Băicoi

Date generale

Oraşul Băicoi se află în partea de Sud a României, în V-SV jud. Prahova, în zona de contact a Subcarpaţilor Prahovei cu Câmpia Ploieştiului, la 300-500 m alt., pe dr. râului Dâmbu (afl. al Teleajenului), la intersecţia paralelei de 45º02’43” latitudine nordică cu meridianul de 25º51’57” longitudine estică, la 20 km NV de Ploieşti; 18 759 loc. (1 ian. 2019): 9 082 loc. de sex masc. şi 9 677 fem. Supr.: 65,7 km2, din care 26,3 km2 în intravilan; densitatea: 713 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul de 17 981 loc., 17 169 de persoane erau români (95,5%), 38 rromi (0,2%) şi 774 loc. (4,3%) aparţineau altor etnii (maghiari ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 16 789 ortodocşi (93,4%), 163 adventişti de ziua a şaptea (0,9%), 93 creştini după evanghelie (0,5%) şi 936 loc. (5,2%) aparţineau altor confesiuni (penticostali, evanghelişti, romano-catolici, creştini de rit vechi, baptişti ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Expl. de petrol şi gaze naturale. Producţie de utilaje agricole, de utilaje pentru prelucr. cauciucului şi a maselor plastice şi de utilaje pentru ind. farmaceuticã şi alimentarã; construcţii metalice; articole de îmbrãcãminte; panificaţie. Depozit de fructe. Centru pomicol. Combinat avicol. Staţiune balneoclimatericã, în localit. componentă Ţintea ( staţiunea balneoclimatericã Ţintea). Bibliotecă orăşenească. Parc central, amenajat în anii 2014-2020, cu scenă de teatru în aer liber.

Istoric

În localit. componentã Ţintea a fost descoperit un tezaur de tetradrahme (imitaţii dacice ale monedei din timpul regelui Filip II al Macedoniei), datând din anul 341 î.Hr. În arealul oraşului Băicoi şi în cel al localităţii componente Ţintea au fost identificate vestigiile unei aşezãri daco-romane datând din anii 82-44 î.Hr. şi ale uneia româneşti aparţinând culturii materiale Dridu (sec. 8–10). Localit. Băicoi a fost devastatã de invazia mongolilor din anul 1241. Într-un document emis de domnul Basarab I, în perioada 1324-1328, se aminteşte de existenţa unei cãpetenii tãtare, numitã Baicu, aflatã în trecere prin aceste locuri, în fruntea hoardelor sale de jefuire. La 28 iunie 1358, localitatea a primit unele privilegii legate de comerţul negustorilor prahoveni. Prima menţiune documentarã a aşezãrii dateazã din anul în 1543, în 1595 este amintitã ca principal centru al schimburilor de mãrfuri cu oraşul Braşov şi cu negustorii din Argeş, iar la 20 mai 1597 este consemnatã ca moşie domneascã. Menţiunile documentare ale localitãţii s-au succedat de-a lungul anilor 1610, 1615, 1675 pânã în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714), când a devenit, din nou, moşie domneascã. În perioada 1864–1925, localităţile Băicoi şi Ţintea au fost organizate ca douã comune separate. La 1 aug. 1884, la Băicoi a luat fiinţã prima distilerie de ţiţei, iar în 1889 rafinãria „Aurora”. Declarat oraş la 11 iun. 1948, are în subordine ad-tivã cinci localitãţi componente: Dâmbu, Lilieşti, Schela, Tufeni, Ţintea.

Monumente

Biserica „Sfinţii Împãraţi Constantin şi Elena” a fost construitã în anii 1850-1853, pe cheltuiala prinţesei Cleopatra Trubeţkoi, soţia prinţului Serghei Petrovici Trubeţkoi (nepotul ţarului Nicolae I al Rusiei) şi pictatã în 1853 de Nicolae Grigorescu, când acesta avea doar 15 ani. Biserica a fost repictatã în 1902 de Toma Vintilescu, restauratã în 1922 şi repictatã în 1929 de pictorul italian Umberto Marquetti. Picturile murale interioare au fost restaurate în 1988 de o echipã coordonatã de Elena Vasilescu. Biserica a fost consolidatã şi restauratã în anii 1993-1994, sfinţitã la 24 iunie 1994 şi pictatã la exterior în anii 2004-2005 de Adrian Voicu din Bãicoi; biserica “Duminica tuturor Sfinţilor”, în localitatea componentã Ţintea (1853); în localitatea componentă Dâmbu există biserica “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, construită în anii 1978-1980, pe locul uneia din lemn care data din 30 iulie 1790, iar în localitatea componentă Tufeni se află biserica „Adormirea Maicii Domnului”, construită în anii 1992–1994 şi pictată în frescă, în anii 2002–2003 de Adrian şi Nicoleta Voicu din Băicoi şi sfinţită la 12 oct. 2003.