Oraşul Moldova Nouă se află în extremitatea de Sud Vest a României, în provincia istorică Banat, în partea de Sud Vest a judeţului Caraş-Severin, pe stânga văii Dunării, în zona defileului Porţile de Fier, în depresiunea Moldova Nouă, la poalele de Sud Est ale Munţilor Locva, la 250-300 m altitudine, la intersecţia paralelei de 44°43’04” latitudine nordicã cu meridianul de 21°39’50” longitudine esticã, la graniţa cu Serbia, la 113 km Sud-Sud Vest de municipiul Reşiţa. Din punct de vedre demografic, Moldova Nouă face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 13 124 loc. (1 ian. 2019), din care 6 424 loc. de sex masc. şi 6 700 fem. Supr.: 145,8 km2, din care 10,5 km2 în intravilan; densitatea: 1 250 loc./km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 12 350 loc., 9 217 persoane erau români (74,6%), 1 382 sarbi (11,1%), 342 rromi (2,8%), 117 maghiari (0,9%) şi 1 292 loc. (10,6%) aparţineau altor etnii (cehi, germani, ucraineni, croaţi, slovaci ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensământ s-au înregistrat 9 274 de ortodocşi romani (75,1%), 756 de ortodocsi sarbi (6,1%), 454 baptişti (3,7%) 389 romano-catolici (3,1%), 244 penticostali (2,0%) şi 1 233 loc. (10,0%) aparţineau altor confesiuni (Martorii lui Iehova, reformaţi, adventişti de ziua a şaptea, greco-catolici, musulmani ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Localitatea componentă Moldova Veche este unul dintre principalele porturi fluviale ale Dunãrii mijlocii. În arealul oraşului Moldova Nouă existã importante zãcãminte de minereu de fier şi de pirite cuprifere. Principalele activitãţi economice ale oraşului Moldova Nouă sunt legate de prelucrarea lemnului, de reparaţiile navelor fluviale, de producţia de conteinere pentru TIR, de cabluri electrice, de confecţii textile şi metalice şi de produse alimentare (produse lactate şi de panificaţie). Muzeu cu secţii de istorie, arheologie, etnografie, artã popularã şi ştiinţele naturii, care a funcţionat până în anul 1998, când toate exponatele au fost donate Muzeului Judeţean Caraş-Severin din Reşiţa. În oraşul Moldova Nouă funcţionează o bibliotecă publică (peste 50 000 de volume) şi o Casă de Cultură, iar în localităţile componente Moldova Veche, Moldoviţa şi Măceşti există câte un Cămin Cultural. În perimetrul oraşului Moldova Nouă se aflã rezervaţia naturalã de tip mixt (floristicã, forestierã şi faunisticã) Valea Mare (→ Rezervaţia Valea Mare).
Istoric
În arealul localitãţii componente Moldova Veche, menţionatã documentar, prima oarã în anul 1588, au fost descoperite (în 1970) vestigiile unei aşezãri din perioada de trecere de la Neolitic la Epoca bronzului în care s-au gãsit vase ceramice piriforme, cu lustru negru, cu decor geometric adânc incizat (meandre, cercuri concentrice, zigzaguri), urmele unei aşezãri romane din secolele 2-4, din care s-au recuperat cãrãmizi cu ştampila Cohors III Delmatarum, un tezaur monetar ş.a., precum şi urmele unei aşezãri dacice cu numele Mudava şi ale unor aşezãri feudale din secolele 7-10 (fragmente de vase, monede, bordeie ş.a.). În anii 1427-1428 a fost construitã o cetate care a fost distrusã de turci în secolul 17. Localitatea Moldova Nouă apare menţionatã documentar, pentru prima oarã, ca sat, în anul 1600, apoi în 1717 cu numele Posneazi, în 1723 cu denumirea Pesnak (Pesneak), iar în 1761 cu acela de Bosniak. Anterior anului 1775, aici existau douã localitãţi (Bosniak – colonizatã în 1718 cu familii venite din Stiria şi Tirol -, şi Baron – locuitã de români) care s-au unit dupã 1775 sub numele de Moldova Nouă. Comuna Moldova Nouă a fost declaratã oraş la 17 februarie 1968 şi are în subordine administrativã 3 localitãţi componente: Măceşti (atestată documentar în anul 1723), Moldova Veche (menţionată documentar în anul 1588) şi Moldoviţa (atestată documentar în 1773).
Monumente
În oraşul Moldova Nouă se află biserica romano-catolicã “Sfântul Ioan Botezatorul” , construită în perioada 1774-1777, în stil neoclasic, pe locul uneia care data din anul 1756, cu unele transformãri şi turn ridicat în 1791, azi declaratã monument istoric. Distrusă parţial în timpul Revoluţiei din anii 1848-1849, biserica a fost refacută în anii 1852-1853. Afectată de unele distrugeri în timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi de cutremurul din noaptea de 9 spre 10 nov. 1940, biserica a fost reparată şi restaurată ulterior şi renovată în anii 2008-2012. Biserica este dominată la faţadă de un turn, luminat de patru ferestre înalte, terminate în arcade, şi are instalat un ceas. Tot la Moldova Nouă există biserica ortodoxă română cu hramul “Sfântul Gheorghe”, construită în stil baroc, în anii 1774-1777, pictată în ulei în secolul 19 şi restaurată în anul 1977, Catedrala ortodoxă română, cu dublu hram – “Adormirea Maicii Domnului” şi “Sfânta Mare Muceniţă Varvara”, de mari dimensiuni (40 m lungime şi 18 m lăţime), zidită, cu unele întreruperi, în perioada 1995-2019 (sfinţită la 15 aug. 2015), dominată de o turlă mare, octogonală, plasată pe naos, şi două turle gemene, octogonale, pe pronaos, şi prevăzută cu un pridvor larg, deschis, sprijinit pe opt stâlpi cilindrici, terminaţi cu arcade. La Moldova Nouă există şi două monumente închinate eroilor cãzuţi pe câmpurile de luptã în timpul Primului Război Mondial, dezvelit în 1935, şi în timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. În localitatea componentă Moldova Veche se află biserica ortodoxă sârbă, cu hramul “Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”, construită în anii 1853-1856 pe locul uneia din lemn, dominată de un turn cu ceas în care se află 5 clopote. Catapeteasma a fost pictată de Ladislav Vereš la începutul secolului 20.