Date generale
Oraşul Murfatlar se află în extremitatea de Sud Est a României, în provincia istorică Dobrogea, în zona central-estică a judeţului Constanţa, în Pod. Dobrogei de Sud, la 90 m alt., pe canalul Dunăre-Marea Neagră, la intersecţia paralelei de 44⁰10’25” latitudine nordicã cu meridianul de 28⁰24’30” longitudine esticã, la 19 km Vest de municipiul Constanţa. Din punct de vedere demografic, Murfatlar face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 11 262 loc. (1 ian. 2019), din care 5 598 loc. de sex masc. şi 5 664 fem. Supr.: 69,3 km2, din care 5,5 km2 în intravilan; densitatea: 2 048 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 10 216 loc., 8 612 persoane erau români (84,3%), 562 tãtari ((5,5%), 254 rromi (2,5%), 102 turci (1,0%) şi 686 loc. (6,7%) aparţineau altor etnii (mahiari, ruşi-lipoveni, aromâni ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt, s-au înregistrat 8 512 ortodocşi (83,3%), 679 musulmani (6,6%), 312 creştini de rit vechi (3,0%), 224 penticostali (2,2%) şi 489 loc. (4,9%) erau de alte confesiuni (baptişti, romano-catolici, Martorii lui Iehova, adventişti de ziua a şaptea, reformaţi, evanghelişti ş.a.) erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Staţie de c.f. (inaugurată la 1 oct. 1860). Nod rutier. Port pe canalul Dunăre-Marea Neagră, inaugurat la 26 mai 1984 (→ canalul Dunăre-Marea Neagră). Expl. de cretă (calcar fin granular, format din resturi microscopice de foraminifere, moluşte, corali sau ca produs al unor reacţii chimice între sărurile din apa mării). Fabricarea de utilaje grele pentru construcţii şi de produse abrazive. Reparaţii navale. Producţie de aparate electrocasnice, de mobilă, de ambalaje din lemn, folii şi tuburi din material plastic, de cretă macinată, de confecţii textile, de prefabricate din beton (BCA) şi de produse alimentare. Staţie de pompare a apei din canal pentru irigaţii, cu o putere de 56 MW. Complexe de creştere a taurinelor, ovinelor si caprinelor. Staţiune de cercetare şi producţie viti-vinicolă (din 1942). Vestită podgorie, întemeiată în anul 1907, cu plantaţii masive de viţă de vie făcute mai ales în anii 1952–1955, extinsă pe c. 6 500 ha. Important centru de vinificaţie. Cramă. Pomicultură (în special piersici). Fazanerie. Muzeul viticulturii. Casă de Cultură.
Istoric
În timpul unor lucrări de extindere a exploatărilor de cretă, efectuate la 11 iunie 1957, în arealul oraşului Murfatlar, au fost descoperite vestigii de locuire datând dinainte de anul 992 d.Hr. În zona de Nord Vest a Dealului Tibişir din apropiere, într-o carieră de cretă, a fost scoasă la iveală (la 11 iun. 1957) o aşezare călugărească rupestră, cunoscută sub numele de Complexul monahal Murfatlar (sau Basarabi), datând din sec. 9–10, constituită dintr-o biserică cu compartimentare specific ortodoxe (altar, naos, pronaos), o biserică cu plan de bazilică (trei nave pe stâlpi), două paraclise, şase cavouri şi mai multe galerii de comunicaţie săpate în masivul de cretă. Încăperile săpate în stânca de cretă sunt decorate cu motive simbolice sau figurative, stilizate schematic (doi balauri încolăciţi, un porumbel/probabil simbolul Duhului Sfânt, pomul vieţii, un călăreţ, diverse animale şi tipuri de cruci, icoane, reprezentarea Naşterii lui Iisus Hristos ş.a.) şi inscripţii cu litere greceşti, chirilice sau runice. În aceste încăperi s-au mai găsit unelte din os, fier şi piatră, vase ceramice, specifice civilizaţiei balcano-dunărene din sec. 9–10, şi un sgrafit cu data anului 992 (leat 6500). Complexul monastic rupestru de la Murfatlar, azi declarat monument istoric, considerat un unicat al culturii străvechi româneşti, atestă influenţa monahismului cappadocian. Sunt unele informaţii că la mijlocul secolului 19, în această zonă existau mai mulţi ciobani (mocani) stabiliţi aici, veniţi din Transilvania şi Ţara Vrancei. În 1855 apare prima menţiune documentară a prezenţei unei garnizoane militare turceşti, în apropierea căreia s-au stabilit ulterior mai mulţi tătari aduşi din Crimeea, care şi-au construit câteva case şi o geamie, fiind primele indicii ale înfiinţării localităţii cu numele Murfatlar – denumire pe care a purtat-o până în 1924 când, din cauza unor dispute dintre Partidul Naţional Liberal şi Partidul Naţional Ţărănesc, aceasta a fost schimbată în Basarabi. Toponimul Basarabi a persistat în perioadele 1924–1 ian. 1965 şi 7 nov. 1975–21 dec. 2007, iar cel de Murfatlar între 1855–1924, între 1 ian. 1965 şi 7 nov. 1975 şi după 21 dec. 2007. Fosta com. Murfatlar (sau Basarabi) a fost trecută în categoria oraşelor la 18 apr. 1989, având în subordine ad-tivă localitatea componentă Siminoc.
Monumente
Complexul monastic rupestru (→ mai sus, capitolul Istoric); biserica „Naşterea Maicii Domnului”, construită în anii 1903–1906 după planul arhitectului D. Bănescu, cu picturi murale interioare originare executate de P. A. Serafim, şi catapeteasma pictată de C. Bobie; biserica nouă, cu hramul “Sfinţii Impăraţi Constantin şi Elena”; conacul lui Mihail Kogălniceanu (sfârşitul secolului 19), declarat monument istoric, azi sediul unei grădiniţe de copii; Casa “Stamatopoulos” (1899). În apropierea complexului monahal a fost pusă piatra de temelie (la 22 apr. 2010) a unei noi mănăstiri de calugari, cu biserica având hramul „Sfântul Ierarh Teotim”, sfinţită la 20 apr. 2015. În arealul oraşului Murfatlar se află pădurea Murfatlar (641 ha), alcătuită din stejar pufos (Quercus pubescens) şi cărpiniţă (Carpinus orientalis), în cadrul căreia există rezervaţia naturală mixtă, floristică şi faunistică „Fântâniţa-Murfatlar” (578 ha), pusă sub ocrotire în anul 1962, situată într-o zonă calcaroasă abruptă, brăzdată de văiugi, în care se dezvoltă numeroase specii de plante de interes ştiinţific, printre care zambila (Hyacinthus leucophaeus), usturoiul sălbatic (Allium saxatile), luşca (Ornithogalum refractum), spinul de Murfatlar (Carduus murfatlarii), ciulinul dobrogean (Carduus dobrogensis), colilia (Stipa lessingiana murfatlarii), ruscuţa (Adonis vernalis var. murfatlariensis), inul dobrogean (Linum pallasianum), migdalul pitic (Prunus tenella), cimbrul (Satureja caerulea), bujorul de stepă (Paeonia tenuifolia), aliorul (Euphorbia dobrogensis), şofranul de toamnă (Crocus pallasii), garofiţa (Dianthus leptopetalus), iasomia salbatică (Jasminum fruticans) ş.a.Fauna rezervaţiei este diversă şi bogată in specii, ca de pildă broasca ţestoasă dobrogeană de uscat.(Testudo graeca ibera), dihorul de stepă (Mustela eversmani), dihorul pătat (Vormela peregusna), grivanul/hârciogul (Mesocricetus newtoni), şarpele rău (Delichopis caspius) – cel mai lung şi mai rapid şarpe din România, spârcaciul sau dropia mică (Otis tetrax) – ocrotită de lege ş.a.