Versiunea în limba engleză (English version)
Date generale
Oraşul Ţăndărei se află în partea de Sud Est a României, în provincia istorică Muntenia, în zona de Nord Est a judeţului Ialomiţa, în arealul de Est al Câmpiei Bărăganului (parte componentă a Câmpiei Române), la 15–21 m altitudine, pe stânga râului Ialomiţa, la intersecţia paralelei de 44º38’25’’ latitudine nordică cu meridianul de 27º39’31’’ longitudine estică, la 3 km Sud Est de limanul fluviatil Strachina, la 27 km Nord Est de municipiul Slobozia. Din punct de vedere demografic, Ţăndărei face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 17 223 loc. (1 ian. 2019), din care 8 458 loc. de sex masc. şi 8 765 fem. Supr.: 113,2 km2, din care 7,2 km2 în intravilan; densitatea: 2 392 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 13 219 loc., 8 655 persoane erau români (65,5%), 1 435 rromi (10,9%) şi 3 129 loc. (23,6%) aparţineau altor etnii. Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensământ s-au înregistrat 9 138 ortodocşi (69,1%), 895 penticostali (6,8%) şi 3 186 loc. (24,1%) aparţineau altor confesiuni (Martorii lui Iehova, musulmani, adventişti de ziua a şaptea, romano-catolici ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Nod feroviar, cu o gară inaugurată la 21 nov. 1887, şi rutier. Exploatări de argilă, cu textură foarte fină, şi de balast. Producţie de mobilă, de zahăr, ulei, drojdie, amidon, glucoză, bere, produse de panificaţie ş.a. Fabrica de cărămidă şi ţiglă, una dintre cele mai mari din ţară, a fost falimentată în anul 2011. Moară de cereale (1934), declarată monument istoric. Centru viticol şi de vinificaţie. Fermă de creştere a ovinelor. Renumit târg de vite şi cereale (în secolele 17–19), devenit (din 1839) bâlci tradiţional de Ziua Crucii (14 septembrie). Cămin Cultural. Bibliotecă publică, înfiinţată în anul 1915, azi cu peste 35 000 de volume. La 3 km Nord Vest de oraşul Ţăndărei se află limanul fluviatil Strachina (10,50 km2), declarat rezervaţie avifaunistică şi arie protejată de interes naţional (la 30 octombrie 2007), cu numeroase păsări sedentare, migratoare şi de pasaj, unele foarte rare şi ocrotite de lege, printre care egreta mare (Egretta alba), egreta mică (Egretta garzetta), barza albă (Ciconia ciconia), barza neagră (Ciconia nigra), stârcul galben (Ardeola ralloiodes), stârcul roşu (Ardea purpurea), privighetoarea-de-baltă (Acrocephalus melanopogon), acvila ţipătoare mică (Clanga pomarina), vulturul pescar sau uligan pescar (Pandion haliaetus) ş.a.
Istoric
Cele mai vechi urme de locuire descoperite în perimetrul oraşului Ţăndărei datează din Neolitic. Localitatea apare menţionată documentar, prima oară, la 18 iunie 1594, într-un hrisov al domnului Ţării Româneşti, Mihai Viteazul, prin care acesta
întărea boierului Necula mai multe proprietăţi în faţa martorilor Gonţea şi Voica din Ţăndărei”.
În anul 1790 figura pe o hartă militară austriacă, iar în 1835 pe una rusească. La sfârşitul secolului 18, satul şi moşia Ţăndărei se afla în posesia marelui vornic Filip Lenş, protejatul domnului Ţării Româneşti, Alexandru Ipsilanti. La 18 iunie 1854, apare amintit din nou ca sat, iar în urma aplicării Legii comunale pentru organizarea comunelor urbane şi rurale, din 2/14 aprilie 1864, promulgată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza la 23 aprilie/5 mai 1865, Ţăndărei a devenit comună rurală şi reşedinţa plasei Balta, iar de la 1 aprilie 1901 şi până în 1950 a fost reşedinţa plasei Ţăndărei, cu 12 comune în subordine. Construirea (în anii 1886–1887) liniei de cale ferată Bucureşti–Slobozia–Ţăndărei–Feteşti i-a sporit considerabil rolul de târg şi de colector şi exportator de cereale. La sfârşitul secolului 19, comuna rurală Ţăndărei era formată din satele Ţăndărei, Câineasca, Cotu-Epure (vechile denumiri, până în anul 1908 ale satului şi comunei Mihail Kogălniceanu, judeţul Ialomiţa), Nicoleşti, Strachina şi Valea Tronei (acest sat s-a depopulat în anul 1901 prin mutarea populaţiei în alte sate), avea 2 900 locuitori, o şcoală şi o biserică, iar în anul 1925 era alcatuită din satele Ţăndărei, Mihail Kogălniceanu (numit Cotu-Epure până în anul 1908) şi Strachina (numit în trecut Sărăţeni şi menţionat documentar în anul 1594 → şi comuna Ciulniţa, judeţul Ialomiţa), cu 4 431 locuitori. În 1931, satul Mihail Kogalniceanu s-a desprins din comuna Ţăndărei şi a format o comună de sine stătătoare. În perioada 1938-1944, comuna Ţăndărei a fost electrificată. La 17 februarie 1968, comuna Ţăndărei a fost declarată oraş, în urma contopirii satelor Ţăndărei, Strachina (numit în trecut Sărăţeni) şi Ţăndărei-Gară.
Monumente
Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, ctitorie din anul 1839 a marelui vornic Filip Lenş, restaurată în anii 1925-1929 şi repictată în 1931 de Tache Saroceanu şi Ştefan Constantinescu, azi declarată monument istoric. Biserica are un pridvor închis, sprijinit pe 4 stâlpi cilindrici, foarte înalţi, şi este dominată de o turlă octogonală, zveltă, plasată pe pronaos, luminată de 4 ferestre. În cartierul Ţăndărei-Gară se afla biserica „Naşterea Domnului” (1991-2008), în cartierul Strachina există biserica “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, construită în perioada 2007-2012 (sfinţită la 16 sept. 2012) pe cheltuiala oamenilor de afaceri Gheorghe Ceteraş din Ţăndărei şi Mihai Ioniţă din Slobozia şi pictată în frescă de o echipă de 12 pictori, coordonată de pictorul Ioan Dobrin Tcaciuc. La 3 august 2013, la această biserică a fost depusă o copie a Icoanei cu Chipul Maicii Domnului adusă de la mănăstirea Iviron de pe Muntele Athos. La Ţăndărei mai există o biserică nouă, cu hramul “Sfântul Spiridon”, construită în anii 2009-2013 şi sfinţită la 25 august 2013, clădirea Gării feroviare, inaugurată la 21 noiembrie 1887, clădirea unei şcoli, datând din anul 1905, declarată monument istoric, o moară de cereale (1934), declarată monument istoric, clădirea Judecătoriei (1930), clădirea fostei Prefecturi (1940) ş.a.
About
The town of Ţăndărei is located in the South East part of Romania, in the historical province of Muntenia, in the North East area of Ialomiţa County, in the Eastern area of the Bărăgan Plain (part of the Romanian Plain), at 15–21 m altitude, on the left Ialomiţa River, at the intersection of the parallel of 44˚38’25” north latitude with the meridian of 27˚39’31” east longitude, 3 km South East of the Strachina river estuary, 27 km North East of Slobozia municipality. From a demographic point of view, Ţăndărei belongs to the category of small towns, with a population of 17,223 inhabitants (as of January 1, 2019), of which 8,458 males and 8,765 females. Area: 113.2 km2, of which 7.2 km2 in urban areas; density: 2,392 inhabitants/km2. At the population census from October 20-31, 2011, out of the total of 13,219 inhabitants, 8,655 people were Romanians (65.5%), 1,435 Roma (10.9%) while 3,129 inhabitants (23.6%) belonged to other ethnic groups. From a confessional point of view, were registered in the same census 9,138 Orthodox (69.1%), 895 Pentecostals (6.8%) while 3,186 (24.1%) belonged to other denominations (Jehovah’s Witnesses, Muslims, Seventh-day Adventists, Roman Catholics, etc.), or were atheists, without religion, or with undeclared religion. Railway junction, with a station inaugurated on November 21, 1887, and road junction. Exploitations of clay with a very fine texture and ballast mining. Production of furniture, sugar, oil, yeast, starch, glucose, beer, bakery products, etc. The brick and tile factory, one of the largest in the country, went bankrupt in 2011. Grain mill (1934) declared a historical monument. Wine and winery centre. Sheep farming. Famous cattle and grain fair (17th-19th centuries), which has become (since 1839) a traditional fair taking place on the “Holy Cross” feast day(September 14). Community Centre. Public library, established in 1915, today with over 35,000 volumes. 3 km North West of the town of Ţăndărei is the Strachina river estuary (10.50 km2), declared an avifauna reserve and protected area of national interest (as of October 30, 2007), with numerous sedentary and migratory birds, some very rare and protected by law, including the great egret (Egretta alba), the little egret (Egretta garzetta), the white stork (Ciconia ciconia), the black stork (Ciconia nigra), the squacco heron (Ardeola ralloiodes), the purple heron (Ardea purpurea), the moustached warbler (Acrocephalus melanopogon), the lesser spotted eagle (Clanga pomarina), the osprey or the fish hawk (Pandion haliaetus), etc.
History
The oldest traces of habitation discovered in the perimeter of the town of Ţăndărei date from the Neolithic. The settlement is mentioned documentary, for the first time, on June 18, 1594, in a deed of the lord of Wallachia, Michael the Brave, by which he
granted the boyar Necula several properties, which was witnessed by Gonţea and Voica from Ţăndărei”.
In 1790 the settlements appeared on an Austrian military map, and, in 1835, on a Russian one. At the end of the 18th century, the village and the estate of Ţăndăra belonged to the great “vornic” (governor) Filip Lenş, the protégé of the lord of Wallachia, Alexandru Ipsilanti. On June 18, 1854, the settlement was mentioned again as a village, and following the application of the Land Reform regarding the Organization of Urban and Rural Communes, of April 2/14, 1864, promulgated by Prince Alexandru Ioan Cuza on April 23, May 5, 1865, Ţăndărei became a rural commune and the residence of the Balta estate, and from April 1, 1901 until 1950 it was the residence of the Ţăndărei estate, with 12 subordinate communes. The construction (in 1886–1887) of the Bucharest – Slobozia – Ţăndărei – Feteşti railway line considerably increased its role as a fair and as a collector and exporter of cereals. At the end of the 19th century, the rural commune of Ţăndărei consisted of the villages of Ţăndărei, Câineasca, Cotu-Epure (these were the old names, in place until 1908, of the village and commune Mihail Kogălniceanu, Ialomiţa county), Nicoleşti, Strachina and Valea Tronei (this village was depopulated in 1901, by moving the population to other villages), it had 2,900 inhabitants, a school and a church, and in 1925 it consisted of the villages of Ţăndărei, Mihail Kogălniceanu (called Cotu-Epure until 1908) and Strachina (formerly called Sărăţeni and mentioned documentary in 1594), with 4,431 inhabitants. In 1931, the village of Mihail Kogalniceanu was detached from Ţăndărei commune and became an independent commune. During 1938-1944, Ţăndărei commune was electrified. On February 17, 1968, the commune of Ţăndărei was declared a town, following the merging of the villages Ţăndărei, Strachina (formerly called Sărăţeni) and Ţăndărei-Gară.
Monuments
The church “The Holy Archangels Michael and Gabriel”, founded in 1839 by the great ruler Filip Lenş, restored in 1925-1929 and repainted in 1931 by Tache Saroceanu and Ştefan Constantinescu, today declared a historical monument. The church has a very high, closed porch, supported by four cylindrical pillars, guarded by an octagonal, slender tower, located in the narthex, getting natural light through four windows. In the Ţăndărei-Gară district there is the church “The Birth of the Lord Jesus Christ” (1991-2008), in the Strachina district there is the church “Saint Emperors Constantine and Helen”, built between 2007-2012 (consecrated on September 16, 2012) with the funds donated by the businessmen Gheorghe Ceteraş from Ţăndărei and Mihai Ioniţă from Slobozia, painted in fresco by a team of twelve painters, coordinated by the painter Ioan Dobrin Tcaciuc. On August 3, 2013, a copy of the icon with the image of Mary, Mother of God, was brought from the Iviron Monastery on Mount Athos to this church. In Ţăndărei there is also a new church, dedicated to “Saint Spyridon”, built in 2009-2013 and consecrated on August 25, 2013, the railway station building, inaugurated on November 21, 1887, a school building, dating from 1905, declared a historical monument, a grain mill (1934), declared a historical monument, the building of the Court (1930), the building of the former Prefecture (1940) and others.
Back to Romanian version