Cascade (V)

VADU CRIŞULUI, cascadă situată în arealul comunei Vadu Crişului, jud. Bihor, pe malul stâng al râului Crişu Repede, în imediata apropiere a Peşterii Vadu Crişului, vizibile din trenul care trece prin defileul Vadu Crişului pe traseul Oradea – Cluj-Napoca. Cascada este formată de un mic curs de apă, care se desprinde de la circa 100 m amonte din râul care străbate Peştera Vadu Crişului – apă care se prăvăleşte de la 9 m înălţime peste rocile calcaroase de la baza M-ţilor Pădurea Craiului, sub forma a două şuvoaie care îmbrăţişează între ele un perete stâncos cu aspect de insulă alungită. Cascada Vadu Crişului, împreună cu Defileul Vadu Crişului şi cu Peştera Vadu Crişului, fac parte dintr-o Rezervaţie naturală, declarată ca atare în anul 1955.

VALEA FRUMOASĂ, cascadă  situată în arealul oraşului Buşteni, în cadrul Parcului Natural Bucegi, la circa 2 km de staţia de telecabină, la Nord de cascada Urlătoarea, la 1 147 m alt., la câteva minute  de refugiul Salvamont Buşteni. Cascada este formată de şuvoiul de apă al pârâului Valea Spumoasă, care izvorăşte din masivul Jepii Mici, şi are mai multe căderi de apă, de la înălţimi nu prea mari, care în final se ramifică în trei braţe, fiecare la rândul lui împrăştiindu-se în zeci de firicele de apă sub formă de evantai.

VĂIOAGA, La Văioagă, cascadă situată în cadrul Parcului Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa, la circa 2 km de satul Potoc din comuna Sasca Montană, judeţul Caraş-Severin, formată pe  cursul râului Bei, care traversează o zonă de roci calcaroase, ale cărui ape vijelioase au o cădere de la circa 6 m înălţime, pe o lăţime de aproximativ 8-10 m, după care se potolesc într-un lac mic cu apă de culoare alabstru-verzui.

VĂLUL MIRESEI →  Răchiţele.

VÂNĂTĂRILE PONORULUI, complex de cascade subterane, situat în cadrul dolinei Vânătara, în care trei pâraie (Ponor, Valea Poienii şi Valea Seacă) îşi unesc apele şi pătrund pe sub masivul de calcar Vânătările Ponorului, formând în adâncul Pământului un şir lung de cascade subterane cu o lungime totală de circa 80 m, din care cea mai mare cădere o are Cascada Dalbina (25 m). Apele unite ale celor trei pâraie, cu un volum, debit şi forţă de pătrundere nestingherite, îşi continuă parcursul subteran prin Peştera Huda lui Papară. Pereţii gigantici ai masivului calcaros Vânătările Ponorului au o culoare alb-gri, cu pete prelungi (ca nişte ţurţuri) de culoare vânătă, rezultate în urma scurgerii apelor din precipitaţii, fapt de la care derivă denumirea aceastei zone.

VÂNTURĂTOAREA, cascadă formată de pârâul Scochina, situată pe dreapta Văii Cerna, în amonte de staţiunea balneoclimaterică Băile Herculane, la 1 000 m alt., având cea mai mare cădere liberă a apei din România, sub forma a două căderi succesive care, laolaltă însumează circa 56 m. Mai întâi, după o cădere a şuvoiului de apă peste un perete stâncos, abrupt, al M-ţilor Cerna, de la circa 6 m înălţime, şuvoiul este întrerupt, o singură dată, de “umărul” (pragul) unei stânci de care se loveşte şi unde apa pare că este vânturată (de unde şi denumirea de Vânturătoarea). După ce se izbeşte de stâncă, apa se pulverizează într-o perdea spectaculoasă, iar apoi, de la circa 50 m înălţime, cade sub forma unei ploi mărunte, împrăştiindu-se, ca apa unui duş, pe o suprafaţă de circa 100 m2.

VÂRCIOROG, cascadă situată în partea de Sud Est a M-ţilor Bihor, în perimetrul Parcului Naţional Apuseni, pe cursul superior al pârâului Vârciorog (afluent al râului Arieşu Mare), în arealul Rezervaţiei naturale de tip geologic şi peisagistic Vârciorog, extinsă pe o suprafaţă de 5 ha, declarată arie protejată la 12 aprilie 2000. Cascada Vârciorog, de o rară frumuseţe, al cărui zgomot se aude din depărtare, se află la poalele vârfului Piatra Grăitoare din masivul Bihor, la 1 090 m alt., în perimetrul satului Vanvuceşti din comuna Arieşeni, jud. Alba, într-o pădure de brazi. Apele năvalnice ale pârâului Vârciorog se prăbuşesc de la 15 m înălţime peste un abrupt stâncos într-un puternic şuvoi, alături de care, în stânga sa, un firicel firav de apă se străduieşte să-l însoţească cu debitul lui de apă de câteva zeci de ori mai mic. Prima jumătate a peretelui stâncos, abrupt, vijeliosul pârâu se strecoară sub forma unui şuvoi învolburat, după care, în a doua parte a pantei apa se răsfiră ca un evantai pe o lăţime de circa 5-6 m.