Versiunea în limba engleză (English version)
Date generale
Oraşul Zlatna se află în partea central-vestică a României, în provincia istorică Transilvania, în extremitatea de Vest a judeţului Alba, în depresiunea Zlatna, la poalele de Nord Est ale M-ţilor Metaliferi şi cele de Sud Vest ale M-ţilor Trascău, la 425–500 m altitudine, dominată de vârfurile Dâmbău (1 369 m altitudine), Breaza (1 122 m), Jidovu (952 m) şi Măgura Dudaşului (638 m), pe dreapta râului Ampoi, la confluenţa cu pârâul Vâltori, la intersecţia paralelei de 46º09’32” latitudine nordică cu meridianul de 23º13’16” longitudine estică, la 35 km Vest-Nord Vest de municipiul Alba Iulia. Din punct de vedere demografic, Zlatna face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 7 901 loc. (1 ian. 2019), din care 3 935 loc. de sex masc. şi 3 966 fem. Supr.: 266,8 km2, din care 9,2 km2 în intravilan; densitatea: 859 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 7 490 loc., 6 710 persoane erau români (89.6%), 344 rromi (4,6%) şi 436 loc. (5,8%) aparţineau altor etnii (maghiari, germani ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 6 949 de ortodocşi (92,8%) şi 541 loc. (7,2%) aparţineau altor confesiuni (baptişti, romano-catolici, reformaţi, Martorii lui Iehova, greco-catolici, penticostali ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Staţie finală de cale ferată pe linia Alba Iulia – Bărăbanţ – Poiana Ampoiului – Feneş – Zlatna, construită cu ecartament îngust (760 mm), în anii 1892-1895 şi inaugurată la 22 septembrie 1895 (48,50 km), şi reconstruită cu ecartament normal (1 435 mm) în perioada 1973-1976. Exploatări de calcare şi de minereuri complexe, auroargentifere (aur nativ sub formă de filoane, pirite, calcopirite, magnetite), de marcasit şi de minereu de cinabru (în satul Izvoru Ampoiului, singurul zăcământ de cinabru din România) – exploatări care au încetat în perioada 1999-2003. Întreprinderea chimico-metalurgică în cadrul căreia se prelucrau şi se valorificau produsele miniere (aur, argint, cupru) şi se fabricau sulfat de cupru cristalizat, cupru electrolitic, acid sulfuric, acid clorhidric, fapt care determina o poluare accentuată a mediului înconjurător, a fost desfiinţată în aniul 1999. În prezent sunt câteva unităţi care produc pulberi şi pastă de aluminiu pentru lacuri şi vopsele, echipamente periferice, încălţăminte, mobilier, confecţii textile şi de produse alimentare. Muzeu cu colecţii de arheologie. Muzeul locomotivelor, inaugurat în anul 2013. Casa de cultură “Horea Popescu”, în care funcţionează biblioteca publică “Sava Albescu”, înfiinţată în anul 1953, azi cu peste 30 000 de volume. Piscină în aer liber. Festival Internaţional de film etnografic (din 2013). Festival Naţional de romanţe (din 2013). La 7 iunie 2015 a fost pus în funcţiune, pe valea râului Ampoi, un tren de epocă, format dintr-o locomotivă cu aburi şi trei vagoane, construite în anul 1900 şi restaurate la Uzina “16 Februarie” din Cluj-Napoca. Acest tren, numit “Crăiţa”, cu rol de “mocăniţă” (fără să aibe caracteristicile acesteia → mocăniţa de la oraşele Anina, Oraviţa şi Vişeu de Sus), circulă între municipiul Alba Iulia şi Zlatna şi este destinat transportului turiştilor. În perimetrul satului Valea Mică există o rezervaţie geologică, numită “Calcarele de la Valea Mică”, extinsă pe o suprafaţă de un ha, reprezentată prin două stânci calcaroase (olistolite), constituite din brecii care înglobează calcare tithonice, declarate monumente ale naturii, iar în satul Feneş există o poiană naturală cu narcise, declarată rezervaţie naturală; Rezervaţia geologică şi geomorfologică “Piatra Bulbuci”, cu blocuri uriaşe de calcar, cu înălţimi de peste 70 m; Rezervaţia complexă Cheile Caprei (în satul Feneş), cu chei sălbatice, străjuite de pereţi calcaroşi foarte înalţi şi abrupţi, brăzdaţi de văi torenţiale. Pe linia fostului funicular, susţinut de 89 de piloni, întins pe o lungime de 9,8 km, pe traseul mina Haneş – Zlatna, inaugurat în anul 1959, pe care se transporta minereul aurifer de la mina Haneş, din satul Almaşu Mare, la Uzina de preparare din Zlatna (inaugurată în anul 1959 şi dezafectată în anul 2003, o dată cu închiderea minei Haneş), se preconizează să se instaleze o linie de transpot pe cablu a turiştilor. Agroturism.
Istoric
În arealul oraşului Zlatna au fost descoperite (în anul 1959), în punctul numit “La făguleţ”, urmele unei aşezări din Epoca mijlocie a bronzului, aparţinând culturii Wietenberg (secolele 16–13 î.Hr.), precum şi din perioada de trecere de la Epoca bronzului la prima Epoca a fierului/Hllstatt (1200-400 î.Hr.) din care s-au recuperat 5 celturi întregi şi două fragmente de celturi, un ciocan din cupru, un fragment de sabie, doua vârfuri de lance, 4 fragmente de seceri ş.a. Din perioada romană au fost descoperite vestigiile oraşului roman Ampelum, atestat documentar în anul 158 d.Hr., în timpul împăratului roman Titus Aelius Hadrianus Antoninus Pius (138-161) – oraş cunoscut ca un important centru de exploatare a aurului în timpul ocupaţiei romane, ridicat la rangul de municipium în anul 200, în timpul împăratului Septimius Severus. Aici au fost găsite peste 90 de inscripţii în limbile latină şi greacă, multe dintre ele referindu-se la funcţionari din administraţia minelor de aur, iar altele dediate cultului lui Aesculpius şi Fortunei Salutaris, precum şi numeroase monumente sculpturale, statui şi reliefuri de cult (stele funerare cu portrete şi cu figura lui Attis, o himeră funerară, lei funerari etc.), monede, ceramică, un altar cu scriere grecească dedicat zeului Kimistenos etc. Fragmente din zidurile construcţiilor romane s-au păstrat până în secolul 18. Împăraţii romani care aveau în stăpânire minele de aur de la Ampelum erau reprezentaţi prin persoane trimise de aceştia, numite “procurator aurariorum”, iar oraşul era păzit de un detaşament al Legiunii a XIII-a Gemina. Pe teritoriul satului Galaţi, care aparţine oraşului Zlatna, au fost scoase la iveală urmele unei aşezări din perioada de trecere de la Epoca Neolitică la Epoca bronzului, aparţinând culturii Coţofeni (2500–1800 î.Hr.). În arealul oraşului Zlatna de astăzi se presupune că s-a dat bătălia decisivă dintre armatele romane ale împăratului Traian şi cele dacice comandate de Decebal. Prima menţiune documentară a localităţii Zlatna datează din anul 1201, în 1347 avea rang de târg, iar în 1387 a devenit oraş cu numeroase privilegii. În anul 1365, târgul Zlatna avea ca jude al obştei pe cneazul Nicolae, fiul lui Cândea, iar în secolul 16 a devenit domeniu fiscal arendat unor străini, ale căror acţiuni se manifestau prin exploatarea drastică a populaţiei. În anii 1619-1620, Gabriel Bethlen, principele Transilvaniei în perioada 1613-1629, a colonizat la Zlatna numeroşi mineri aduşi din Germania şi Slovacia pentru exploatările miniere. La mijlocul secolului 17, Zlatna a devenit centrul zonei aurifere din M-ţii Apuseni – statut pe care l-a păstrat până la Revoluţia din anii 1848-1849, şi tot atunci a fost înfiinţată şi a funcţionat o şcoală de minerit, iar în 1838 a fost instalată aici prima maşină cu aburi din Transilvania, de 14 Cai Putere. Începand din anul 1748, aici au fost construite mai multe şteampuri (maşini de sfărâmare a minereurilor), puse în funcţiune de forţa apei, precum şi câteva topitorii activate de maşini cu aburi.(una dintre aceste topitorii, construită în anul 1850, a funcţionat până în secolul 20). Între 1837 şi 1847, la gimnaziul din Zlatna a învăţat Avram Iancu, viitorul tribun al maselor populare în Revoluţia de la 1848–1849 din Transilvania, oraşul Zlatna fiind unul dintre principalele centre ale revoluţionarilor români din Transilvania în 1848–1849. După 1849, Zlatna a devenit un important centru al mişcării naţionale, care a culminat cu participarea a 1 500 de persoane din Zlatna la Actul Marii Uniri de la 1 decembrie 1918 de la Alba Iulia. După o perioadă de decădere în prima jumătate a secolului 20, când localitatea a fost trecută în categoria aşezărilor rurale, Zlatna s-a dezvoltat ca un principal centru industrial în a doua jumătate a secolului 20, fiind declarat oraş la 17 februarie 1968, în prezent având în subordine administrativă 18 sate: Boteşti, Budeni (atestat documentar in anul 1856), Dealu Roatei, Dobrot, Dumbrava, Feneş (1733), Galaţi (1505), Izvoru Ampoiului, Pătrângeni (1733), Pârâu Gruiului, Pirita, Podu lui Paul, Runc, Ruşi, Suseni, Trâmpoiele (1733), Valea Mică, Vâltori.
Monumente
Biserica ortodoxă cu dublu hram „Adormirea Maicii Domnului” şi „Sfântul Nicolae”, zidită în stil gotic în 1424 prin strădania jupanului Stănislav Hraboru, cu modificări baroce din anii 1696 şi 1744 (altarul nou) şi cu picturi murale interioare din secolele 15 şi 18, realizate în spiritul stilisticii bizantine într-o interpretare populară. Picturile murale interioare au fost restaurate în anii 1994-1998 şi resfinţite la 5 septembrie 1999 azi, biserica fiind declarlată monument istoric; biserica ortodoxă cu dublu hram – „Sfântul Nicolae” şi “Naşterea Maicii Domnului” a fost construită în anul 1630, renovată în 1924, şi posedă o valoroasă colecţie de icoane pe sticlă, azi declarată monument istoric; biserica romano-catolică având hramul „Sfântul Ioan Nepomuk” (1752-1778) a fost incendiată în timpul Revoluţiei din anii 1848-1849 şi reparată ulterior. Are o orgă reparată în anul 2012; biserica reformată datează din anul 1717, a fost distrusă parţial în timpul Revoluţiei din anii 1848-1849 şi reparată ulterior până în anul 1866; Clădirea Şcolii de Artă şi Meserii, inaugurată în anul 1895, azi este sediul Liceului “Corneliu Medrea”; Bustul avocatului Petru Dobra (1817–1849), fiu al acestui oraş, operă a sculptorului D. Pasima, dezvelit în 1973; Monument închinat eroilor căzuţi pe câmpurile de luptă în timpul celor două războaie mondiale, pe care sunt înscrise 50 de nume de eroi din Primul Război Mondial şi 45 de nume de eroi din al Doilea Război Mondial; Monumentul lui Decebal, dezvelit la 1 decembrie 2013; Bustul lui Avram Iancu; Clădirea Primăriei noi (2012-2014); Coşul de dispersie a gazelor (în special sulf) de la fostul Combinat “Ampelum”, amplasat pe Măgura Dudaşului din apropierea fostului combinat, a fost construit în anii 1985-1988 din beton şi căptuşit cu cărămidă. Coşul are o înălţime de 220 m şi prin el se evacuau gazele de la combinat prin intermediul unui tunel lung de 700 m. În prezent, Coşul este singurul martor al fostului combinat, fiind închiriat unei Companii de telefonie mobilă. În satul Feneş se află biserica ortodoxa cu hramul „Naşterea Maicii Domnului” (1754), reabilitată şi restaurată în anii 2019-2020, iar în satul Izvoru Ampoiului există un castel, construit în anii 1936-1939 de omul politic Ion Gigurtu, naţionalizat în 1948 şi folosit în anii ’50 ca local pentru şcoală şi pentru tabăra de vară pentru copii, iar în anii ’80 ai secolului 20 ca unitate militară, în prezent transformat în hotel turistic. În satul Pătrângeni se află mănăstirea Negraia (de călugări), ctitorie din prima jumătate a secolului 18 a unor pustnici care în jurul anului 1725 au construit o biserică din lemn (11 m lungime şi 6 m lăţime) şi câteva chilii. În 1760, mănăstirea (care astăzi poartă numele pădurii Negraia din apropiere) era cunoscută cu denumirea de Bulz, după numele râului din apropiere. În 1805, mănăstirea a fost desfiinţată de autorităţile habsburgice, iar în anii 1909–1910, preotul Teodor Duşa a construit, cu ajutorul enoriaşilor, o biserică de mir cu hramul „Buna Vestire” (24 m lungime şi 8 m lăţime), în jurul căreia a fost reînfiinţată mănăstirea actuală (în 1993) prin truda măicuţelor Arsenia Pană şi Antuza Ştirban venite de la mănăstirea Agapia. La 1 mai 1997 a devenit mănăstire de călugări prin instalarea ca stareţ a arhimandritului Serafim Măciucă de la mănăstirea Nicula, cel care a reînceput lucrările de construire a corpului de chilii, a construit paraclisul „Sfântul Ilie Tesviteanul” (2000-2002), a făcut unele reparaţii la biserica „Buna Vestire” şi a construit o clădire (2004) care adăposteşte bucătăria, trapeza (sala de mese) şi muzeul mănăstirii. În 2005-2006, biserica „Buna Vestire” a fost zugrăvită la exterior şi pictată la interior de Gicu Horea şi s-a placat pardoseala cu marmură (→ Mănăstirea Negraia-Pătrângeni).
About
The town of Zlatna is located in the central-western part of Romania, in the historical province of Transylvania, in the western extremity of Alba county, in the Zlatna depression, at the North East foot of the Metaliferi Mountains and the South West foothills of the Trascău Mountains, at 425–500 m altitude, dominated by the peaks of Dâmbău (1,369 m altitude), Breaza (1,122 m), Jidovu (952 m) and Măgura Dudaşului (638 m), on the right bank of the river Ampoi, at the confluence with the brook Vâltori, at the intersection of the parallel of 46˚09’32” north latitude with the meridian of 23˚13’16” east longitude, 35 km West-North West of Alba Iulia municipality. In terms of demographics, Zlatna belongs to the category of small towns, with a population of 7,901 inhabitants (January 1, 2019), of which 3,935 males and 3,966 females. Area: 266.8 km2, of which 9,2 km2 in town; density: 859 inhabitants/km2. At the population census of October 20-31, 2011, out of the total of 7,490 inhabitants, 6,710 people were Romanians (89.6%), 344 Roma (4.6%) and 436 inhabitants (5.8%) belonged to other ethnic groups (Hungarians, Germans etc.). From a confessional point of view, at the same census were registered 6,949 Orthodox (92.8%), while 541 inhabitants (7.2%) were Baptists, Roman Catholics, Reformed, Jehovah’s Witnesses, Greeks Catholics, Pentecostals, etc., or were atheists, without religion or with undeclared religion. Terminal railway station on the line Alba Iulia – Bărăbanţ – Poiana Ampoiului – Feneş – Zlatna, built with narrow gauge (760 mm), in 1892-1895 and inaugurated on September 22, 1895 (48.50 km), and rebuilt with standard gauge (1,435 mm) in 1973-1976. Mining of complex limestone and ores, gold (native gold in the form of veins, pyrite, chalcopyrite, magnetite), silver, marcasite, and cinnabar ore (the only cinnabar deposit in Romania is in the village of Izvoru Ampoiului) – mines that were closed in 1999-2003. The heavily polluting chemical-metallurgical enterprise where the ore (gold, silver, copper) was processed and where other products (such as crystallized copper sulphate, electrolytic copper, sulfuric acid, hydrochloric acid) were manufactured, was closed in 1999. There are currently several plants that produce aluminum powder and paste for varnishes and paints, peripheral equipment, footwear, furniture, textiles and food products. Museum with archeology artifacts. The Locomotive Museum, inaugurated in 2013. The “Horea Popescu” Cultural Centre, including the “Sava Albescu” public library, was established in 1953, today with a collection of more than 30,000 volumes. Outdoor pool. International Ethnographic Film Festival (since 2013). National Festival of Romantic Songs (since 2013). On June 7, 2015, a vintage train was put into operation in the Ampoi River valley, consisting of a steam locomotive and three wagons, built in 1900 and restored at the “16 Februarie” (“February 16th”) Factory in Cluj-Napoca. This train, called “Crăiţa”, with the role of “mocăniţă” (narrow gauge railway), without having its characteristics (see → the “mocăniţa” from the cities of Anina, Oraviţa and Vişeu de Sus), runs between Alba Iulia and Zlatna and is intended for the transport of tourists. In the area of the village of Valea Mică (“Small Valley”) there is a geological reservation, called “Limestones from Valea Mică”, with a surface of 1 ha, whose main attractions are two limestone rocks (olistoliths), consisting of breccia rocks that contain tithonic limestones, declared monuments of nature, and in the village of Feneş there is a natural meadow with daffodils, declared a nature reserve; “Piatra Bulbuci” geological and geomorphological reservation, with huge limestone blocks, with heights of over 70 m; “Cheile Caprei” (The Goat Gorge) complex reservation (in the village of Feneş), with wild gorges, guarded by very high and steep limestone walls, furrowed by torrential valleys. It is expected that the former funicular, inaugurated in 1959 on the route Haneş – Zlatna mine (used to transport gold ore from the Haneş mine in the village of Almaşu Mare, to the Zlatna preparation plant, inaugurated in 1959 and decommissioned in 2003, with the closure of the Haneş mine) to be updated with a cable car transport line for tourists. The current funicular is supported by 89 pillars, and has a length of 9.8 km. Agritourism.
History
In the area of Zlatna were discovered (in 1959), in the place called “La făguleţ” (The Little Beech Place), the traces of a settlement from the Middle Bronze Age, belonging to the Wietenberg culture (16th-13th centuries BC), as well as from the transition period from the Bronze Age to the first Iron Age/Hallstatt (1200-400 BC). Five entire axes and two fragmented ones were recovered, a copper hammer, a fragment of a sword, two spearheads, four fragments of sickles etc. From the Roman period were discovered the remains of the Roman city of Ampelum, mentioned in a document from 158 AD, during the Roman emperor Titus Aelius Hadrianus Antoninus Pius (138-161) – a city known as an important centre of gold mining during the Roman occupation, elevated to the rank of municipium in 200, during the reign of Emperor Septimius Severus. More than 90 Latin and Greek inscriptions have been found here, many of them referring to officials administering the gold mines, and others dedicated to the worship of Aesculpius and Fortune Salutaris, as well as numerous monuments, statues and cult reliefs (funerary stele with portraits of Attis, a funerary chimera, funerary lions, etc.), coins, pottery, an altar with a Greek inscription dedicated to the god Kimistenos, etc. Fragments of the walls belonging to Roman buildings survived until the 18th century. The Roman emperors who owned the gold mines at Ampelum were represented by “procurator aurariorum“, and the city was guarded by a detachment of the XIII Gemina Legion. On the territory of the village of Galaţi, which belongs to the city of Zlatna, the traces of a settlement from the transition period from the Neolithic to the Bronze Age, belonging to the Coţofeni culture (2500–1800 BC) have been unearthed. In the area of the city of present-day Zlatna, it is assumed that the decisive battle took place between the Roman armies of Emperor Trajan and the Dacians commanded by Decebalus. The first documentary mention of Zlatna dates from 1201, in 1347 it had the status of a fair, and in 1387 it became a town with many privileges. In 1365, the Zlatna fair was ruled by prince Nicolae, son of Cândea, and in the 16th century it became a fiscal domain leased to foreigners, who heavily exploited of the native population. In 1619-1620, Gabriel Bethlen, prince of Transylvania between 1613-1629, brought miners from Germany and Slovakia to colonize Zlatna. Mid-17th century, Zlatna became the centre of the gold exploitation area in the Apuseni Mountains – a status it maintained until the Revolution of 1848-1849. During the same period, a mining school was open here, and in 1838 it the first steam engine in Transylvania, with 14 horsepower, started operating here. Since 1748, several ore crushing machines have been built here, powered by water force, as well as several steam-powered smelters (one of these smelters, built in 1850, has operated until the 20th century). Between 1837 and 1847, Avram Iancu, the future tribune of the people during the Revolution of 1848–1849 in Transylvania, studied at the gymnasium in Zlatna (the town of Zlatna being one of the main centres of the Romanian revolutionaries in Transylvania in 1848–1849). After 1849, Zlatna became an important centre of a nationalistic movement, culminating in the participation of 1,500 people from Zlatna in the Act of Great Union of December 1, 1918 in Alba Iulia. After a period of decline in the first half of the 20th century, when the town was transferred to the category of rural settlements, Zlatna developed as a major industrial centre in the second half of the 20th century, becoming a town on February 17, 1968, now having in administrative subordination 18 villages: Boteşti, Budeni (documentary certificate in 1856), Dealu Roatei, Dobrot, Dumbrava, Feneş (1733), Galaţi (1505), Izvoru Ampoiului, Pătrângeni (1733), Pârâu Gruiului, Pirita, Podu lui Paul, Runc, Ruşi, Suseni, Trâmpoiele (1733), Valea Mică, Vâltori.
Monuments
The double feast day (“Assumption” and “Saint Nicholas”) Orthodox Church, built in Gothic style in 1424 by the efforts of Master Stanislav Hraboru, with Baroque modifications from 1696 and 1744 (new altar) and interior murals from the 15th and 18th centuries, of Byzantine inspiration. The interior murals were restored in 1994-1998 and re-sanctified on September 5, 1999 today, the church being declared a historical monument; the double feast day (“Saint Nicholas” and “The Nativity of the Mother of God”) Orthodox church built in 1630, renovated in 1924, with a valuable collection of icons painted on glass, today declared a historical monument; the Roman Catholic church dedicated to “Saint John of Nepomuk” (1752-1778), burnt during the Revolution of 1848-1849, was later repaired (the organ was repaired in 2012); the Reformed church dates from 1717, was partially destroyed during the Revolution of 1848-1849 and later repaired (reparation work lasted until 1866); the building of the School of Arts and Crafts, inaugurated in 1895, today is the headquarters of the “Corneliu Medrea” High School; the bust of the lawyer Petru Dobra (1817–1849), born in this town, work of the sculptor D. Pasima, unveiled in 1973; Monument dedicated to the heroes who fell on the battlefields during the two World Wars, on which are inscribed 50 names of heroes from the First World War and 45 names of heroes from the Second World War; Decebalus Monument, unveiled on December 1, 2013; the bust of Avram Iancu; New City Hall Building (2012-2014); the gas dispersion chimney (especially sulfur) from the former “Ampelum” Plant, located on Măgura Dudaşului (a hill close to the former plant), was built in 1985-1988 from concrete and lined with brick. The chimney has a height of 220 m; the gases were discharged, through it, from the plant, through a 700 m long tunnel. Currently, the chimney is the only remnant of the former plant, being rented to a mobile phone company. In the village of Feneş there is the Orthodox church dedicated to the “Birth of the Mother of God” (1754), rehabilitated and restored in 2019-2020, and in the village of Izvoru Ampoiului there is a castle, built in 1936-1939 by politician Ion Gigurtu, nationalized in 1948 and used in the 50’s as a school building and summer camp for children, and in the 80’s of the 20th century as a military unit; today transformed into a hotel. In the village of Pătrângeni there is the Negraia monastery (for monks), founded in the first half of the 18th century by hermits who, around 1725 built a wooden church (11 m long and 6 m wide) and a few cells. In 1760, the monastery (which today bears the name of the nearby Negraia forest) was known as Bulz, similar to the nearby river. In 1805, the monastery was abolished by the Habsburg authorities, and in 1909–1910, the priest Teodor Duşa built, with the help of the parishioners, a church dedicated to the “Annunciation” (24 m long and 8 m wide), which became the centre around which the current monastery was re-established (in 1993), through the work of nuns Arsenia Pană and Antuza Ştirban from the Agapia monastery. On May 1, 1997, it became a monk monastery, led by the archimandrite Serafim Măciucă from Nicula Monastery, who resumed the construction of the monastic cells, built the chapel “Saint Elijah the Thesbite” (2000-2002), partially repaired the church of the Annunciation and built (2004) the kitchen, the refectory and the monastery museum (all in one building). In 2005-2006, the church of the Annunciation was painted both on the outside and on the inside by Gicu Horea while the floor was covered with marble (→ Negraia-Pătrângeni Monastery).
Back to Romanian version