Ţăndărei

Date generale

Oraşul Ţăndărei se află în jud. Ialomiţa, în partea de E a Câmpiei Bărăganului, pe stg. râului Ialomiţa, la 3 km SE de lacul Strachina, la 15–21 m alt., la 25 km NE de municipiul Slobozia; 13 052 loc. (1 ian. 2011): 6 379 de sex masc. şi 6 673 fem. Supr.: 111,3 km2, din care 7,2 km2  în intravilan; densitatea: 1 758 loc./km2. Nod feroviar (staţia de c.f. a fost inaugurată la 21 nov. 1887) şi rutier. Expl. de argilă şi balast. Producţie de mobilă, de zahăr, ulei, drojdie, amidon, glucoză, bere, produse de panificaţie ş.a. şi de mat. de constr. (cărămidă, ţiglă). Moară de cereale (1934). Centru viticol şi de vinificaţie. Fermă de creştere a ovinelor. Renumit târg de vite şi cereale (în sec. 17–19) devenit (din 1839) bâlci tradiţional de Ziua Crucii (14 sept.).

Istoric

Cele mai vechi urme de locuire descoperite în perimetrul oraşului datează din Neolitic. Localit. apare menţionată prima oară, în 1594, într-un act emis de Mihai Viteazul. În 1790 figura pe o hartă militară austriacă, iar în 1835 pe una rusească. Amintit ca sat la 18 iun. 1854, în 1864 a devenit comună urbană şi reşed. plasei Balta, iar de la începutul sec. 20 şi până în 1950 a fost reşed. plasei Ţăndărei. Construirea (în anii 1886–1887) liniei de c.f. BucureştiSlobozia–Ţăndărei–Feteşti i-a sporit considerabil rolul de târg şi de colector şi exportator  de  cereale.  La 17 febr. 1968 a fost declarat oraş, în urma contopirii satelor Ţăndărei, Strachina (numit în trecut Sărăţeni) şi Ţăndărei-Gară din fosta com. Ţăndărei.

Monumente

Bisericile „Sfinţii Voievozi”, ctitorie din 1839 a vornicului Filip Lenş şi „Naşterea Domnului” (1991).