Dolhasca

Date generale

Oraşul Dolhasca se află în partea de Nord Est a României, în provincia istorică Moldova, în extremitatea de Sud Est a judeţului Suceava, în zona de contact a Pod. Sucevei cu terasele de pe dr. Siretului, la 220-450 m alt., la confl. râului Şomuzu Mare cu Siretul, la intersecţia paralelei de 47°25’49” latitudine nordicã cu meridianul de 26°36’34” longitudine esticã, la 43 km Sud Est de municipiul Suceava; 11 457 loc. (1 ian. 2019), din care 5 795 loc. de sex masc. şi 5 662 fem. Supr.: 110,4 km2, din care 36,7 km2 în intravilan; densitatea: 312 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 10 298 loc., 8 512 persoane (82,7%) erau români, 1 258 rromi (12,2%) şi 528 loc. (5,1%) aparţineau altor etnii. Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 9 540 ortodocşi (92,6%), 203 creştini dupa evanghelie (2,0%) şi 555 loc. (5,4%) aparţineau altor confesiuni (adventişti de ziua a şaptea, romano-catolici ş.a), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Nod feroviar (staţia de c.f. a fost inaugurată la 15 dec. 1869) pe linia Bucureşti – Suceava şi rutier. Expl. de balast, marne, gresii şi argilã. Producţie de alcool şi de cherestea. Centru de olărit. Bibliotecã publicã; Douã Cãmine Culturale; Casa de Culturã “Alexandru Arşinel”. La Dolhasca s-au nãscut medicul neurochirurg Constantin Arseni (1912-1994) şi actorul Alexandru Arşinel (n. 1939).

Istoric

În arealul oraşului Dolhasca au fost descoperite vestigiile unei aşezări din secolele 3-2 î.Hr., din care s-au recuperat fragmente de vase ceramice şi unelte, precum şi urmele a două bordeie din secolele 6-7. În locul numit Dealul Viei Săndeni a fost scos la iveală un depozit de unelte, alcătuit din 1 370 de piese, datând din Paleolitic, iar în 1972 au fost descoperite vestigiile unei aşezări neolitice, precum şi urme de locuire din secolele 4 î.Hr. şi 7 d.Hr. Prima menţiune documentară a localităţii datează din 2 iul. 1398, ca moşie a unui proprietar, lucrată de robi în folosul unei mănăstiri, ctitorită de domnul Moldovei, Petru I Muşat, iar apoi mai este amintită la 20 iunie 1453 şi în 1465 – an în care domnul Moldovei, Ştefan cel Mare, a îngropat-o pe mama sa, Doamna Oltea şi în 1467 când a înhumat-o pe prima sa soţie, Doamna Evdochia. Într-un uric din 22 febr. 1502 se consemna că: “Dobra, fiica lui Ivanco, şi verii ei Toader Macica şi fratele lui Berzea, fiii Mărinei, toţi nepoţii panului Şandru portar, au vândut vistiernicului Isac un sat pe Şomuz, anume Dolheşti, pentru şase sute de zloţi tătăreşti”. La 23 nov. 1499, Ştefan cel Mare a cumpărat de la Maruşca, fiica Nastei, şi vara ei, altă Maruşca, fiica Olcăi, nepoatele lui Iliaş al lui Cîrje…. un sat pe Siret, anume Ilieşeuţi, şi cu mori pe Siret şi l-au vândut domniei mele pe 200 de zloţi tătăreşti”. În 1864, Dolhasca figura ca aşezare rurală, în 1893 era o comună rurală alcatuită din satele Dolhasca, Gulia, Probota şi Ruda şi avea 1 263 de capi de familie, cu 4 406 suflete, din care 2 197 bărbaţi şi 2 209 femei, iar la 7 apr. 2004, comuna Dolhasca a fost trecută în categoria oraşelor, având în subordine ad-tivă satele Budeni, Gulia, Poiana, Poienari, Probota, Siliştea Nouă şi Valea Poienei. Satul Gulia, apare menţionat documentar, prima oară, în 1803, apoi în 1820 cu grafia Guliia, în 1836 (Ciuliia), 1861 (Guliea), 1889 (Gulea) şi 1900 cu toponimul actual (Gulia).

Monumente

În satul Probota se află mănăstirea Probota (→ Mănăstirea Probota), iar în satul Poiana există biserica având hramul „Naşterea Maicii Domnului”-Rahtivan şi rateşul (hanul) „Rahtivan” , construit la începutul sec. 19 (azi în ruină), declarat monument istoric în anul 2004. Biserica „Naşterea Maicii Domnului”-Rahtivan, declarată monument istoric în anul 2004., a fost construită în perioada 1846-1848, de către fraţii boieri Lupu şi Nicolae Rahtivan, în apropierea unui rateş (han), construit pe un deal împădurit, la începutul sec. 19, de către Lupu Rahtivan. Biserica este dominată de patru turle gemene, plasate în linie dreaptă de-a lungul acoperişului bisericii, aceste turle reprezentând simbolul celor patru degete de la una dintre mâinile boierului Lupu, care-şi pierduse degetul mare ca urmare a unui glonte care i l-a retezat în timpul războiului. Biserica a fost reparată în anul 1948 şi nu are picturi murale. În oraşul Dolhasca se află biserica „Învierea Domnului”, datând din anul 1798, clădirea Gării feroviare (sec. 19) şi biserica „Sfântul Dumitru”, iar în satul Gulia există biseica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, zidită în anii 1880-1887 pe locul unei biserici din lemn, care data din anul 1833. Biserica a fost refacută din temelie în anii 1951-1956, în 1988 a fost refăcut pridvorul, iar în anii 2002-2004 biserica a fost pictată în frescă de Mădălina Arhirii.