Moldova Nouă

Oraşul Moldova Nouă se află în Sud Vestul României, situat în partea de Sud Vest a judeţului Caraş-Severin, pe stânga văii Dunării, în zona defileului Porţile de Fier, în depresiunea omonimă, la poalele de Sud Est ale Munţilor Locva, la 250-300 m altitudine, la graniţa cu Serbia. Din punct de vedre demografic, Moldova Nouă face parte din categoria oraşelor mici cu o populaţie de 12 985 locuitori (la 1 ianuarie 2011), din care  6 373 de sex masculin şi 6 612 feminin. Dacã raportãm numãrul total al populaţiei la suprafaţa oraşului în intravilan (respectiv 10,5 km2) rezultã o densitate de 1 236 locuitori pe km2. La recensãmântul populaţiei efectuat în perioada 20-31 octombrie 2011 s-au înregistrat 11 349 persoane, din care 9 202 erau ortodocşi (81,1%), 505 baptişti (4,4%), 385 romano-catolici (3,4%), 262 penticostali (2,3%) şi 995 (8,8%) aparţinând altor religii, cu religii nedeclarate sau atei. Referitor la componenţa etnicã, în Moldova Nouă locuiesc 80,8%  români, 13,9% sârbi, 2,0% rromi, 1,8% maghiari, 1,0% cehi şi 0,5% persoane aparţinând altor etnii. Moldova Nouă este unul dintre principalele porturi fluviale ale Dunãrii mijlocii. În arealul oraşului Moldova Nouă existã importante zãcãminte de minereu de fier şi de pirite cuprifere. Principalele activitãţi economice ale oraşului Moldova Nouă sunt legate de prelucrarea lemnului, de reparaţiile navelor fluviale, de producţia de conteinere pentru TIR, de cabluri electrice şi de produse alimentare (produse lactate şi de panificaţie). Muzeu cu secţii de istorie, arheologie, etnografie, artã popularã şi ştiinţele naturii. În perimetrul oraşului Moldova Nouă se aflã rezervaţia naturalã (forestierã şi botanicã) “Valea Mare” extinsã pe 400 ha alcãtuitã din frasin, stejar, fag, carpen care adãposteşte o specie mediteraneanã (Daphne laureola) – prezentã numai în Defileul Dunării, alãturi de care mai vegeteazã mojdreanul, liliacul, teiul alb, cãrpiniţa, ghimpele, laleaua cazanelor ş.a.

Istoric

În perimetrul localitãţii componente Moldova Veche, menţionatã documentar, prima oarã, în 1588 au fost descoperite (în 1970) vestigiile unei aşezãri din perioada de trecere de la Neolitic la Epoca bronzului în care s-au gãsit vase ceramice piriforme, cu lustru negru, cu decor geometric adânc incizat (meandre, cercuri concentrice, zigzaguri), urmele unei aşezãri romane din secolele 2-4 din care s-au recuperat cãrãmizi cu ştampila Cohors III Delmatarum, un tezaur monetar ş.a., precum şi urmele unei aşezãri dacice cu numele Mudava şi ale unor aşezãri feudale din secolele 7-10 (fragmente de vase, monede, bordeie ş.a.). În anii 1427-1428 a fost construitã o cetate care a fost distrusã de turci în secolul 17. Localitatea Moldova Nouă apare menţionatã pentru prima oarã ca sat, în anul 1600, apoi în 1717 cu numele Posneazi, iar în 1761 cu acela de Bosniak. Anterior anului 1775, aici existau douã localitãţi (Bosniak – colonizatã în 1718 cu familii venite din Stiria şi Tirol -, şi Baron – locuitã de români) care s-au unit dupã 1775 sub numele de Moldova Nouă. Localitatea Moldova Nouă a fost declaratã oraş la 17 februarie 1968 şi are în subordine administrativã 3 localitãţi componente: Măceşti, Moldova Veche şi Moldoviţa.

Monumente

Biserica romano-catolicã (1780, cu unele transformãri din 1791), declaratã monument istoric; biserica ortodoxã cu dublu hram – “Adormirea Maicii Domnului” şi “Sfânta Varvara” (1996-2008); monumentele închinate eroilor cãzuţi pe câmpurile de luptã din cele douã Rãzboaie Mondiale.