Măcin

Date generale

Oraşul Măcin se află în partea de Sud-Est a României, în extremitatea de Nord-Vest a provinciei istorice Dobroga, în zona de Nord Vest a judeţului Tulcea, la poalele de Nord-Vest ale Munţilor Măcin, pe dreapta braţului Dunărea Veche, cunoscut şi cu numele de Braţul Măcin, la 36 m alt., la intersecţia paralelei de 45°14’44” latitudine nordicã cu meridianul de 28°07’23” longitudine estică, la 75 km Vest-Nord Vest de municipiul Tulcea şi 17 km Est-Sud Est de municipiul Brãila. Din punct de vedere demografic, Măcin face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 10 666 loc. (1 ian. 2019), din care 5 082 loc. de sex masc. şi 5 584 fem. Supr.: 55,4 km2, din care 3,8 km2 în intravilan; densitatea: 2 807 loc/km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 8 245 loc., 6 971 de persoane erau români (84,5%), 321 rromi (3,9%), 194 turci (2,4%) şi 759 loc. (9,2%) aparţineau altor etnii (ruşi-lipoveni, italieni ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 7 291 ortodocşi (88,4%), 207 musulmani (2,5%) şi 747 loc. (9,1%) aparţineau altor confesiuni (romano-catolici, adventişti de ziua a şaptea, creştini de rit vechi, penticostali ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Oraşul Măcin este un principal port fluvial pe cursul inferior al Dunãrii, punct de trecere cu bacul peste Dunãre la Brãila şi un important centru de exploatare a granitului şi caolinului. Unităţile economice ale oraşului produc confecţii textile şi tricotaje, lenjerie, broderii, mobilã, cherestea, ambalaje din lemn (lãdiţe), pesticide, piese pentru utilaje agricole, vopsele, lacuri şi cerneluri tipografice, articole de ambalaj din material plastic, preparate din carne şi lapte, împletituri din papurã şi rãchitã, alcool ş.a. Centru pomicol şi viticol. La Măcin funcţioneazã, din anul 2001, Colegiul de cartografie şi cadastru – filialã a Facultãţii de Geografie a Universitãţii Bucureşti. Casa de Culturã, numitã “Grigore Kiazim” din anul 2003. Biblioteca orãşeneascã “Ion Buzea”, inauguratã în anul 1948, azi cu un fond de carte de peste 50 000 de volume. La Măcin s-au nãscut geologul Gheorghe Munteanu-Murgoci (1872-1925) şi cobzarul Grigore Kiazim (1913-1989).

Istoric

Oraşul actual s-a dezvoltat pe vatra unei vechi aşezãri getico-dacice, cu nume celtic (Arrubium), care apare menţionatã documentar în secolul 3 î.Hr. Cucerită de romani în anul 46 d.Hr., aşezarea a devenit ulterior un castru roman în care a staţionat o unitate militară romană de cavalerie a Legiunii a V-a Macedonica, cu sediul la Troesmis (azi com. Turcoaia, jud. Tulcea), care avea sarcina sã pãzeascã acest castru. Castrul apare consemnat, pentru prima oarã, în douã diplome militare – una din 14 august 99 şi alta din 2 apr. 241, iar apoi în anii 260-271 pe harta Tabula Peutingeriana, în 212-218 (Itinerarium Antonini), în secolul 5 d.Hr. (în documentul Notitia Dignitatum) şi în secolul 7 în lucrarea Ravennatis Anonymi Cosmographia a geografului italian, cu nume necunoscut, din Ravenna (o listã cu denumiri geografice care acoperea spaţiul dintre India şi Irlanda). Pe malul drept al Braţului Dunărea Veche au fost descoperite vestigiile acestui castru roman (din care s-au recuperat inscripţii şi stâlpi militari din timpul domniei Impãratului Diocleţian/284-305, ţigle cu ştampila Legiunii a V-a Macedonica şi douã tezaure monetare romane imperiale), şi ale unei aşezãri civile romane şi apoi romano-bizantine. Cetatea romano-bizantinã a funcţionat pânã în secolul 6 d.Hr. În secolul 17, Măcin figura ca aşezare urbanã în care se întruneau frecvent negustorii brãileni, iar în timpul stãpânirii otomane a Dobrogei, în perioada 1417-1878, a fost centrul administrativ al plasei omonime.

Monumente

Ruinele cetãţii romano-bizantine; biserica “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” a fost construitã în anii 1876-1878, pe locul uneia care data din 1834, pictatã în tempera, în anul 1928, de Gheorghe Eftimie, reparatã în 1967 şi 1976-1977 şi repictatã în frescã, în 1977, de Dimitrie Bãnicã. Iconostasul a fost pictat în secolul 19 de Matache Orãşianu; Geamia “Mestan Aga”, azi declaratã monument istoric, a fost construitã în anul 1860 pe cheltuiala lui Hagi Berbe Ahmet; hanul vechi (secolul 18); biserica “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” a fost construitã în perioada 1995-2010, pictatã în frescã şi sfinţitã la 25 iulie 2010; mãnãstirea de maici, cu o bisericã din lemn cu dublu hram – “Sfântul Nicolae” şi ““Sfânta Cuvioasã Parascheva”, construitã în intervalul 30 oct. 2001 – 3 nov. 2002, pe cheltuiala familiei Nicolae şi Georgeta Gorga, cu fiicele lor, Andreea şi Irina. Biserica a fost sfinţitã la 14 octombrie 2003 şi pictatã în anul 2005. Mãnãstirea posedã o clãdire anexã, cu trei etaje, construitã în anii 2004-2005, în care existã Paraclisul “Acoperãmântul Maicii Domnului”, ateliere de picturã, de croitorie, de încondeiat ouã ş.a.; În anul 2005, la Măcin a fost înfiinţatã o mãnãstirea de cãlugãri, cu biserica “Izvorul Tămăduirii” , sfinţitã în anul 2010. În arealul oraşului Măcin existã Parcul Naţional “Munţii Măcin”, extins pe o suprafaţã de 113,2 km2, destinat conservãrii unor specii de florã şi faunã. Aici sunt ocrotite circa 1 900 de specii de plante (19% din flora europeanã), în special suprafeţe cu vegetaţie de stepã, singurul loc din ţarã în care se protejeazã acest tip de vegetaţie. În aceastã zonã sunt protejate 27 de specii şi subspecii de plante endemice, printre care clopoşelul românesc dobrogean (Campanula romanica), descoperit în anul 1916 de Traian Sãvulescu şi întâlnit doar aici, Moehringia grisebachii din familia Caryaphyllaceae, Silene csereii, Corydalis solida ssp. silvenensis, Euphorbia nicaeensis ssp. cadrilateri ş.a. Fauna care este ocrotitã în acest spaţiu include circa 1 000 de specii de fluturi, 11 specii de reptile, 7 specii de amfibieni, 40 specii de mamifere şi 187 de specii de pãsãri.