din anii 1877-1878, şi dezvelit la 17 mai 1909; clădirea Primãriei (1920); biserica “Sfântul Gheorghe” 1995-2006, sfinţitã la 9 nov. 2006); monumentul închinat mareşalului francez Joseph-Jacques-Césaire JOFFRE, situat în Parcul central al oraşului, a fost dezvelit la 6 aug. 1998.
