Schit rupestru, de călugărițe (inițial de călugări), situat în perimetrul satului Jgheaburi (numit în vechime Schiab) din comuna Corbi, județul Argeș, pe malul stâng al Râului Doamnei, afluent al râului Argeș. Biserica rupestră, cu dublu hram – “Adormirea Maicii Domnului” și “Sfinții Apostoli Petru și Pavel” (7,60 m lungime, 6,10 m lățime și 4 m înălțime), săpată în peretele unei stânci de gresie, de 30 m înălțime (la baza acesteia), datează de la sfârșitul secolului 14 și începutul secolului 15, reînființat în timpul domniei voievodului Neagoe Basarab (1512-1521) și atestat documentar la 23 iunie 1512. La sfârșitul secolului 15, monahia Magdalina (pe numele de mireană Mușa), văduva boierului Haniza din Obislav (fost sat, desființat la 17 februarie 1968 și unificat cu satul Grozăvești din comuna Corbii Mari, județul Dâmbovița) și mătușa domnului Ţării Românești, Neagoe Basarab, proprietara moșiei Corbi, a reîntemeiat și extins acest schit, ca locaș monahal de maici, în jurul bisericii rupestre. Schitul a fost supus unor refaceri în secolul 18. În anul 1809, așezământul monahal a încetat să mai funcționeze, iar în perioada 1809-1814, episcopul Iosif al Argeșului l-a reamenajat și a transformat biserica schitului în biserică de mir. După prăbușirea unei bucăți de stâncă, în noaptea de Paște a anului 1859, biserica schitului a fost consolidată și restaurată. Schitul Jgheaburi a fost reactivat la 23 martie 2003, ca schit de maici, fiind format din biserica rupestră, o biserică din lemn, datând din secolul 19, chiliile noi și ruinele chiliilor rupestre, azi fiind declarat monument istoric de interes național. La acest schit a fost găsită o cruce din piatră pe care este încrustat anul 1790. În apropierea bisericii rupestre, în peretele stâncii de gresie, există o formațiune în relief ciudată, având aspectul unui picior de om gigantic, orizontal, întinzându-se de la coapsă și până la talpă, distingându-se și conturul încălțării. Schitul Jgheaburi mai este cunoscut și sub numele de Schitul Corbii de Piatră.
