Murgeni

Date generale

Oraşul Murgeni se află în extremitatea de Est a României, în provincia istorică Moldova, în zona de Sud Est a judeţului Vaslui, în partea de Sud a Depresiunii Elan, pe cursul inferior al râului Elan, în lunca şi pe terasele de pe dreapta râului Prut, la intersecţia paralelei de 46°12’16” latitudine nordicã cu meridianul de 28°01’11” longitudine esticã, la 69 km Sud Est de municipiul Vaslui. Din punct de vedere demografic, Murgeni face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 8 208 loc. (1 ian. 2019), din care 4 186 loc. de sex masc. şi 4 022 fem. Supr.: 134,9 km2, din care 8,4 km2 în intravilan; densitatea: 977 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 7 119 loc., 4 947 de persoane erau români (69,5%), 1 384 rromi (19,4%) şi 788 loc. (11,1%) aparţineau altor etnii. Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 5 125 ortodocşi (72,0%), 1 167 penticostali (16,4%) şi 827 loc. (11,6%) aparţineau altor confesiuni (creştini de rit vechi, adventişti de ziua a şaptea ş.a), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Oraşul Murgeni este un important nod rutier al judeţului Vaslui şi dispune de o staţie de cale feratã, transformatã în haltã de mişcare în dec. 2007. Producţie de mobliã şi caşcaval. Centru viticol şi de vinificaţie;  ferme piscicole (cu o suprafaţã a luciului de apã de peste 1 000 ha) şi de creştere a bovinelor. Apiculturã. Legumiculturã. Cãmin Cultural. Bibliotecã publicã.

Istoric

În arealul oraşului Murgeni au fost descoperite fragmente de vase ceramice, topoare, sape, seceri din fier, arme de luptã şi diverse monede datând din secolul 15. Vechi sat de rãzeşi, amintit ca atare în timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432) şi a lui Ştefan cel Mare (1457-1504), dar menţionat documentar ca sat, prima oarã, la 28 august 1466, apoi la 5 sept. 1500, într-un hrisov al domnului Moldovei, Ştefan cel Mare, în care apar numele a trei fraţi – Murgu, Dragoş şi Toader, în calitate de cumpãrãtori a unei pãrţi din moşia Murgeni. Alte consemnãri documentare dateazã din 1528, 1550, 25 nov. 1741, 6 sept. 1844, când domnul Moldovei, Mihai Grigore Sturdza i-a acordat dreptul de a ţine iarmaroace. În 1856, Murgeni a fost mistuit în mare parte de un violent incendiu. În urma Legii comunale de organizare a comunelor urbane şi rurale, din 2/14 apr. 1864, Murgeni a fost declaratã comunã ruralã, în care exista o zonã comercialã şi meşteşugãreascã şi alta de locuinţe, iar la începutul secolului 20 au fost construite un spital (1908), o şcoalã evreiascã (1908), o moarã (1912), Casa feroviarilor (1917), o şcoalã primarã (1918) ş.a., s-a introdus iluminatul strãzilor cu felinare cu petrol lampant (1916), s-a pavat cu piatrã cubicã strada principalã (1920) etc. Comuna Murgeni a fost trecutã în categoria oraşelor la 23 decembrie 2003, având în subordine administrativã satele Cârja, Floreni (numit 23 August pânã la 20 mai 1996), Lãţeşti, Raiu (numit Vădeni pânã la 20 mai 1996), Sărăţeni şi Schineni.

Monumente

În oraşul Murgeni se află biserica “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, construită în perioada 1914-1916 (sfinţită la 21 mai 1916), distrusă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, refacută în anii 1948-1952 şi restaurată în anii 2010-2016 (resfinţită la 21 mai 2016), biserica din lemn cu hramul “Sfinţii Voievozi” (secolul 18, refacută în 1815-1821) şi Casa feroviarilor (1917). În satul Cârja existã biserica “Sfântul Nicolae”, construită în perioada 2008-2021, pe locul uneia din vălătuci, care data din anul 1678 şi biserica “Naşterea Maicii Domnului” (1672, refãcutã în 1830-1833, cu pridvor adăugat şi transformãri din 1935, azi în stare de degradare), declarată monument istoric. În satul Schineni există biserica din lemn cu hramul “Sfântul Nicolae” (1771, reparatã în 1805, 1897 şi 1932) “ şi biserica de cărămidă cu hramul “Sfântul Ioan Botezătorul”, sfinţită la 5 iul. 2015, iar în satul Lãţeşti se află biserica din lemn cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” (ante 1748). În perimetrul satului Cârja, cu numeroase întinderi de ape, se aflã o rezervaţie faunistică, reprezentată, în special, prin specii variate de păsări acvatice, printre care se numară stârcul roşu (Ardea purpurea), raţa roşie (Aythya nyroca), raţa fluierătoare (Anas penelope), raţa pestrită (Anas strepera), barza albă (Ciconia ciconia), barza neagră (Ciconia nigra), egreta mică (Egreta garzetta), pescăruşul albastru (Alcedo atthis), pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus), călifarul roşu (Tadorna ferruginea), călifarul alb (Tadorna tadorna) ş.a., prin mai multe varietăţi de peşti (crap, lin, caras, somn, ştiucă, plătică, biban ş.a.), precum şi printr-o gamă variată de vieţuitoare terestre (iepuri, vulpi, mistreţi, şopârle, şerpi de apă, guşteri, hârciogi, şoareci de câmp, fazani ş.a.). Împreună cu teritoriile comunelor învecinate, Blăgeşti şi Fălciu, această rezervaţie faunistică formează o arie de protecţie specială, avifaunistică, extinsă pe o suprafaţă de 5 735 ha, declarată ca atare la 5 oct. 2011.