Bumbeşti-Jiu

Date generale

Oraşul Bumbeşti-Jiu se află în partea de Sud Vest a României, în provincia istorică Oltenia, în zona de Nord a judeţului Gorj, în Depresiunea Subcarpatică Olteană, în zona de contact a Subcarpaţilor Olteniei cu Munţii Parâng şi Vâlcan, la 400 m altitudine, pe stânga vãii Jiului, la ieşirea râului Jiu din defileul Lainici, la intersecţia paralelei de 45°10’43” latitudine nordică cu meridianul de 23°22’53” longitudine estică, la 20 km Nord-Nord Est de municipiul Târgu Jiu; 9 679 loc. (1 ian. 2019), din care 4 728 loc. de sex masc. şi 4 951 fem. Supr.: 214 km2, din care 12,2 km2 în intravilan; densitatea: 793 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 8 932 loc., 8 269 de persoane erau români (92,6%), 325 rromi (3,6%) şi 338 loc. (3,8%) aparţineau altor etnii (maghiari, italieni ş.a.). Din  punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 8 491 ortodocşi (95,1%), 31 penticostali (0,3%) şi 410 persoane (4,6%) apartineau altor confesiuni (adventişti de ziua a şaptea, baptişti, romano-catolici, Martorii lui Iehova, creştini dupã evanghelie, reformaţi ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Importantã staţie de cale feratã pe linia construitã prin defileul Jiului (inauguratã la 31 octombrie 1948), care leagã Oltenia (respectiv municipiul Târgu Jiu) de Transilvania (respectiv municipiul Petroşani). Exploatãri forestiere, de granit şi de balast. Hidrocentrala “Valea Sadului” (17,5 MW). Construcţii de maşini şi utilaje agricole (tractoare), de maşini-unelte şi de frigidere cu compresor. Producţie de armament, de cablaje pentru autoturisme, de confecţii şi de de cherestea. În satul Curtişoara, aflat în subordinea oraşului Bumbeşti-Jiu, se aflã un muzeu etnografic, numit “Muzeul arhitecturii populare”, inaugurat la 18 august 1975, extins pe 13 ha, care cuprinde instalaţii tehnice populare, case ţãrãneşti şi ciobãneşti din secolul 19, cu mobiliere originale şi cu gospodãrii anexe în cadrul cãrora sunt expuse piese de port popular, ţesãturi, cusãturi, vase ceramice, crestãturi în lemn – toate cu specific gorjenesc.

Istoric

Pe teritoriul oraşului Bumbeşti-Jiu au fost descoperite vestigiile unei aşezãri civile (canabae), dâtand din secolele 2-3 d.Hr., şi ale douã castre romane: castrul roman, aflat în apropierea gãrii feroviare, la intrarea în Defileul Jiului, cu dimensiunile 167 m x 88 m, a fost construit iniţial din valuri de pãmânt şi lemn în secolul 2 d.Hr. de cãtre Cohors IV Cypria şi de cãtre un detaşament din Legio a V-a Macedonica şi apoi reconstruit din piatrã în anul 201 de cãtre Cohors I Aurelia Britonnum milliaria Antoniana. Lângã acest castru a existat şi o aşezare civilã romanã. Aici a fost gãsitã o inscripţie cu numele Caracalla, iar în anul 2002, din acest site arheologic a fost recuperat un tezaur monetar alcãtuit din 92 de monede romane din argint, emise pe o perioadã de 50 de ani; urmele celui de-al doilea castru roman, cu dimensiunile de 126 m x 115 m, descoperite pe stânga râului Jiu, în locul numit Vârtop, au fost identificate ca fiind construit din valuri de pãmânt şi folosit doar în perioada dintre cele douã rãzboaie daco-romane (101-102 şi 105-106), dupã care a fost abandonat. Din acest site arheologic au fost recuperate cãrãmizi şi tigle de facturã romane, unele cu ştampilã, un vârf de lance, fragmente de vase ceramice, piroane din fier, 3 monede romane datând din sec. 2 d.Hr. ş.a. Tot în arealul oraşului Bumbeşti-Jiu, în punctul “Luncani” au fost descoperite vestigiile unor aşezãri din secolele 14-15. Localitatea Bumbeşti-Jiu apare menţionatã documentar, prima oarã, la 14 dec. 1514 şi apoi la 14 septembrie 1696, iar la 18 aprilie 1989 a fost declaratã oraş. În prezent oraşul are în subordine administrativã satele Curtişoara, Lăzăreşti, Pleşa şi Tetila.

Monumente

În oraşul Bumbeşti-Jiu se aflã ruinele bisericii “Sfânta Treime” a mãnãstirii Vişina, datând din secolul 14 şi atestatã documentar la 15 dec. 1514 (mãnãstirea Vişina a fost reînfiinţatã în anul 1994 mãnãstirea Vişina), ruinele celor douã castre romane (vezi mai sus, capitolul istoric) şi Capela “Sfântul Ilie” din cartierul Valea Sadului, care a fost construitã în anii 1945-1946, reconstruitã în perioada 1992-2002, pictatã în frescã şi sfinţitã la 10 aug. 2002. Biserica din lemn cu hramul “Sfinţii Voievozi”, care data din anul 1680, declaratã monument istoric, a fost mistuitã de un incendiu la 9 nov. 2008. În perimetrul satului Pleşa se aflã mãnãstirea Lainici ( mãnãstirea Lainici) şi biserica din lemn cu hramul “Sfinţii Voievozi” (1706, refãcutã în anii 1823-1824). În satul Curtişoara, atestat documentar în 1385, existã biserica din lemn cu hramul “Sfântul Ioan Botezãtorul” (1820), cu picturi murale interioare de facturã rusticã, şi cula “Cornoiu”. Aceastã culã a fost construitã în 1715 de cãtre boierul Radu Piştescu şi are aspectul unei case masive, cu ziduri groase (80 cm), fortificatã, de plan pãtrat (10 x 10 m), cu trei niveluri, ultimul prevãzut cu cerdac larg pe coloane scunde de cãrãmidã. Cula a fost asediatã de turci în repetate rânduri, dar niciodatã aceştia nu au putut sã intre în ea. Neavând urmaşi, boierul Radu Piştescu a dãruit cula logofãtului Cornea din Târgu Jiu. În 1929, cula a fost vândutã, de cãtre Speranţa Cornea, guvernatorului Bãncii Naţionale din Craiova, Constantin Neamţu, care i-a adus unele îmbunãtãţiri, printre care electrificarea şi instalaţia de apã curentã. În prezent, cula, în care funcţioneazã un muzeu, este revendicatã de cãtre moştenitorii din ţarã şi cei din S.U.A. În satul Lăzăreşti se aflã biserica din lemn, cu hramul “Sfântul Nicolae”, datând din anul 1763, pictatã de G. Bãleanu, azi declaratã monument istoric, reparatã în 1932 şi 1973-1975. Biserica are un mic pridvor deschis, sprijinit pe patru stâlpi cilindrici din cãrãmidã, precum şi un turn-clopotniţã de formã pãtratã, de mici dimensiuni, plasat pe pronaos. În satul Tetila existã biserica “Schimbarea la Faţă” (1835).