Făurei

Date generale

Oraşul Făurei se află în partea de Sud Est a României, în provincia istorică Muntenia, în extremitatea de Vest a judetului Brăila, în zona de Vest a Câmpiei Brăilei sau Bărăganul de Nord (nord-estul Câmpiei Române), la 42 m alt., în lunca de pe dreapta râului Buzău, la intersecţia paralelei de 45°08′42′′ latitudine nordicã cu meridianul de 27°27′28′′ longitudine esticã, la 64 km SV de municipiul Brăila; 3 909 loc. (1 ian. 2019), din care 1 908 loc. de sex masc. şi 2 001 fem. Supr.: 18,9 km2, din care 3,0 km2 în intravilan; densitatea: 1 303 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 3 592 loc., 3 078 de persoane erau români (85,7%), 327 rromi (9,1%) şi 187 loc. (5,2%) aparţineau altor etnii. Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 3 369 ortodocşi (93,8%) şi 223 loc. (6,2%) aparţineau altor confesiuni (adventişti de ziua a şaptea, baptişti, musulmani, romano-catolici ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Nod feroviar pe linia de cale feratã Bucureşti – Ploieşti – Buzãu – Fãurei – Brãila – Galaţi, la intersecţia cu linia de cale feratã Feteşti – Tecuci. Staţia de c.f. a fost inaugurată la 13 sept. 1872. Nod rutier. Expl. de petrol şi de argilă. Prelucr. metalelor şi a lemnului. Producţie de aparataj pentru telecomunicaţii, de agregate pentru irigaţii, de confecţii, de cărămizi şi de produse alim. Morărit. Centru viticol. Ferme pomicolă (150 ha), cu cireşi, vişini, caişi, pruni, şi de creştere a puilor de găină pentru carne. Apicultură. Bibliotecă publică (înfiinţată în anul 1952), cu peste 16 000 de volume. Cămin Cultural.

Istoric

Conform unor surse scrise şi orale, aşezarea Făurei a fost întemeiată în jurul anului 1680 de către un grup de oieri (mocani sau târlaşi) transilvăneni, veniţi cu turmele de oi în această zonă de câmpie, cu izlazuri numeroase, unde şi-au instalat stâna (“odaia” sau tâlra) şi câşla (sau saiaua – adăpostul pentru oi). Tradiţia orală aminteşte de primul mocan (cioban) ardelean, numit Faur (de la care derivă numele actual al oraşului), care s-a stabilit în acest loc. Acest mod de întemeiere a unor aşezări în Câmpia Bărăganului şi prin zonele cu bălţi ale Dunării este cunoscut pentru multe localităţi (exemplu: → satul Eliza-Stoeneşti, comuna Bărcăneşti, judeţul Ialomiţa ş.a.). Dezvoltarea localităţii Făurei a început practic, cu precădere, după data de 13 sept. 1872, când a fost dată în folosinţă linia de cale feratã Bucureşti – Ploieşti – Buzãu – Fãurei – Brãila – Galaţi şi s-a inaugurat gara feroviară la 13 sept 1872. O dată cu stabilirea mai multor familii de negustori, de lucrători la calea ferată ş.a. în jurul gării feroviare, aşezarea s-a dezvoltat rapid, astfel că, în anul 1890 a fost recunoscută ca sat (cătun), cu numele Gara Făurei, în componenţa comunei Nisipuri şi apoi în cea a comunei Surdila-Greci. La 31 dec. 1924, satul Gara Făurei a fost trecut în rândul comunelor rurale cu denumirea Ion I.C. Brătianu. Între anii 1948 şi 1952, comuna s-a numit Filimon Sârbu, iar din 1952 are numele actual. Comuna Făurei a fost declarată oraş la 17 febr. 1968.

Monumente

Biserica “Sfântul Ioan Botezătorul”, construită în perioada 1935-1939.