Versiunea în limba engleză (English version)
Date generale
Oraşul Zimnicea se află în extremitatea de Sud a României, în provincia istorică Muntenia, în zona de Sud Est a judeţului Teleorman, în partea de Sud a Câmpiei Boian, în lunca şi pe terasele de pe stânga fluviului Dunărea, care curge la 3 km Sud de oraş, pe stânga râului Pasărea (afluent drept al râului Vedea), la 48 m altitudine, la intersecţia meridianului de 25º21’51” longitudine estică cu paralela de 43º37’07” latitudine nordică, fiind considerat punctul extrem sudic al României, la 42 km Sud de municipiul Alexandria, la graniţa cu Bulgaria. Din punct de vedere demografic, Zimnicea face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 14 815 loc. (1 ian. 2019), din care 7 135 loc. de sex masc. şi 7 680 fem. Supr.: 131,3 km2, din care 10,9 km2 în intravilan; densitatea: 1 359 loc./km2. La recensământul populaţiei din perioada 20-31 oct. 2011, din totalul celor 14 058 loc., 12 579 de persoane erau români (89,5%), 163 rromi (1,1%) şi 1 316 loc. (9,4%) aparţineau altor etnii. Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensământ s-au înregistrat 12 576 de ortodocşi (89,5%), 76 penticostali (0,5%) şi 1 406 loc. (10,0%) aparţineau altor confesiuni (adventişti de ziua a şaptea, baptişti ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Staţie finală de cale ferată pe linia Roşiori de Vede – Alexandria (inaugurată la 2 decembrie 1895), cu prelungire de la Alexandria spre Smârdioasa – Zimnicea, inaugurată la 1 iulie 1901. Nod rutier. Port fluvial, situat la 3 km sud de oraş (modernizat în anul 2000, cu instalaţii moderne de încărcare-descarcare) şi punct de vamă, operaţional din anul 2011, cu trecere cu bacul peste apele fluviului Dunărea. Exploatări de balast. Oraşul Zimnicea a cunoscut o intensă dezvoltare economico-socială, cu precădere, în a doua jumătate a secolului 20, când au fost construite fabricile de ţevi sudate, de mobilă, de prefabricate din beton, de produse textile (articole de pasmanterie, tricotaje din bumbac, covoare), de nutreţuri concentrate şi de produse alimentare (preparate din carne, brânzeturi, unt, zahăr, conserve din legume şi fructe, panificaţie ş.a.) însă, după Revoluţia din decembrie 1989 şi, mai ales, după anul 1995, activitatea economică a oraşului a intrat într-un proces de declin, prin închiderea unităţilor industriale, fapt care a determinat Guvernul României să acorde acestui oraş scutiri de taxe şi, totodată, să-l încadreze într-o zonă declarată defavorizată. Ferme de creştere a bovinelor, porcinelor şi ovinelor. Sere legumicole. Viticultură. Combinat de vinificaţie, inaugurat în anul 2010, în cadrul căruia se produc vinuri de calitate superioară (Pinot gris, Chardonay, Riesling italian, Sauvignon Blanc, Cabernet Sauvignon, Merlot, Fetească neagră, Pinot noir, Muscat ş.a.). Crama Voievodului. Biblioteca publică „Miron Radu Paraschivescu” , înfiinţată în anul 1952, azi cu peste 60 000 de volume. Casă de Cultură. Fond cinegetic şi de pescuit sportiv. La Zimnicea s-a născut poetul Miron Radu Paraschivescu (n. 2 octombrie 1911 – m. 17 februarie Bucureşti). Pe bulevardul Eroilor din oraşul Zimnicea se află câţiva arbori, declaraţi monumente ale naturii, între care trei castani cu fructe necomestibile, cu înălţimi de peste 17 m şi circumferinţe de circa 3,30 m, trei stejari cu înălţimi cuprinse intre 19 şi 25 m şi circumferinţe între 2,80 şi 4,10 m şi trei salcâmi japonezi cu înălţimi cuprinse între 19 şi 22 m şi circumferinţe între 2,05 şi 3,20 m. Din cauza frecventelor şi îndelungatelor valuri de căldură din lunile iunie-iulie-august 2022, cu temperaturi cuprinse între 35º şi 40ºC, care au accentuat gradul de secetă excesivă, fluviul Dunărea din zona oraşului Zimnicea şi-a micşorat foarte mult debitul de apă, astfel încât, la începutul lunii august 2022 Dunărea a secat foarte mult, porţiunea de uscat de pe fundul apei ajungând să înainteze către firul apei cu circa 400 m, împiedicând navigaţia să se desfăşoare în acest sector.
Istoric
În arealul oraşului Zimnicea, în punctul numit „La Cetate”, au fost descoperite (în anii 1873, 1885, 1924, 1948–1949, 1969–1973) vestigiile unei importnte aşezări geto-dacice de tip dava, datând din secolele 4–1 î.Hr., al cărui nume se presupune că era Zimnidava, şi despre care istoricul grec Arrian din Nicomedia (pe numele latin Lucius Flavius Arrianus) aminteşte că a fost cucerită temporar (în anul 335 î.Hr.) de Alexandru cel Mare şi apoi distrusă de acesta. În cadrul acestei cetăţi s-au găsit vase ceramice autohtone, lucrate cu mâna sau la roată (un chiup cu decor estompat, cu siluete de cai, urne funerare ş.a.), precum şi ceramică din import (grecească), în special amfore. Peste vatra fostei cetăţi antice s-a dezvoltat, în perioada feudală, un sat românesc, amintit în cronicile bizantine din secolul 12 ca aşezare de negustori, cu numele Demnitzikos, iar la începutul secolului 14 apare consemnat cu denumirea de Dzimnikes sau Dzimnicos. Menţionată documentar din nou, în anul 1385, cu aceleaşi denumiri (Dzimnikes sau Dzimnicos) în jurnalul de călătorie a doi pelerini creştini (Peter Sparanou şi Ulrich Tennstadt) care se întorceau de la Ierusalim în anul 1385, trecând Dunărea pe la Sviştov (Bulgaria) către Dzimnikes şi de aici către Occident. Aflată pe un vad favorabil al Dunării, pe traseul unor drumuri comerciale care legau zona Balcanilor de Europa Occidentală, Zimnicea s-a dezvoltat ca un veritabil oraş-târg de-a lungul secolelor, figurând în toată perioada feudală ca un important punct vamal şi de schimburi comerciale. În anul 1791, Zimnicea apare trecută pe o hartă, iar în 1835 apărea consemnată ca punct vamal, centru comercial şi ca al 12-lea oraş-târg ca mărime din Ţara Românească. La 1 iulie 1834, o dată cu înfiinţarea oraşului Alexandria, o mare parte din populaţia din Zimnicea s-a mutat în acest nou oraş, iar în perioadele 1837-1838 şi 1877-1878, Zimnicea a fost reşedinţa judeţului Teleorman. În timpul Războiului de Independenţă (1877–1878), Zimnicea a fost un loc important de trecere peste Dunăre a armatelor româneşti şi ruseşti. La sfârşitul secolului 19 şi începutul secolului 20, Zimnicea s-a dezvoltat lent, căpătând o mai mare dezvoltare economică şi urbanistică după anul 1968. Distrus aproape în întregime (peste 80%) de cutremurul devastator din seara zilei de vineri, 4 martie 1977, ora 21 şi 22 de minute, care a avut magnitudinea de 7,2 grade pe scara Richter şi a durat 90 de secunde, oraşul a fost reconstruit până în jurul anului 1988 cu ajutorul unor fonduri acordate de Guvernul României şi al unor donaţii făcute de Germania şi Austria.
Monumente
Catedrala cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” a fost construită iniţial ca biserică, în anii 1892–1895, pe locul unei biserici care data din anul 1778, şi declarată catedrală în anul 1991. Biserica existentă în 1778 se presupune că a fost a unei mănăstiri, deoarece lângă actuala catedrală se mai pastrează, încă, fragmentele unui zid de incintă, din cărămidă, lung de 28 m şi înalt de 14 m. În această catedrală au fost depuse, în anul 2013, părticele din moaştele Sfântului Nicolae şi tot aici există o candelă al cărei fitil a fost aprins cu Lumina Sfântă adusă de la Sfântul Mormânt din Ierusalim şi care arde permanent; biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” a fost zidită la începutul secolului 19, restaurată în 1846 şi pictată în anii 1906, 1927 şi 1984); biserica “Sfantul Filip”; Monumentul eroilor din timpul Primului Război Mondial, amplasat în parcul oraşului, realizat în bronz şi dezvelit în anul 1930; clădirea gării feroviare, inaugurată la 1 iulie 1901.
About
The town of Zimnicea is located in the southern part of Romania, in the historic province of Muntenia, in the southeastern part of Teleorman County, in the southern part of the Boian Plain, on the Danube’s meadow as well as on its terraces found on its left bank, on the left bank of the Pasărea (The Bird) river (right tributary of the Vedea river), at 48 m altitude, at the intersection of the meridian of 25˚21’51”east longitude with the parallel of 43˚37’07” north latitude, being considered the most southern point of Romania, at 42 km south of Alexandria, on the border with Bulgaria. From a demographic point of view, Zimnicea belongs to the category of small towns, with a population of 14,815 inhabitants (January 1, 2019), of which 7,135 male and 7,680 female inhabitants Area: 131.3 km2, of which 10,9 km2 in town; density: 1,359 inhabitants/km2. At the population census from October 20-31, 2011, out of the total of 14,058 inhabitants, 12,579 people were Romanians (89.5%), 163 Roma (1.1%) and 1,316 inhabitants (9.4%) belonged other ethnic groups. From a confessional point of view, at the same census were registered: 12,576 Orthodox (89.5%), 76 Pentecostals (0.5%) while 1,406 (10.0%) were members of other denominations (Adventists, Baptists, etc.), or were atheists, without religion or with undeclared religion. Terminal railway station on the line Roşiori de Vede – Alexandria (inaugurated on December 2, 1895), with extension from Alexandria to Smârdioasa – Zimnicea, inaugurated on July 1, 1901. Road junction. River port located 3 km south of the city (modernized in 2000, with up to date loading and unloading facilities) and customs checkpoint, operational since 2011, with ferry crossing over the Danube river. Ballast mining. The town of Zimnicea experienced an intense economic and social development, especially in the second half of the 20th century, when the factories of welded pipes, furniture, precast concrete, textiles (rugs, cotton knitwear), concentrated fodder and food (meat, cheese, butter, sugar, canned vegetables and fruits, bakery, etc.) were built. However, after the Revolution of December 1989 and, especially, after 1995, economic activity of the town started to decline, due to the closing of several industrial units. Consequently, the Romanian Government decided to exempt this town of taxes, while categorizing it as a disadvantaged town. Cattle, pig and sheep farms. Vegetable greenhouses. Viticulture. Winery, inaugurated in 2010, in which high quality wines are produced (Pinot Gris, Chardonnay, Italian Riesling, Sauvignon Blanc, Cabernet Sauvignon, Merlot, Fetească neagră, Pinot noir, Muscat, etc.). The Voivode’s Cellar. The public library “Miron Radu Paraschivescu”, founded in 1952, today with over 60,000 volumes. Cultural Centre. Hunting and sport fishing. The poet Miron Radu Paraschivescu was born in Zimnicea (b. October 2, 1911 – d. February 17, Bucharest). Trees declared monuments of nature, on Eroilor (The Heroes) Boulevard: three chestnuts with inedible fruits, more than 17 m tall and with circumferences of about 3.30 m, three oaks with heights between 19 and 25 m and circumferences between 2.80 and 4.10 m, and three Japanese acacias with heights between 19 and 22 m and circumferences between 2.05 and 3.20 m. Due to the frequent and long heat waves in the months of June-July-August 2022, with temperatures between 35º and 40ºC, which accentuated the degree of excessive drought, the Danube River in the area of the town of Zimnicea greatly reduced its water flow, so that, at the beginning of August 2022, the Danube dried up considerably, the portion of land at the bottom of the water reaching the waterline by about 400 m, preventing navigation in this sector.
History
In the area of Zimnicea, at the point called “La Cetate” (“Near the Fortress”), were discovered (in 1873, 1885, 1924, 1948–1949, 1969–1973) the remains of an important Geto-Dacian settlement of the dava type, dating from the 4th – 1st centuries BC, whose name might have been Zimnidava, and about whom the Greek historian Arrian of Nicomedia (Latin name Lucius Flavius Arrianus) recalls that she was temporarily conquered (in 335 BC) by Alexander the Great and then destroyed by his order. In this fortress were found local handmade or wheel pottery artifacts (an amphora with subtle decorations representing horse silhouettes, funeral urns, etc.), as well as imported pottery (Greek), especially amphorae. On the territory of the ancient fortress, a Romanian village developed during the feudal period, mentioned in the Byzantine chronicles of the 12th century as a settlement of merchants, named Demnitzikos. At the beginning of the 14th century it is recorded as Dzimnikes or Dzimnicos. Mentioned again, in 1385, with the same names (Dzimnikes or Dzimnicos) in the travel diary of two Christian pilgrims (Peter Sparanou and Ulrich Tennstadt) who were returning from Jerusalem in 1385, crossing the Danube at Svishtov (Bulgaria), heading to Dzimnikes, and from here to the West. Having a strategic location on the Danube river, on the trade routes linking the Balkans to Western Europe, Zimnicea has developed over the centuries as a veritable trade centre, known throughout the feudal period as an important customs and trade checkpoint. In 1791, Zimnicea was mentioned on a map, and in 1835 it was recorded as a customs checkpoint and as trade centre, the 12th largest trade centre in Wallachia. On July 1, 1834, with the founding of the city of Alexandria, a large part of the population of Zimnicea moved to this new city, and in the periods 1837-1838 and 1877-1878, Zimnicea was the residence of Teleorman County. During the War of Independence (1877–1878), Zimnicea had an important strategic role, being the location where the Romanian and Russian armies crossed the Danube. At the end of the 19th century and the beginning of the 20th century, Zimnicea developed slowly, gaining a greater economic and urban development after 1968. Destroyed almost entirely (over 80%) by the devastating earthquake (magnitude of 7.2 on the Richter scale and duration 90 seconds) from March 4, 1977, the town was rebuilt until around 1988 with the help of funds provided by the Romanian Government and donations made by Germany and Austria.
Monuments
The “Holy Emperors Constantine and Helen” Cathedral was originally built as a church in 1892-1895 on the site of a church dating from 1778, becoming a cathedral in 1991. The church from 1778 is believed to have belonged to a monastery, because next to the current cathedral are still preserved the fragments of a brick wall, 28 m long and 14 m high. In this cathedral are preserved, since 2013, the relics of Saint Nicholas; also here there is a candle lit with the Holy Light brought from the Holy Sepulcher in Jerusalem; the “Holy Apostles Peter and Paul” church was built in the early 19th century, restored in 1846 and painted in 1906, 1927 and 1984); the church “Saint Philip”; The bronze cenotaph dedicated to the heroes of World War I, located in the town’s main park, unveiled in 1930; railway station building, inaugurated on July 1, 1901.
Back to Romanian version