Baia de Arieş

Date generale

Oraşul Baia de Arieş se află în partea de V-NV a României, în Transilvania, în zona de NV a jud. Alba, pe râul Arieş, la poalele Muntelui Mare, în Ţara Moţilor, la intersecţia paralelei de 46°22’46” latitudine nordică cu meridianul de 23°16’47” longitudine estică, la 98 km NV de municipiul Alba Iulia; 3 894 loc. (1 ian. 2019), din care 1 966 loc. de sex masc. şi 1 928 fem. Supr.: 78,9 km2, din care 3,0 km2 în intravilan; densitatea: 1 298 loc./km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 3 461 loc., 3 354 de persoane erau români (96,9%) şi 107 loc. (3,1%) aparţineau altor etnii (maghiari, romi ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 3 298 ortodocşi (95,3%) şi 163 loc. (4,7%) aparţineau altor confesiuni (penticostali, baptişti, reformaţi, romano-catolici, Martorii lui Iehova, unitarieni, greco-catolici, creştini după evanghelie, unitrieni ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Staţie de cale feratã pe linia de mocăniţă (cu ecartament îngust) Turda – Baia de Arieş – Câmpeni – Roşia Montană – Abrud, construită în anii 1891-1912 (inaugurată la 20 iun. 1912), în lungime totală de 93 km, cale ferată folosită pentru transportul mărfurilor şi călătorilor. În 1997 a fost închis transportul pentru călători şi mărfuri pe această linie, din cauza nerentabilităţii, iar în 1998 o mare parte din această cale ferată a fost dezafectată, rămânând doar câteva tronsoane destinate pentru transportul turiştilor. Gara feroviară a fost declaratã monument istoric în anul 2010. Exploatarea de minereuri auro-argentifere şi de minereuri complexe a fost întreruptã la 7 mai 2004, când minele au fost închise. Produse textile (confecţii) şi alim. Prelucr. artisticã a lemnului. Agroturism. Bibliotecă orăşenească.

Istoric

În perioada stãpânirii romane în Dacia (106–271/275), localitea era cel mai important centru de exploatare a aurului. Din aceastã perioadã au fost descoperite o covatã din bronz pentru spãlarea aurului, unelte pentru minerit, opaiţe, ştampile, ceramicã ş.a. Prima atestare documentarã a aşezãrii dateazã din anul 1308, iar la 23 sept. 1325 apare consemnată ca localitate minierã, cu numele de Civitas Offenberg, într-un act emis de cãtre Carol I Robert de Anjou, regele Ungariei. În 1437, localitatea este amintită şi cu denumirea Offenbánya, nume cu care mai apare şi pe o hartã austriacã din anul 1769. În sec. 15 a avut statut de oraş liber, privilegiu pe care l-a pierdut mai târziu, iar în anul 1560 era consemnat ca sat principal de exploatare a aurului şi argintului. Declarat oraş la 16 ian. 1998, are în subordine ad-tivã satele Brăzeşti, Cioara de Sus, Muncelu, Sartăş şi Simuleşti.

Monumente

În oraşul Baia de Arieş se află biserica romano-catolică având hramul “Sfântul Ioan Nepomuk”, datând din anul 1487, restauratã şi sfinţitã la 8 oct. 1784, dominatã de un turn construit în 1884. Posedã o orgã din 1784 şi refacutã în anul 1881; casa parohialã dateazã din anul 1776 şi a fost restauratã în 1882; în oraş se mai aflã o bisericã greco-catolicã având dublu hram – “Preacurata Fecioarã Maria” şi “Sfântul Anton de Padova”, şi o casã parohialã construitã în anul 1570 şi renovatã în anii 1931-1932. În satul Brăzeşti existã biserica din lemn cu hramul „Învierea Domnului” (1769, pictatã în 1784 de Teodor Ciugan), declaratã monument istoric în anul 2010, iar în satul Sartăş se aflã biserica din lemn cu hramul „Pogorârea Duhului Sfânt”, datând dinainte de anul 1780, construitã pe fundaţie de piatrã, declaratã monument istoric în anul 2010. Biserica este dominatã de un turn-clopotniţã pãtrat, plasat deasupra naosului şi prelungit cãtre cer cu un acoperiş conic foarte înalt. Biserica pastreazã picturi pe pereţii interiori din 1790 şi 1827.