Zimnicea

Date generale

Oraşul Zimnicea se află în jud. Teleorman, situat în partea de S a Câmpiei Boian, la 48 m alt., pe malul stg. al Dunării, la 43°37’07” latitudine nordică (fiind punctul extrem sudic al României), la 42 km S de municipiul Alexandria, la graniţa cu Bulgaria; 14 852 loc. (1 ian. 2011): 7 170 de sex masc. şi 7 682 fem. Supr.: 131,1 km2, din care 9,9 km2 în intravilan; densitatea: 1 500 loc./km2. Staţie de c.f. (inaugurată în 1901). Nod rutier. Port fluvial (modernizat în anul 2000) şi punct de vamă (din 1860). Expl. de balast. Producţie de ţevi sudate, mobilă, prefabricate din beton, textile (articole de pasmanterie, tricotaje din bumbac, covoare), de nutreţuri concentrate şi de produse alim. (preparate din carne, brânzeturi, unt, zahăr, conserve din legume şi fructe, panificaţie ş.a.). Ferme de creştere a bovinelor, porcinelor şi ovinelor. Sere legumicole. Biblioteca „Miron Radu Paraschivescu” (f. 1952), cu peste 57 000 vol.

Istoric

În arealul oraşului, în punctul numit „La Cetate”, au fost descoperite (1873, 1885, 1924, 1948–1949, 1969–1973) vestigiile unei importnte aşezări de tip dava (sec. 4–1 î.Hr.), probabil că este cetatea care a fost cucerită temporar (în anul 335 î.Hr.) de Alexandru cel Mare, în care s-au găsit vase ceramice autohtone, lucrate cu mâna sau la roată (un chiup cu decor estompat, cu siluete de cai, urne funerare ş.a.) precum şi ceramică din import (grecească), în special amfore. Peste vatra fostei cetăţi antice s-a dezvoltat, în perioada feudală, un sat românesc, amintit în cronicile bizantine din sec. 12 ca aşezare de negustori, cu numele Demnitzikos, iar la începutul sec. 14 apare consemnat cu denumirea de Dzimnikes sau Dzimnicos. Menţionată documentar din nou în 1385, localitatea figurează în toată perioada feudală ca un important punct vamal şi de schimburi comerciale. În 1791 apare trecut pe o hartă. În timpul Războiului de Independenţă (1877–1878), Z. a fost un loc important de trecere peste Dunăre a armatelor româneşti şi ruseşti. La sf. sec. 19 şi începutul sec. 20 s-a dezvoltat lent, căpătând o mai mare dezvoltare economică şi urbanistică după anul 1968. Distrus aproape în întregime (peste 80%) de cutremurul (7,1 grade pe scara Richter) din seara zilei de vineri, 4 mart. 1977, ora 21:20, oraşul a fost reconstruit până în 1980.

Monumente

Bisericile cu hramurile „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” (1892–1895) şi „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (începutul sec. 19, restaurată în 1846, pictată în 1906, 1927 şi 1984); Monumentul eroului necunoscut (în parcul oraşului), realizat din bronz, dezvelit în 1930.