Băile Herculane

Date generale

Oraşul Băile Herculane se află în Sud Vestul României, în partea de Sud-Sud Est a jud. Caraş-Severin, pe râul Cerna, între M-ţii Mehedinţi la E şi M-ţii Cernei la V, la 160 m alt., la intersecţia paralelei de 44°52’43” latitudine nordicã cu meridianul de 22°24’51” longitudine esticã, la 41 km NV de municipiul Drobeta-Turnu Severin şi 110 km SE de municipiul Reşiţa; 4 826 loc. (1 ian. 2019), din care 2 274 loc. de sex masc. şi 2 552 fem. Supr.: 105,4 km2, din care 2,3 km2 în intravilan; densitatea: 2 098 loc./km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 5 008 loc., 4 342 de persoane erau români (86,7%), 111 rromi (2,2%), 23 maghiari (0,5%) şi 532 loc. (10,6%) aparţineau altor etnii (cehi, sârbi, germani, croaţi ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 4 348 ortodocşi (86,8%), 81 romano-catolici (1,6%), 26 baptişti (0,5%) şi 553 loc. (11,1%) aparţineau altor confesiuni (greco-catolici, penticostali, Martorii lui Iehova, adventişti de ziua a şaptea, reformaţi ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Staţie de c.f., cu o garã construitã în stil baroc, în anii 1878-1886, dupã planul arhitectului A.D. Serres, azi declaratã monument istoric. Iniţial, clãdirea gãrii a fost un castel de vânãtoare al împãratului Franz Joseph al Austriei. Expl. de calcar. Hidrocentralã (32 MW) intratã în funcţiune în 1987. Muzeul de istorie “Nicolae Cena”, organizat în anii 1922-1924 (inaugurat la 28 iulie 1924 şi reorganizat dupã anul 1960), cuprinde documente referitoare la istoricul staţiunii, inscripţii, basoreliefuri, arme, monede, ceramicã, podoabe etc. Numeroase alte inscripţii, statui, ornamentaţii din epoca romanã (când aici exista un oraş), scoase la ivealã cu ocazia unor sãpãturi arheologice, se pãstreazã în Muzeul din Viena. Biblioteca orăşenească „Nicolae Stoica de Haţeg”. Oraşul Bãile Herculane face parte din categoria unor renumite staţiuni balneoclimaterice, de interes general, cu funcţionare permanentã, cunoscutã din vremea stãpânirii romane în Dacia sub numele Ad aquas Herculi sacras (atestatã documentar ca staţiune în anul 153), fiind cea mai veche staţiune balneoclimatericã din România. Aici este o climã blândã, de adãpost, cu influenţe mediteraneene care determinã ca temperaturile medii din timpul iernii sã fie pozitive (+1°C), primãverile sã fie timpurii, iar verile nu excesiv de cãlduroase (medii termice de 22°C). Aerul are o puternicã ionizare (2 000 de ioni negativi/cm3) cu efecte sedative asupra organismului. Izvoarele cu ape minerale sulfuroase, sodice, calcice, magneziene, oligominerale, slab radioactive, cu mineralizãri (3 166–7 426 mg/litru) şi temperaturi variate (38–60°C) sunt folosite atât în curã internã, cât şi externã, au o acţiune fiziologicã complexã şi o valoare terapeuticã fãrã egal. Staţiunea (cu funcţionare neîntreruptã din 1734), numitã pânã în 1817 Băile Hebadiei, s-a dezvoltat în mod deosebit în a doua jumãtate a sec. 20, fiind indicatã pentru tratarea afecţiunilor reumatismale, posttraumatice (convalescenţă dupã operaţii pe articulaţii, dupã fracturi, entorse, luxaţii etc.), a celor neurologice periferice (pareze, paralizii) şi a unor boli asociate (afecţiuni respiratorii, otorinolaringologice, ginecologice, dermatologice, obezitate etc.). La Băile Herculane are loc anual (din 1993) Congresul spiritualitãţii româneşti, la care participã români din toate colţurile lumii, precum şi un Târg Internaţional de Turism balnear. La 12 octombrie 2011, oraşul Bãile Herculane a fost declarat Staţiune turisticã balnearã de interes naţional.

Istoric

Oraşul Băile Herculane a fost întemeiat în anul 102 d.Hr. de cãtre administraţia romanã în Dacia, imediat dupã ocuparea acesteia în urma Rãzboiului daco-roman din anii 101-102. Legiunea romanã de ocupaţie a construit aici numeroase edificii, bãi termale, temple, monumente, statui etc. Prima atestare documentarã a oraşului dateazã din anul 153 d.Hr., cu numele Ad aquas Herculi sacras ad Mediam. Dupã retragerea legiunilor şi a administraţiei romane din Dacia, în perioada 271-275, oraşul a înregistrat o lungã perioadã de decãdere. Abia în anul 1736 a început reconstruirea şi modernizarea staţiunii şi a cãilor de acces cãtre aceasta, sub coordonarea generalului austriac Johann Andreas von Hamilton (n. 1679 – m. 1738). Bãile Herculane a fost declarat oraş în 1951, în prezent având în subordine ad-tivã localit. componentã Pecinişca. În arealul oraşului Băile Herculane se află rezervaţiile naturale  Domogled  (2 382,8  ha)  şi Coronini-Bedina (3 864 ha) din cadrul Parcului Naţional Domogled-Valea Cernei.

Monumente

Gara feroviarã a fost construitã în stil baroc, în anii 1878-1886, dupã planul arhitectului A.D. Serres, azi declaratã monument istoric. Iniţial, clãdirea gãrii a fost un castel de vânãtoare al împãratului Franz Joseph al Austriei; biserica romano-catolicã “Înãlţarea la Cer a Sfintei Fecioare Maria” (1838), declaratã monument istoric; biserica ortodoxã cu hramul “Schimbarea la Faţã”, construitã în perioada 12 sept. 1799 – 6 aug. 1804; statuia lui Hercule, operã în bronz realizatã de sculptorul Rahl Adam Rammelmeyer din Viena, dezvelitã în anul 1847, azi declaratã monument istoric; clãdirea Cazinoului, construitã în stil baroc dupã planurile arhitectului Wilhelm von Doderer în anii 1862-1864, azi declaratã monument istoric şi care adãposteşte muzeul de istorie “Nicolae Cena”; Hotel “Decebal” (fost “Ferdinand”), construit în stil baroc, în anii 1860-1862, azi declarat monument istoric; Hotel “Traian” (1869-1871), azi parţial dezafectat şi declarat monument istoric; Hotel “Dacia” , construit în stil baroc în anii 1812-1824 şi refãcut în anul 1906 dupã un incendiu; Hotel “Domogled” (1808-1810), azi dezafectat; Hotel “Roman”, cu o arhitecturã modernã, monumentalã, dat în folosinţã în anul 1976, a fost construit pe malul drept al râului Cerna, pe locul unde a fost fondatã staţiunea romanã în anul 102 d.Hr. La parterul complexului hotelier existã un bazorelief al lui Hercules şi Bãile imperiale romane; clãdirile bãilor “Diana” construitã în 1858-1859, pe locul uneia din 1810, rabilitatã şi modernizatã în anii 2001-2002 şi declaratã monument istoric, “Hebe” din cadrul hotelului “Apollo” (1826, refacutã în 1926) şi “Neptun” (1883-1886); Podul de piatrã peste râul Cerna, construit în 1864, azi declarat monument istoric; în localitatea componentã Pecinişca, atestatã documentar în anii 1540 şi 1751, se aflã biserica ortodoxã cu hramul “Sfântul Apostol Toma” , construitã în anii 1884-1886, pictatã în 1903 şi restauratã în 1993 şi 2003-2006; arborele relict, de vârstã mezozoicã, Sequoia Gigantea – arbore gigant (numit şi arborele-mamut) de 30 m înãlţime, originar din America de Nord; ruinele staţiunii termale romane (apeducte, bãi, tabule votive); Peştera Hoţilor, cu urme de culturã materialã din Paleolitic, Neolitic, Epocile bronzului şi a fierului, daco-romanã şi feudalã.