Date generale
Oraşul Băile Olăneşti se află în partea central-sud vestică a României, în arealul de Nord Est al provinciei istorice Oltenia, în zona central-nordică a judeţului Vâlcea, în Depresiunea Olăneşti, la poalele M-ţilor Căpăţânii, la 430–475 m altitudine, pe râul Olăneşti (afluent al râului Olt), la intersecţia paralelei de 45º10’46” latitudine nordică cu meridianul de 24º15’24” longitudine estică, la 18 km Nord Vest de municipiul Râmnicu Vâlcea. Din punct de vedere demografic, Băile Olăneşti face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 4 434 loc. (1 ian. 2019), din care 2 209 loc. de sex masc. şi 2 225 fem. Suprafaţa: 168,3 km2, din care 5,0 km2 în intravilan; densitatea: 887 loc./km2. La recensământul populaţiei din perioada 20-31 oct. 2011, din totalul celor 4 186 loc., 4 013 persoane erau români (95,9%), 51 rromi (1,2%) şi 122 loc. (2,9%) aparţineau altor etnii. Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensământ s-au înregistrat 4 040 de ortodocşi (96,5%) şi 146 loc. (3,5%) aparţineau altor confesiuni (baptişti, romano-catolici ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Staţie de cale feratã pe linia Râmnicu Vâlcea – Piatra-Olt. Producţie de confecţii textile şi de materiale de construcţii. Bibliotecă orăşenească. Staţiune balneoclimatericã de interes general, cu funcţionare permanentã, cu ierni blânde (media termicã a lunii ian. –2,5°C), veri plãcute (media lunii iul. 21°C), aer puternic ozonat, lipsit de praf şi alergeni şi cu izvoare de ape minerale sulfuroase, clorurate, slab iodurate, bromurate, sodice, calcice, magneziene, de concentraţii diferite (unele oligominerale, altele hipotone, izotone, hipertone) cunoscute din sec. 17. Apele minerale de la Băile Olăneşti sunt indicate în cură internă pentru tratarea bolilor cronice ale rinichilor şi ale căilor urinare (litiază renală, operată sau neoperată, cistite cronice, pielonefrite cronice ş.a), ale bolilor cronice de ficat şi ale căilor biliare (dischinezie biliară, colecistite cronice necalculoase, tulburări după ficat operat, hepatită cronică, satbilizată), ale afecţiunilor digestive (gastrite cronice, hipoacide sau hiperacide, duodenite cronice, ulcer cronic ş.a.), ale afecţiunilor căilor respiratorii (astm bronşic, bronşită cronică), ale afecţiunilor metabolice şi de nutriţie (diabet zaharat, gută, obezitate), dermatologice (psoriazis, eczeme cronice, dermatite, acnee), ale bolilor cardiovasculare (hipertensiune arteriala) etc. În arealul oraşului Băile Olăneşti se aflã rezervaţia forestierã „Valea Cheii” (1,5 ha), cu exemplare de tisã (Taxus baccata), şi rezervaţiile naturale Rădiţa-Mânzu (10 ha), muntele Stogu (10 ha), mlaştina Moşoroasa 0,25 ha).
Istoric
Prima menţiune documentarã a localitãţii apare într-un hrisov emis de Radu de la Afumaţi, la 19 iul. 1527, iar în 1760 apare consemnatã existenţa unor izvoare cu ape “tãmãduitoare” pe moşia lui Toma Olanescu. Primele analize chimice ale apelor minerale de aici au fost fãcute în 1830 de cãtre doctorul Karl Friedrich Siller, care a constatat prezenta iodului în aceste ape. Alte analize ale apelor minerale au mai fost fãcute de doctorul Carol Davila, împreunã cu chimistul Bernath Lonway, în 1868, în urma cãrora au descoperit circa 30 de izvoare cu ape minerale. În 1873, aceste ape minerale au fost medaliate cu aur la Expoziţia internaţionalã de la Viena, fiind comparate cu apele minerale de la Karlovy Vary, Aix de Bains şi Baden-Baden. În 1895, o inundaţie de mari proporţii a astupat temporar izvoarele, care au fost receptate şi desfundate dupã Primul Rãzboi Mondial, perioadã în care a fost construit un Pavilion pentru bãi cu ape minerale sulfuroase, s-au amenajat majoritatea izvoarelor cu ape minerale, s-au construit hoteluri, vile ş.a. Repetarea anului 1895 a avut loc şi în 1969, când ploile torenţiale au mai astupat o serie de izvoare, care au fost desfundate şi reamenajate ulterior. Provenite din peste 30 de izvoare, apele minerale de la Băile Olăneşti sunt indicate, în curã internã, pentru tratarea bolilor cronice ale rinichilor şi cãilor urinare (litiazã renalã neoperatã sau operatã, pielonefritã cronicã, glomerulonefritã cronicã), ale tubului digestiv (gastrite cronice hipoacide, constipaţie cronicã, colite cronice), a afecţiunilor hepato-biliare (dischinezie biliarã, colecistitã cronicã, hepatitã cronicã), a celor metabolice şi de nutriţie (diabet zaharat, obezitate etc.). Numeroase buvete. Oraşul Băile Olăneşti are în subordine ad-tivã 8 localitãţi componente: Cheia, Comanca, Gurguiata, Livadia, Mosoroasa, Olăneşti, Pietrişu, Tisa.
Monumente
Schitul „Iezer” , de maici, situat în perimetrul localitãţii componente Cheia (→ Schitul Iezer, Capitolul Schituri, Litera I); schitul „Pahomie” (de cãlugãri), cu biserica „Sfântul Prooroc Ilie” – ctitorie din 1520 a monahului Pahomie (care era de fapt marele ban Barbu Craiovescu) şi a lui Sava haiducul –, reparatã în 1684 de Constantin Brâncoveanu. Biserica şi schitul sunt menţionate documentar în 1793 şi 1798 în hrisoavele domnilor Alexandru Moruzi şi, respectiv, Constantin Hangerli. În 1824, schitul se afla într-o stare avansatã de dãrãpãnare, fiind pãrãsit în 1880 şi rãmânând în ruinã pânã în 1952, când biserica a fost reclãditã în forma ei iniţialã, cu picturã executatã în 1956 de pictorul Stan Hermeneanu şi refãcutã în 1997 de pictorul ierodiacon Popa Nicolae din com. Perişani, jud. Vâlcea; biserica „Sfântul Nicolae”, azi declaratã monument istoric, a fost construitã în anii 1714-1718 prin grija şi pe cheltuiala lui Drãghici Olãnescu şi a soţiei sale, Ecaterina, pe locul unei vechi biserici din lemn, care data din anul 1554. Biserica pãstreazã picturi murale executate în 1725 de zugravul Ştefan, restaurate în 1954 de pictorul Nicolaide din Bucureşti şi în 1999 de pictorul Ilie Paţârea din satul Poşta Câlnãu, jud. Buzãu. Biserica are un pridvor deschis, sprijinit de opt stâlpi cilindrici, terminaţi la partea superioarã cu arcade, iar la intrarea în bisericã este o uşã din lemn sculptat, datând din 1729. În faţa bisericii existã un Turn-clopotniţã masiv, de formã patratã, construit în anul 1908; biserica din lemn, cu dublu hram – “Naşterea Maicii Domnului” şi „Sfântul Mare Mucenic Pantelimon” (sau Biserica lui Horea), datând din 1746, cu o turlã de 21 m înãlţime, iniţial cu hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, a fost demontatã în anul 1907, din satul Albac, judeţul Alba, şi remontatã în 1908 pe moşia lui Ion I. C. Brãtianu de la Florica, judeţul Argeş. În anul 1954, din iniţiativa lui Iustinian Marina, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, biserica a fost strãmutatã în anul 1954 de pe moşia Florica la Băile Olăneşti, reconstruitã şi împodobitã dupã modelul original şi sfinţitã la 12 octombrie 1958, când i s-a atribuit şi al doilea hram – “Sfântul Mare Mucenic Pantelimon”. Biserica a fost restauratã în anul 1996, fiind declaratã monument istoric. În oraş existã numeroase case populare de tip vâlcean şi case vechi de târgoveţi (casa Bãdescu, 1718; casa Olãnescu, secolul 19 ş.a.). În localitãţile componente Cheia, Gurguiata, Olăneşti şi Pietrişu se aflã bisericile cu hramurile „Sfinţii Voievozi” (1770–1772, cu picturi murale interioare, din 1779, şi exterioare, din 1796), „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”, a fostului schit Bradu (1784, cu picturi originare), „Sfântul Nicolae” (1718, cu picturi originare) şi „Sfântul Ioan Botezãtorul” (1820, cu picturi originare) – ambele în Olăneşti, şi „Toţi Sfinţii” (1736) a fostului schit Comanca.