Versiunea în limba engleză (English version)
Date generale
Oraşul Şegarcea se află în extremitatea de Sud Vest a României, în provincia istorică Oltenia, în zona de Sud Est a judeţului Dolj, în partea de Est a Câmpiei Desnăţuiului, la 110-150 m alt., pe stânga văii râului Desnăţui, în zona de confluenţă cu pârâul Şegarcea, la intersecţia paralelei de 45°05’37” latitudine nordicã cu meridianul de 23°44’46” longitudine esticã, la 30 km Sud de municipiul Craiova. Din punct de vedere demografic, Şegarcea face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 7 894 loc. (1 ian. 2019), din care 3 884 loc. de sex masc. şi 4 010 fem. Supr.: 120,0 km2, din care 6,4 km2 în intravilan; densitatea: 1 233 loc./km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 7 019 loc., 5 920 de persoane erau români (84,3%), 816 rromi (11,6%) şi 283 loc. (4,1%) aparţineau altor etnii. Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 6 695 de ortodocşi (95,4%) şi 324 loc. (4,6%) aparţineau altor confesiuni (penticostali, Martorii lui Iehova, baptişti, adventişti de ziua a şaptea ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Staţie de cale ferată, pe linia Craiova – Podari – Şegarcea – Băileşti – Calafat (107 km), cu prelungire spre Vidin (Bulgaria), construitã în perioada 1890-1895 şi inauguratã la 1 dec. 1895. Nod rutier. Fabrici de furfurol, de prelucrare a lemnului (mobilă, binale, lădiţe pentru legume ş.a.) şi de nutreţuri combinate. Centru viticol şi de vinificaţie, specializat în producţia de vinuri roşii superioare (Pinot Noir, Merlot, Cabernet Sauvignon ş.a. şi de struguri de masă (Chasselas, Muscat Hamburg ş.a.). Staţie de îmbuteliere a vinurilor. Producţie de coniac. Cramă construită în anii 1904–1906, cu o capacitate de înmagazinare de 2,8 mil. litri. Siloz de cereale (1949). Morãrit şi panificaţie. Pomiculturã; legumiculturã. Anual, are loc la Şegarcea serbarea folclorică „Culesul viilor”. Casã de Culturã, cu o clãdire nouã, inauguratã în anul 2012, cu o capacitate de 350 de locuri. Bibliotecă publică, înfiinţată în anul 1923, numită din 1998 “Mircea Rădina”, azi cu peste 42 000 de volume.
Istoric
În perimetrul oraşului Şegarcea au fost descoperite vestigii geto-dacice (două fusaiole, un inel cu sigiliu, un cap de zimbru pirogravat pe os ş.a.) şi romane (o necropolă romană, din care s-a recuperat o monedă emisă în timpul împăratului Publius Aelius Hadrianus (117–138). Informaţiile orale referitoare la întemeierea localităţii, perpetuate de-a lungul anilor, arată că aici s-au stabilit (fără a se menţiona data) câteva familii venite din Segarcea pe Olt (azi com. Şegarcea-Vale, jud. Teleorman), care părăsiseră locurile natale din cauza birurilor grele. Prima menţiune documentară a localităţii datează din 10 iun. 1415, într-un hrisov al domnului Ţării Româneşti, Mircea cel Bătrân, prin care acesta întărea unor boieri moşiile din această zonă, printre care se afla şi un boier numit “Dragomir de la Şegarcea”. Ulterior, mai apare consemnat ca sat, la 15 sept. 1557, într-un document al domnului Pătraşcu cel Bun, emis la Târgovişte. Pentru a-i atrage pe moşia sa şi a-i folosi ca forţă de muncă, Sultănica (proprietara acestor terenuri) le-a construit localnicilor, pe la mijlocul secolului 16, o biserică din lemn lângă un izvor de apă. În jurul acestui nucleu s-a dezvoltat ulterior o importantă aşezare rurală, care în 1792 a obţinut dreptul de a ţine târguri şi bâlciuri pentru comercializarea produselor agricole şi animaliere – drept întărit, în anul 1794, de domnul Ţării Româneşti, Alexandru Moruzi. Până pe la jumătatea secolului 19, pe moşiile boierilor, ale domnului Ţării sau ale mănăstirii lucrau, în special, robii ţigani, iar ulterior s-au mai adăugat clăcaşii (ţărani fără pământ, obligaţi să muncească pe aceste moşii). În urma Legii rurale (agrare) din 1864, promulgată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza la 14/26 aug. 1864 şi intrată în vigoare la 23 apr./5 mai 1865, ţăranii clăcaşi au fost eliberaţi de munca obligatorie pe moşiile boierilor şi, în acelaşi timp, au fost împroprietăriţi cu câte 5,5 ha de pământ, în Ţara Românească, şi 7,3 ha în Moldova. La 10/22 iunie 1884, pe moşia de la Şegarcea a fost înfiinţat Domeniul Coroanei Regale a României pe care munceau locuitorii care nu aveau pământ sau aveau pământ puţin – Domeniu care a fost naţionalizat la 11 iunie 1948 devenind proprietate de stat (Întreprindrea Agricolă de Stat/I.A.S.), privatizată după anul 1989. Comuna Şegarcea a fost trecută în categoria oraşelor la 17 febr. 1968.
Monumente
Biserica fostei mănăstiri Şegarcea, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, a fost construită din lemn, în jurul anului 1547, ca biserică de schit şi apoi de mănăstire, incendiată de tătari în timpul invaziei din anii 1716–1718, refăcută din cărămidă în 1862, de către călugării din Alexandria (Egipt), a căror metoh era din anul 1602. Pe pilaştrii din mijlocul bisericii sunt pictate chipurile Regelui Carol I şi cel al Reginei Elisabeta. Mănăstirea Şegarcea a fost mult timp metoh al bisericii Zlătari din Bucureşti şi a fost reparată în anii 1903 şi 1925; Palatul regal, situat în mijlocul unui parc, a fost construit în a doua jumătate a secolului 19 pentru familia Regelui Carol I, naţionalizat la 11 iunie 1948 şi transformat în spital; Corpul de clădiri, construit în anii 1912-1914, după planurile arhitecţilor Alexandru Baucher şi Nicolae Ghica-Budeşti, pentru Domeniul Coroanei Regale a României, a fost naţionalizat la 11 iunie 1948, azi fiind sediul Societăţii Comerciale CERVINA S.A.; Clădirea fostei Şcoli Primare de fete, datând din anul 1886, azi declarată monument istoric; Clădirea fostei Stăreţii (11 camere), construită în anii 1614-1615; Zidul de incintă al fostei mănăstiri (8 m înălţime şi un metru grosime); Fosta clădire a Primăriei (1890), azi declarată monument istoric, Clădirea Şcolii Primare rurale (1903), monument istoric şi fostul Hotel (1912), azi sediul Judecătoriei, monument istoric, toate cele trei clădiri au fost construite după planurile arhitectului austriac Joseph Exner (stabilit în Roamânia în anul 1880); Monumentul eroilor din Primul Război Mondial – obelisc realizat de sculptorul C. Caranica, dezvelit în anul 1920.
About
The town of Şegarcea is located in the southwestern part of Romania, in the historical province of Oltenia, in the southeastern part of Dolj county, in the eastern part of the Desnăţui Plain, at 110-150 m altitude, on the left of the Desnăţui river valley, in the area of confluence with the Şegarcea brook, at the intersection of the parallel of 45°05’37” north latitude with the meridian of 23°44’46” east longitude, 30 km South of Craiova municipality. From a demographic point of view, Şegarcea is belongs to the category of small towns, with a population of 7,894 inhabitants (January 1, 2019), of which 3,884 males and 4,010 females. Area: 120.0 km2, of which 6.4 km2 in urban areas; density: 1,233 inhabitants/km2. At the population census of October 20-31, 2011, out of the total of 7,019 inhabitants, 5,920 people were Romanians (84.3%), 816 Roma (11.6%) and 283 inhabitants (4.1%) belonged to other ethnic groups. From a confessional point of view, at the same census were recorded: 6,695 Orthodox (95.4%) while 324 inhabitants (4.6%) were Pentecostals, Jehovah’s Witnesses, Baptists, Seventh-day Adventists, and so on, or were atheists, without religion or with undeclared religion. Railway station, on the line Craiova – Podari – Şegarcea – Băileşti – Calafat (107 km), with extension to Vidin (Bulgaria), built between 1890-1895 and inaugurated on December 1, 1895. Road junction. Production of furfural, wood processing (furniture, doors and windows, vegetable crates, etc.) and fodder factories. Wine and winery centre, specialized in the production of superior red wines (Pinot Noir, Merlot, Cabernet Sauvignon, etc.) and table grapes (Chasselas, Muscat Hamburg, etc.). Wine bottling. Cognac production. Winery built in 1904–1906, with a storage capacity of 2.8 million liters. Grain silo (1949). Milling and bakery products. Fruit and vegetable growing. Annual folk festival “Wine grapes harvesting” in Şegarcea. Cultural Centre, with a new building, inaugurated in 2012, with a capacity of 350 patrons. Public library, established in 1923, named since 1998 “Mircea Rădina”, today with over 42,000 volumes.
History
In the area of Şegarcea town were discovered Geto-Dacian vestiges (two spindles, a seal ring, a bison head pyrographed on a bone, etc.) as well as Roman vestiges (a Roman necropolis, containing a coin from the reign of Emperor Publius Aelius Hadrianus (117–138)). Oral tradition states that several families from Şegarcea on the Olt (today the commune of Şegarcea-Vale) settled here because of the high taxes they were forced to pay on their original land (there is no mention of the exact settlement date though). The first documentary mention of the settlement dates from June 10, 1415, in a deed of the lord of Wallachia, Mircea the Elder, by which he granted to some boyars the estates in this area, among whom was a boyar named “Dragomir de la Şegarcea”. Later, it is also recorded as a village, on September 15, 1557, in a document of Prince Pătraşcu cel Bun, issued in Târgovişte. In order to attract them to her estate and use them as labour force, Sultănica (the owner of these lands) built a wooden church for the locals, in the middle of the 16th century, near a spring. An important rural settlement later developed around this site, which in 1792 obtained the right to hold fairs for the sale of agricultural and animal products – a right validated, in 1794, by the lord of Wallachia, Alexandru Moruzi. Until the middle of the 19th century, gypsy slaves were the main labour force on the estates of the boyars, the Prince or the monasteries. Later, the lands were also worked by “clăcaşi” (peasants who did not own land, thus being forced to work on the estates of rich people). Following the Rural (Agrarian) Law of 1864, promulgated by Prince Alexandru Ioan Cuza on August 14/26, 1864 and entered into force on April 23, May 5, 1865, the “clăcaşii” peasants were released from compulsory labor on the boyars’ estates while concomitantly being granted each 5.5 ha of land (in Wallachia) and 7.3 ha (in Moldova). On June 10/22, 1884, on the estate of Şegarcea was established the Domain of the Royal Crown of Romania where worked the peasants with no or little land. The Domain that was nationalized on June 11, 1948 becoming state property (Agricultural Enterprise of State or I.A.S.), which was privatized after 1989. Şegarcea commune was transferred to the category of towns on February 17, 1968.
Monuments
The church of the former Şegarcea monastery, dedicated to the “Assumption”, was built of wood, around 1547, as a hermitage and then a monastery church, set on fire by the Tartars during the invasion of 1716-1718, rebuilt from brick in 1862, by the monks of Alexandria (Egypt), whose metoc (dependency monastery) dated from 1602. On the pilasters in the middle of the church are painted the faces of King Carol I and Queen Elisabeta. The Şegarcea Monastery was for a long time the metoc of the Zlătari church in Bucharest and was repaired in 1903 and 1925; The royal palace, located in the middle of a park, was built in the second half of the 19th century for the family of King Carol I, nationalized on June 11, 1948 and transformed into a hospital; the building assembly, built in 1912-1914, according to the plans of the architects Alexandru Baucher and Nicolae Ghica-Budeşti, for the Domain of the Royal Crown of Romania, was nationalized on June 11, 1948, today being the headquarters of Commercial Society CERVINA S.A .; the building of the former Primary School for girls, dating from 1886, today declared a historical monument; the former Abbot’s building (11 rooms), built in 1614-1615; the enclosure wall of the former monastery (8 m high and one meter thick); former City Hall building (1890), now declared a historic monument, Rural Primary School Building (1903), historical monument and former Hotel (1912), today the Tribunal building, historical monument (all three buildings were built according to the plans of the Austrian architect Joseph Exner, established in Romania in 1880); the cenotaph dedicated to the heroes from the First World War – an obelisk made by the sculptor C. Caranica, unveiled in 1920.
Back to Romanian version