Zlatna

Date generale

Oraşul Zlatna se află în jud. Alba, situat în depresiunea cu acelaşi nume, la 450–500 m alt., dominat de vârfurile Dâmbău (1 369 m alt.), Breaza (1 122 m), Jidovu (952 m) şi Măgura Dudaşului (638 m), pe cursul superior al râului Ampoi, la confl. cu pârâul Vâltori, la 38 km V de municipiul Alba Iulia; 8 139 loc. (1 ian. 2011): 4 018 de sex masc. şi 4 121 fem. Supr.: 241 km2, din care 9,2 km2 în intravilan; densitatea: 885 loc./km2. Staţie finală de c.f. Expl. de minereuri auroargentifere, de marcasit şi de minereu de cinabru (în satul Izvoru Ampoiului). Întreprinderea chimico-metalurgică în cadrul căreia se prelucrau şi se valorificau produsele miniere (aur, argint, cupru) şi se fabricau sulfat de cupru cristalizat, cupru electrolitic, acid sulfuric, acid clorhidric, fapt ce determina o poluare accentuată a mediului înconjurător, a fost desfiinţată în anii ’90 ai sec. 20. Producţie de echipamente periferice, de încălţăminte, de mobilă şi de produse alim. Muzeu cu colecţii de arheologie. Casă de cultură cu bibliotecă publică.

Istoric

În arealul oraşului au fost descoperite urmele unei aşezări din Epoca bronzului, aparţinând culturii Wietenberg (sec. 16–13 î.Hr.), un depozit de bronzuri, precum şi vestigiile oraşului roman cunoscut cu numele de Ampelum (sec. 2) care a fost un important centru de exploatare a aurului în timpul ocupaţiei romane, ridicat la rangul de municipium în anul 200, în timpul împăratului Septimius Severus. Aici au fost găsite peste 90 de inscripţii în limbile latină  şi  greacă,  multe  dintre  ele referindu-se la funcţionari din administraţia minelor de aur, iar altele dediate cultului lui Aesculpius şi Fortunei Salutaris, precum şi numeroase monumente sculpturale, statui şi reliefuri de cult (stele funerare cu portrete şi cu figura lui Attis, o himeră funerară, lei funerari etc.), monede, ceramică, un altar cu scriere grecească dedicat zeului Kimistenos etc. Fragmente din zidurile construcţiilor romane s-au păstrat până în sec. 18. Pe terit. satului Galaţi au fost identificate urmele unei aşezări din Epoca bronzului, aparţinând culturii Coţofeni (2500–1800 î.Hr.). În arealul oraşului de astăzi se pare că s-a dat bătălia decisivă dintre armatele romane ale împăratului Traian şi cele dacice comandate de Decebal. Prima menţiune documentară a localit. Zlatna datează din 1201, în 1347 avea rang de târg, iar în 1387 a căpătat privilegiul de oraş. În sec. 17, la Zlatna a fost înfiinţată şi a funcţionat o şcoală de minerit, iar în 1838 a fost instalată aici prima maşină cu aburi din Transilvania, de 14 C.P. În anii 1619–1620, Gabriel Bethlen, principe al Transilvaniei (1613–1629), a colonizat la Zlatna câteva sute de mineri germani şi slovaci. Între 1837 şi 1847, la gimnaziul din Zlatna a învăţat Avram Iancu, viitorul tribun al maselor populare în Revoluţia de la 1848–1849 din Transilvania, oraşul Zlatna fiind unul dintre pr. centre ale revoluţionarilor români din Transilvania în 1848–1849. După o perioadă de decădere, când localit. a fost trecută în categoria aşezărilor rurale, Zlatna a fost declarat oraş la 17 febr. 1968, în prezent având în subordine ad-tivă 18 sate: Boteşti, Budeni, Dealu Roatei, Dobrot, Dumbrava, Feneş, Galaţi, Izvoru Ampoiului, Pătrângeni, Pârâu Gruiului, Pirita, Podu lui Paul, Runc, Ruşi, Suseni, Trâmpoiele, Valea Mică, Vâltori.

Monumente

Biserica ortodoxă cu dublu hram „Adormirea Maicii Domnului” şi „Sfântul Nicolae”, zidită în stil gotic în 1424 prin strădania jupanului Stănislav Hraboru, cu modificări baroce din anii 1696 şi 1744 (altarul nou) şi cu picturi murale interioare din sec. 15 şi 18, realizate în spiritul stilisticii bizantine într-o interpretare populară, declarată monument istoric; biserica cu hramul „Sfântul Nicolae”, construită în anul 1630, renovată în 1924, cu o valoroasă colecţie de icoane pe sticlă, declarată monument istoric; biserica romano-catolică cu hramul „Sfântul Ioan Nepomuk”   (1752-1778);   biserica  reformată (1850); Bustul avocatului Petru Dobra (1817–1849), fiu al acestui oraş, operă a sculptorului D. Pasima, dezvelit în 1973; Monument închinat eroilor căzuţi pe câmpurile de luptă în cele două războaie mondiale, pe care sunt înscrise 50 de nume de eroi din Primul Război Mondial şi 45 de nume de eroi din al Doilea Război Mondial. În satul Feneş se află biserica având hramul „Naşterea Maicii Domnului” (1754), iar în satul Izvoru Ampoiului există un castel, construit în anii 1936-1939 de omul politic Ion Gigurtu, naţionalizat în 1948 şi folosit în anii ’50 ca local pentru şcoală şi pentru tabăra de vară pentru copii, iar în anii ’80 ai sec. 20 ca unitate militară, în prezent aflat în stare de degradare. În satul Pătrângeni se află mănăstirea Negraia (de călugări), ctitorie din prima jumătate a sec. 18 a unor pustnici care în jurul anului 1725 au construit o biserică din lemn (11 m lungime şi 6 m lăţime) şi câteva chilii. În 1760, mănăstirea (care astăzi poartă numele pădurii Negraia din apropiere) era cunoscută cu denumirea de Bulz, după numele râului din apropiere. În 1805, mănăstirea a fost desfiinţată de autorităţile habsburgice. În 1909–1910, preotul Teodor Duşa a construit, cu ajutorul enoriaşilor, o biserică de mir cu hramul „Buna Vestire” (22 m lungime şi 8 m lăţime), mănăstirea fiind reînfiinţată în 1993 prin truda măicuţelor Arsenia Pană şi Antuza Ştirban venite de la mănăstirea Agapia. La 1 mai 1997 a devenit mănăstire de călugări prin instalarea ca stareţ a arhimandritului Serafim Măciucă de la mănăstirea Nicula, cel care a reînceput lucrările de construire a corpului de chilii, a construit paraclisul „Sfântul Ilie Tesviteanul” (2000-2002), a făcut unele reparaţii la biserica „Buna Vestire” şi a construit o clădire (2004) care adăposteşte bucătăria, trapeza (sala de mese) şi muzeul mănăstirii. În 2005-2006, biserica „Buna Vestire” a fost zugrăvită la exterior şi pictată la interior de Gicu Horea şi s-a placat pardoseala cu marmură. În perimetrul satului Valea Mică există o rezervaţie geologică (1 ha), reprezentată prin două stânci calcaroase (olistolite), constituite din brecii care înglobează calcare tithonice, declarate monumente ale naturii, iar în satul Feneş există o poiană naturală cu narcise, declarată rezervaţie. Pe linia fostului funicular care transporta minereul de la mina Haneş din satul Almaşu Mare la Zlatna (9,4 km lungime) se va instala o linie de cablu pentru transportul turiştilor. Agroturism.