Bumbeşti-Jiu

Date generale

Oraşul Bumbeşti-Jiu se află în partea de Sud Vest a României, în provincia istorică Oltenia, în zona de Nord a judeţului Gorj, în Depresiunea Subcarpatică Olteană, în zona de contact a Subcarpaţilor Olteniei cu Munţii Parâng şi Vâlcan, la 400 m altitudine, pe stânga vãii Jiului, la ieşirea râului Jiu din defileul Lainici, la intersecţia paralelei de 45°10’43” latitudine nordică cu meridianul de 23°22’53” longitudine estică, la 20 km Nord-Nord Est de municipiul Târgu Jiu; 9 679 loc. (1 ian. 2019), din care 4 728 loc. de sex masc. şi 4 951 fem. Supr.: 214 km2, din care 12,2 km2 în intravilan; densitatea: 793 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 8 932 loc., 8 269 de persoane erau români (92,6%), 325 rromi (3,6%) şi 338 loc. (3,8%) aparţineau altor etnii (maghiari, italieni ş.a.). Din  punct de vedere confesional, la acelaşi recensământ s-au înregistrat 8 491 ortodocşi (95,1%), 31 penticostali (0,3%) şi 410 persoane (4,6%) apartineau altor confesiuni (adventişti de ziua a şaptea, baptişti, romano-catolici, Martorii lui Iehova, creştini dupã evanghelie, reformaţi ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Importantă staţie de cale ferată pe linia construită prin defileul Jiului (inaugurată la 31 octombrie 1948), care leagă Oltenia (respectiv municipiul Târgu Jiu) de Transilvania (respectiv municipiul Petroşani). Exploatări forestiere, de granit şi de balast. Hidrocentrala “Valea Sadului” (17,5 MW). Construcţii de maşini şi utilaje agricole (tractoare), de maşini-unelte şi de frigidere cu compresor. Producţie de armament, de cablaje pentru autoturisme, de confecţii şi de de cherestea. În satul Curtişoara, aflat în subordinea oraşului Bumbeşti-Jiu, se află un muzeu etnografic, numit “Muzeul arhitecturii populare”, inaugurat la 18 august 1975, extins pe 13 ha, care cuprinde instalaţii tehnice populare, case ţărăneşti şi ciobăneşti din secolul 19, cu mobiliere originale şi cu gospodãrii anexe în cadrul cărora sunt expuse piese de port popular, ţesături, cusături, vase ceramice, crestături în lemn – toate cu specific gorjenesc.

Istoric

Pe teritoriul oraşului Bumbeşti-Jiu au fost descoperite vestigiile unei aşezări civile (canabae), dâtand din secolele 2-3 d.Hr., şi ale douã castre romane: castrul roman, aflat în apropierea gării feroviare, la intrarea în Defileul Jiului, cu dimensiunile 167 m x 88 m, a fost construit iniţial din valuri de pământ şi lemn în secolul 2 d.Hr. de cãtre Cohors IV Cypria şi de către un detaşament din Legio a V-a Macedonica şi apoi reconstruit din piatră în anul 201 de cãtre Cohors I Aurelia Britonnum milliaria Antoniana. Lângă acest castru a existat şi o aşezare civilă romană. Aici a fost găsită o inscripţie cu numele Caracalla, iar în anul 2002, din acest site arheologic a fost recuperat un tezaur monetar alcătuit din 92 de monede romane din argint, emise pe o perioadã de 50 de ani; urmele celui de-al doilea castru roman, cu dimensiunile de 126 m x 115 m, descoperite pe stânga râului Jiu, în locul numit Vârtop, au fost identificate ca fiind construit din valuri de pământ şi folosit doar în perioada dintre cele două războaie daco-romane (101-102 şi 105-106), dupã care a fost abandonat. Din acest site arheologic au fost recuperate cărămizi şi tigle de factură romane, unele cu ştampilă, un vârf de lance, fragmente de vase ceramice, piroane din fier, 3 monede romane datând din sec. 2 d.Hr. ş.a. Tot în arealul oraşului Bumbeşti-Jiu, în punctul “Luncani” au fost descoperite vestigiile unor aşezări din secolele 14-15. Localitatea Bumbeşti-Jiu apare menţionată documentar, prima oarã, la 14 dec. 1514 şi apoi la 14 septembrie 1696, iar la 18 aprilie 1989 a fost declarată oraş. În prezent oraşul are în subordine administrativă satele Curtişoara, Lăzăreşti, Pleşa şi Tetila.

Monumente

În oraşul Bumbeşti-Jiu se aflã ruinele bisericii “Sfânta Treime” a mănăstirii Vişina, datând din secolul 14 şi atestată documentar la 15 dec. 1514 (mãnãstirea Vişina a fost reînfiinţatã în anul 1994 mãnãstirea Vişina), ruinele celor douã castre romane (vezi mai sus, capitolul istoric) şi Capela “Sfântul Ilie” din cartierul Valea Sadului, care a fost construitã în anii 1945-1946, reconstruitã în perioada 1992-2002, pictatã în frescã şi sfinţitã la 10 aug. 2002. Biserica din lemn cu hramul “Sfinţii Voievozi”, care data din anul 1680, declaratã monument istoric, a fost mistuitã de un incendiu la 9 nov. 2008. În perimetrul satului Pleşa se aflã mănăstirea Lainici şi biserica din lemn cu hramul “Sfinţii Voievozi” (1706, refãcutã în anii 1823-1824). În satul Curtişoara, atestat documentar în 1385, existã biserica din lemn cu hramul “Sfântul Ioan Botezãtorul” (1820), cu picturi murale interioare de factură rustică, şi cula “Cornoiu”. Aceastã culã a fost construitã în 1715 de către boierul Radu Piştescu şi are aspectul unei case masive, cu ziduri groase (80 cm), fortificată, de plan pãtrat (10 x 10 m), cu trei niveluri, ultimul prevăzut cu cerdac larg pe coloane scunde de cărămidã. Cula a fost asediatã de turci în repetate rânduri, fără ca aceştia să poată vreodată să intre. Neavând urmaşi, boierul Radu Piştescu a dăruit cula logofătului Cornea din Târgu Jiu. În 1929, cula a fost vândută, de către Speranţa Cornea, guvernatorului Băncii Naţionale din Craiova, Constantin Neamţu, care i-a adus unele îmbunătăţiri, printre care electrificarea şi instalaţia de apă curentă. În prezent, cula, în care funcţionează un muzeu, este revendicată de cãtre moştenitorii din ţară şi cei din S.U.A. În satul Lăzăreşti se află biserica din lemn, cu hramul “Sfântul Nicolae”, datând din anul 1763, pictatã de G. Băleanu, azi declarată monument istoric, reparatã în 1932 şi 1973-1975. Biserica are un mic pridvor deschis, sprijinit pe patru stâlpi cilindrici din cărămidă, precum şi un turn-clopotniţă de formă pătrată, de mici dimensiuni, plasat pe pronaos. În satul Tetila existã biserica “Schimbarea la Faţă” (1835).