Versiunea în limba engleză (English version)
Date generale
Oraşul Isaccea se află în extremitatea de Sud Est a României, în partea de Nord Vest a provinciei istorice Dobrogea, în zona de Nord Vest a judeţului Tulcea, pe dreapta fluviului Dunărea, la poalele de Nord Est ale Podişului Niculiţel, la intersecţia paralelei de 45°16’11” latitudine nordică cu meridianul de 28°27’35” longitudine estică, la 37 km Nord Vest de municipiul Tulcea. Din punct de vedere demografic, Isaccea face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 5 201 loc. (1 ian. 2019), din care 2 619 loc. de sex masc. şi 2 582 fem. Supr.: 103,7 km2, din care 4,08 km2 în intravilan; densitatea: 1 275 loc./km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 5 026 locuitori, 4 573 de persoane erau români (91,0%), 194 rromi (3,9%), 91 turci (1,8%) şi 168 loc. (3,3%) aparţineau altor etnii. Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensământ s-au înregistrat 4 573 ortodocşi (91,0%), 274 musulmani (5,4%) şi 179 loc. (3,6%) aparţineau altor confesiuni (baptişti, creştini de rit vechi ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Port fluvial. Exploatări de calcar cristalin (carierele Isaccea şi Revărsarea), de ardezie şi de lemn. Parc fotovoltaic (solar), alcătuit din peste 35 000 de module fotovoltaice, cu o capacitate de 8,75 MW, extins pe 14 ha, inaugurat în anul 2012. Firme producătoare de aparate şi instrumente medicale şi de laborator, de încălţăminte, de confecţii, de cherestea şi de produse alimentare. Fabrica de ţigarete a fost mistuită de un incendiu la 20 nov. 2009, iar filatura de bumbac, inaugurată în 1981, a fost falimentatã în anul 2004 (azi în ruină). Centru viticol şi de vinificaţie. Pomiculturã; apiculturã; pisciculturã. Fermã de creştere a porcilor. Muzeul orăşenesc “Noviodunum”. Bibliotecă publică, înfiinţatã în anul 1952, azi cu peste 33 000 de volume. Casă de Cultură, inaugurată în anul 1960. Cămin Cultural, în localitatea componentă Revărsarea.
Istoric
În secolul 3 î.Hr., această zonă era locuitã de geţi, care apar menţionaţi în scrierile istoricului Herodot. În aceeaşi perioadă, triburile celtice, care au migrat spre Est şi Sud-Est, au întemeiat pe acest loc o aşezare pe care au numit-o Noviodunum, situatã în apropierea unei aşezãri geto-dacice presupusă a fi fost Genucla – aşezare nelocalizată exact până în prezent. În timpul stăpânirii romane, aşezarea de aici a fost ridicată la rang de municipium de către împãratul roman Septimius Severus (193-211). Romanii au instalat o staţiune (o bază) a flotei lor la Dunărea de Jos, numitã Clasis Flavia Moesica, iar în anul 369 d.Hr. au construit o fortăreaţă, care mai târziu a continuat sã existe sub autoritatea Imperiului Bizantin, care la rândul lor au organizat o bazã navalã bizantinã pe Dunăre. În anul 602, cetatea bizantinã a fost cuceritã de avari, revenind sub controlul Imperiului Bizantin în anul 969, în timpul împăratului Ioan I Tzimiskos, ocupatã de tătari în prima parte a secolului 13, cucerită de Mircea cel Bătrân la sfârşitul secolului 14, apoi stăpânită de Vlad Ţepeş (1462) şi ocupată de turci în 1484, revenind Regatului României dupã Rãzboiul de Independenţã din anii 1877-1878. În 1621, în timpul sultanului Osman II, turcii au construit aici o cetate şi i-au atribuit aşezãrii numele de Isak-Köy (satul lui Isac), după numele unui paşă de la care derivă, se pare, numele de Isaccea. Săpăturile arheologice efectuate în arealul oraşului Isaccea, în anii 1955, 1968, 1971, au scos la iveală fundaţiile fortificaţiilor din zona portului, cu turnuri în formă de U, încăperi cu hipocaust provenite de la un edificiu cu caracter termal, morminte (cu sarcofage din piatrã) în care s-au găsit ceşti, piese de vestimentaţie etc., un tezaur de monede (1 071 de piese) romane, datând din timpul împăratului Galenus (267 d.Hr), obiecte de podoabă, precum şi un sigiliu care a aparţinut împãratului bizantin Isaac II Angelos (1185-1195), confecţionat din plumb, cu diametrul de 4,5 cm, ultimul împãrat bizantin care a controlat Dobrogea. Istoricul Nicolae Iorga presupune că la Isaccea ar fi existat reşedinţa unei formaţiuni politice prestatale, condusã de Sacea (sec. 11), care la sfârşitul secolului 14 a intrat în componenţa Ţării Româneşti, condusă de voievodul Mircea cel Batrân. Prima menţiune documentară a localităţii Isaccea dateazã din 1321, fiind consemnată cu numele de Isakgi (Sakdji) într-o scriere a istoricului arab Abul-Feda, în care acesta specifica faptul cã este un
oraş al Ţării Vlahilor”.
La începutul secolului 15, localitatea se numea Obluciţa. În secolele 16-18, localitatea apare consemnatã cu diferite denumiri, ca de pildã Isakçi (1530-1531), Sakça Kasaba/targ (1573), Sakçi (pe o harta a lui Katib Çelebi, sec. 17), Saczi ou Obluciza (1703), Isakschi (pe o harta austriaca din 1790), Isaccea (1878). Unii istorici susţin că au identificat Isaccea cu aşezarea medievală Vicina, stãpânită de către genovezi, care au creat aici un centru prosper în secolele 13-14, însã arheologii dovedesc, cu probe, că Vicina a existat pe insula Pãcuiul lui Soare (→ Păcuiul lui Soare, Insula ~). În prezent, oraşul are în subordine administrativă localităţile componente Tichileşti şi Revărsarea (înfiinţată dupã anul 1877, cu numele Principele Nicolae, şi populată cu 87 veterani de război. În perioada 1947-1964 s-a numit Ştefan Gheorghiu, iar de la 1 ianuarie 1965 poartă numele actual.
Monumente
Ruinele cetăţii Noviodunum şi vestigiile unor aşezări civile; geamia “Azizie” (secolul 16, restaurată în 1860), cu minaret de 25 m înălţime şi cu diametrul de 3,55 m şi cu o preţioasã decoraţie sculptată în piatră, declarat monument istoric, azi în stare de degradare; biserica ortodoxă cu hramul “Sfântul Gheorghe”, zidită la jumãtatea secolului 19 (sfinţită în 1862), pe locul alteia din secolul 18, restaurată în 1872 şi reconstruită în 1906, cu clopotniţă pe pronaos, declaratã monument istoric. Biserica are un valoros iconostas din lemn, datând din 1645, adus aici de la mănăstirea Adam din judeţul Galaţi; biserica “Sfinţii Voievozi” construitã în stil rusesc în anii 1843-1844 (sfinţită la 8 noiembrie 1852) şi pictată abia în 1998; biserica “Adormirea Maicii Domnului “ (1911-1913). În apropiere de Isaccea (circa 6 km) se află mănăstirea Cocoş (→ mănăstirea Cocoş).
About
The town of Isaccea is located in the southeastern part of Romania, in the northwestern part of the historic province of Dobruja, in the northwestern part of Tulcea County, on the right bank of the Danube River, at the northeastern foot of the Niculiţel Plateau, at the intersection of the parallel of 45°16’11” north latitude with the meridian of 28°27’35” east longitude, 37 km North West of Tulcea municipality. Demographically, Isaccea belongs to the category of small towns with a population of 5 201 inhabitants (January 1, 2019), of which 2,619 males and 2,582 females. Supr.: 103.7 km2, of which 4.08 km2 in urban areas; density: 1,275 inhabitants/km2. At the population census of October 20-31, 2011, out of the total of 5,026 inhabitants, 4,573 people were Romanians (91.0%), 194 Roma (3.9%), 91 Turks (1.8%) and 168 inhabitants (3.3%) belonged to other ethnic groups. From a confessional point of view, the same census recorded 4,573 Orthodox (91.0%), 274 Muslims (5.4%) while 179 inhabitants (3.6%) belonged to other denominations (Baptists, Old Rite Christians etc.), or were atheists, without religion or with undeclared religion. River port. Exploitation of crystalline limestone (Isaccea and Revărsarea quarries), slate and wood. Photovoltaic (solar) park, consisting of over 35,000 photovoltaic modules, with a capacity of 8.75 MW, with an area of over 14 ha, inaugurated in 2012. Manufacturers of medical and laboratory devices and instruments, footwear, clothing , timber and food. The cigarette factory was destroyed by fire on November 20, 2009, and the cotton spinning mill, inaugurated in 1981, went bankrupt in 2004 (now in ruins). Wine and winery center. Fruit growing; beekeeping; pisciculture. Pig farm. “Noviodunum” City Museum. Public library, established in 1952, today with over 33,000 volumes. House of Culture, inaugurated in 1960. Cultural Center, in the component locality Revărsarea.
History
In the 3rd century BC, this area was inhabited by the Getae, who are mentioned in the writings of the historian Herodotus. At the same time, the Celtic tribes, who migrated east and southeast, founded on this place a settlement they called Noviodunum, located near a Geto-Dacian settlement supposed to have been Genucla (a settlement whose exact location is not known to this day). During Roman rule, the settlement was elevated to the rank of municipium by the Roman emperor Septimius Severus (193-211). The Romans installed a resort (a base) of their fleet on the Lower Danube, called Clasis Flavia Moesica, and in 369 A.D. they built a fortress, which later continued to exist under the authority of the Byzantine Empire, which in turn organized a Byzantine naval base on the Danube. In 602, the Byzantine fortress was conquered by the Avars, returning under the control of the Byzantine Empire in 969, during the reign of Emperor John I Tzimiskos; it was occupied by the Tartars in the first part of the 13th century, conquered by Mircea the Elder at the end of the 14th century, by Vlad Ţepeş (1462); was occupied by the Turks in 1484, then returned to the Kingdom of Romania after the War of Independence from 1877-1878. In 1621, during the reign of Sultan Osman II, the Turks built a fortress here and gave the settlement the name Isak-Köy (Isaac’s village), after the name of a pasha (the name Isaccea seems to derive from this name). Archaeological excavations carried out in the area of the town of Isaccea, in 1955, 1968, 1971, revealed the foundations of fortifications in the port area, with U-shaped towers, hypocaust rooms from a thermal building, tombs (with sarcophagi from stone) in which were found cups, clothing, etc., Roman coins (1,071 pieces), dating from the time of Emperor Galen (267 AD), ornaments, and a seal made of lead, with a diameter of 4.5 cm, belonging to the Byzantine emperor Isaac II Angelos (1185-1195) (the last Byzantine emperor to control Dobrogea). The historian Nicolae Iorga supposes that in Isaccea there was the residence of a political party, led by Sacea (11th century), which at the end of the 14th century became part of Wallachia, led by the voivode Mircea the Elder. The first documentary mention of the town of Isaccea dates back to 1321, being recorded as Isakgi (Sakdji) in a document by the Arab historian Abul-Feda, in which he specifies that it is a
city of the Wallachian Country”.
At the beginning of the 15th century, the town was called Obluciţa. In the 16th-18th centuries, the town is recorded under various names, such as Isakçi (1530-1531), Sakça Kasaba/fair (1573), Sakçi (on a map by Katib Çelebi, 17th century), Saczi ou Obluciza (1703), Isakschi (on an Austrian map from 1790), Isaccea (1878). Some historians claim that they identified Isaccea as the medieval settlement of Vicina, ruled by the Genoese, who created a prosperous settlement here in the 13th-14th centuries. At present, the town has under its administration the component localities Tichileşti and Revărsarea (founded after 1877, with the name of Prince Nicolae, and populated with 87 war veterans). Between 1947-1964 it was called Ştefan Gheorghiu, and since January 1, 1965 the town has its current name.
Monuments
The ruins of the Noviodunum fortress and the remains of some civil settlements; the “Azizie” mosque (16th century, restored in 1860), with a 25 m high minaret and a diameter of 3.55 m and a precious decoration carved in stone, declared a historical monument, today in a state of deterioration; the orthodox church with the patron saint “Saint George”, built in the middle of the 19th century (consecrated in 1862), on the site of another from the 18th century, restored in 1872 and rebuilt in 1906, with a bell tower on the narthex, declared a historical monument. The church has a valuable wooden iconostasis, dating from 1645, brought here from the Adam monastery in Galaţi county; the “Holy Voivodes” church built in the Russian style in 1843-1844 (consecrated on November 8, 1852) and painted only in 1998; the church of the “Assumption” (1911-1913). Near Isaccea (about 6 km) is the Cocoş Monastery (→ Cocoş Monastery).
Back to Romanian version