Isaccea

Date generale

Oraşul Isaccea se află în Sud-Estul României, în partea de Nord a Dobrogei, în judetul Tulcea, pe drepata fluviului Dunărea, la poalele de Nord-Est ale Podişului Niculiţel, la 35 km Nord-Vest de municipiul Tulcea, la intersecţia paralelei de 45°16′ latitudine nordicã cu meridianul de 28°26′ longitudine estică. Din punct de vedere demografic, Isaccea face parte din categoria oraşelor mici cu o populaţie de 5 318 locuitori (la 1 ianuarie 2011), din care 2 678 de sex masculin şi 2 640 de sex feminin. Dacă raportăm numãrul total al populaţiei (respectiv 5 318 locuitori) la suprafaţa oraşului în intravilan  (3,7 km2) rezultã o densitate de 1 437 locuitori pe km2. Din punct de vedere etnic şi confesional, majoritatea populatiei o formeazã românii ortodocşi, iar circa 4% sunt turci-musulmani. Port fluvial. Exploatãri de calcar, de ardezie şi de lemn. Firme producãtoare de aparate şi instrumente medicale şi de laborator, de încãlţãminte, de cherestea, de fermentare a tutunului şi de produse alimentare. Centru viticol şi de vinificaţie. Pomiculturã; apiculturã; pisciculturã. Fermã de creştere a porcilor. Muzeu orãşenesc. Bibliotecã publicã cu circa 30 000 de volume.

Istoric

În secolul 3 î. Hr. aceastã zonã era locuitã de geţi care apar amintiţi în scrierile istoricului Herodot. În aceeaşi perioadã, triburile celtice, care au migrat spre Est şi Sud-Est, au întemeiat pe acest loc o aşezare pe care au numit-o Noviodunum, situatã în apropierea unei aşezãri geto-dacice presupusã a fi fost Genucla – aşezare nelocalizatã exact pânã în prezent. În timpul stãpânirii romane, aşezarea de aici a fost ridicatã la rang de municipium de cãtre împãratul roman Septimius Severus (193-211). Romanii au instalat o staţiune (o bazã) a flotei lor la Dunãrea de Jos, iar în anul 369 d. Hr. au construit o fortãreaţã care mai târziu a continuat sã existe sub autoritatea Imperiului Bizantin, care la rândul lor au organizat o bazã navalã bizantinã pe Dunãre. În anul 602, cetatea bizantinã a fost distrusã de avari.  Sãpãturile arheologice efectuate în arealul oraşului în 1955, 1968, 1971 au scos la ivealã fundaţiile fortificaţiilor din zona portului, cu turnuri în formã de U, încãperi cu hipocaust provenite de la un edificiu cu caracter termal, morminte (cu sarcofage din piatrã) în care s-au gãsit ceşti, piese de vestimentaţie etc., un tezaur de monede (1 071 de piese) romane datând din timpul împãratului Galenus (267 d. Hr), obiecte de podoabã etc. Istoricul Nicolae Iorga presupune cã la Isaccea ar fi existat reşedinţa unei formaţiuni politice prestatale condusã de Sacea (sec. 11), care la sfârşitul secolului 14 a intrat în componenţa Ţării Româneşti condusã de voievodul Mircea cel Batrân. Prima menţiune documentarã a localitãţii Isaccea dateazã din 1321, fiind consemnatã cu  numele de Isakgi (Sakdji) într-o scriere a istoricului arab Abul-Feda. Unii istorici au mai identificat Isaccea cu aşezarea medievalã Vicina, stãpânitã de cãtre genovezi, care au creat aici un centru propser  în secolele 13-14. Ulterior localitatea a fost stãpânitã, pe rând, de tãtari, de voievodul Mircea cel Batrân (domn al Ţãrii Româneşti în peroada 1386-1418) şi de turci (1484-1877). La începutul secolului 15 localitatea se numea Obluciţa. În secolul 16, turcii au construit aici o cetate şi i-au atribuit aşezãrii numele de Isak-Koy (satul lui Isac), dupã numele  unui paşă de la care derivă, se pare, numele de Isaccea. În prezent, oraşul are în subordine administrativã localitãţile componente Revărsarea şi Tichileşti.

Monumente

Ruinele cetãţii Noviodunum şi vestigiile unor aşezãri civile; geamia “Azizie” (secolul 16, restauratã în 1860), cu minaret de 25 m înãlţime şi cu diametrul de 3,55 m şi cu o preţioasã decoraţie sculptatã în piatră, declarat monument istoric; biserica ortodoxã cu hramul “Sfântul Gheorghe”, ziditã în prima jumãtate a secolului 19 pe locul alteia din secolul 18, restauratã  în 1872 şi reconstruitã în 1906, cu clopotniţã pe pronaos, declaratã monument istoric. Biserica are un valoros iconostas din lemn, datând din1645, adus aici de la mânãstirea Adam din judeţul Galaţi; biserica “Sfinţii Voievozi” construitã în stil rusesc în anii 1843-1844 (sfinţita la 8 noiembrie 1852) şi pictatã abia în 1998; biserica “Adormirea Maicii Domnului “ (1911-1913). În apropiere de Isaccea (circa 6 km) se aflã mănăstirea Cocoş.