Horezu

Date generale

Oraşul Horezu se află în partea de Sud a României, situat în regiunea central-nordică a judeţului Vâlcea, în depresiunea Horezu, la 475-500 m altitudine, pe râul Luncavăţ, la poalele de Nord-Nord Est a măgurii Slătioara (769 m altitudine), la 41 km Nord-Nord-Vest de municipiul Râmnicu Vâlcea, în zona turistică a ţării cunoscutã sub numele de Nordul Olteniei. Din punct de vedere demografic, Horezu face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 6 735 locuitori (la 1 iulie 2008), din care 3 219 locuitori de sex masculin şi 3 516 feminin. Dacã raportãm numãrul total al locuitorilor la suprafaţa oraşului în intravilan, respectiv 7,9 km2, rezultã o densitate a populaţiei de 853 locuitori pe km2. Din punct de vedere economic, oraşul Horezu dispune de o microhidrocentralã cu o putere instalatã de 125 MW, de unitãţi pentru exploatarea şi prelucrarea lemniului, care produc mobilier şi diverse produse din lemn, de confecţii textile, de stofe pentru mobilã, de ţesãturi din lânã şi de produse alimentare. Fermã de creştere a ovinelor. Centru pomicol. Vestit centru etnografic şi vechi centru de ceramicã popularã, caracterizatã prin fineţea motivelor decorative (strãchini şi farfurii smãlţuite, de culoarea fildeşului, cu motive zoomorfe – renumit fiind “Cocoşul de Horezu”). Muzeu etnografic; Galerie de artã popularã contemporanã cu o colecţie bogatã de obiecte din ceramicã. Casã de Culturã (din 1966). Biblioteca “Ada Orleanu”, cu circa 40 000 de volume. Târg anual al olarilor (6-8 iunie).

Istoric

Prima atestare documentarã a localitãţii dateazã din 4 septembrie 1487, cu numele Hurez, iar în 1780 apare consemnat ca târg. Declarat oraş la 17 februarie 1968. În prezent are în subordine administrativã 6 sate: Ifrimeşti, Râmeşti, Romanii de Jos, Romanii de Sus, Tănăseşti şi Urşani.

Monumente

Biserica ortodoxã cu hramul “Duminica Tuturor Sfinţilor” (1659, cu pridvor adãugat şi picturi murale interioare din 1859) a fostului schit Bãlãneşti; bisericile cu dublu hram – “Intrarea în Bisericã a Maicii Domnului şi Sfântul Ioan Botezãtorul”-din Târg (1800, cu picturi murale interioare datând din 1907) şi “Sfinţii Voievozi şi Sfântul Vasile” (1826). În apropiere de oraşul Horezu, respectiv în satul Romanii de Jos (subordonat oraşului), se aflã un valoros complex monastic, care şi-a pãstrat vechea denumire de Hurez, fiind cel mai mare ansamblu de arhitecturã medievalã pãstrat în Ţara Româneascã, principala ctitorie a domnului Constantin Brâncoveanu. Complexul monahal, declarat monument istoric şi inclus, în 1993, pe lista patrimoniului cultural UNESCO, cuprinde mai multe clãdiri (Casa domneascã, paraclisul cu hramul “Naşterea Maicii Domnului”, cu picturi murale interioare originare, executate de zugravii Preda, Nicolae şi Ianache, chiliile cu douã niveluri, având la faţadã cerdace lungi pe arcade), construite în perioada 1690-1696 şi înconjurate de un zid de incintã, biserica mãnãstirii, cu hramul “Sfinţii Împãraţi Constantin şi Elena”, bolniţa cu o bisericuţã având hramul “Adormirea Maicii Domnului” – ctitorie din anii 1696-1699 a Mariei Brâncoveanu, schitul “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel cu bisericã ridicatã în 1698 şi pictatã în anul 1700, cu chilii construite în 1698 (refãcute în 1953) şi zid de incintã şi schitul “Sfântul Ştefan”, cu bisericã ziditã în 1703 din iniţiativa lui Ştefan, fiul lui Constantin Brâncoveanu, cu picturi originare realizate de Ianache, Istrate şi Hranite. Biserica principalã a mãnãstirii Hurez, cu hramul “Sfinţii Împãraţi Constantin şi Elena”, de mari dimensiuni (32 m lungime şi 14 m lãţime), a fost construitã în anii 1690-1693 (sfinţitã la 8 septembrie 1693), de  meşteri conduşi de Manea (vãtaful zidarilor), Istrate (lemnarul) şi Caragea Vucaşin (pietrarul), ale cãror portrete apar pictate în pridvorul bisericii mari. Biserica are o turlã pe naos şi alta pe pronaos şi un amplu pridvor pe faţada vesticã, susţinut de zece coloane din piatrã, decorate cu motive renascentiste, care au splendide arcade la partea superioarã. În interior, biserica pãstreazã remarcabile picturi murale originare, executate în anii 1693-1704 de zugravul Konstantinos (grec de origine), ajutat de Ioan, Andrei, Stan, Neagoe şi Ioachim. Printre picturi se evidenţiazã un apmlu tablou votiv (în pronaos) care reprezintã o veritabilã galerie de portrete ce înfãţişeazã pe Constantin Brâncoveanu împreunã cu familia sa. Mãnãstirea Hurez posedã o valoroasã colecţie muzealã cu obiecte bisericeşti, unele datând de la întemeiere (icoane, obiecte din argint, picturi, sculpturi în piatrã şi în lemn, o interesantã bibliotecã, cu peste 4 000 de volume, dintre care multe cãrţi vechi etc.). În timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714), mănăstirea Hurez a funcţionat ca un important centru de culturã şi de intensã activitate artisticã, cu o mare bibliotecã şi o renumitã şcoalã de zugravi în care s-au format meşteri ce şi-au pus amprenta asupra întregii picturi bisericeşti româneşti din tot secolul 18. Complexul monahal a fost supus unor ample lucrari de reparaţii şi restaurare în anii 1827,1872, 1907-1912, 1957-1964, 1970-1975. La aceastã mãnãstire, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a sanctificat, ca sfinţi martiri, la 20 iunie 1992, pe Constantin Brâncoveanu, pe fiii sãi Constantin, Ştefan, Radu, Matei şi pe sfetnicul sãu Ianache, decapitaţi la Istanbul (la 15 august 1714), din ordinul sultanului Ahmed III. Prãznuirea acestora ca sfinţi martiri se face la 16 august. Tor în satul Romanii de Jos se mai aflã douã biserici, cu acelaşi hram – “Sfinţii Îngeri”, una datând din anul 1700 (cu picturi murale interioare executate în 1757) şi alta din anul 1821. În satul Romanii de Sus existã ruinele schitului “Sfântul Ioan” (secolul 17), iar în satul Urşani este o bisericã ortodoxã cu dublu hram – “Intrarea în Bisericã a Maicii Domnului şi Sfântul Ioan Botezãtorul” (1800), cu pridvor adãugat ulterior şi cu picturi originare. În satul Tãnãseşti existã  biserica “Sfinţii Împãraţi Constantin şi Elena”, construitã la sfârşitul secolului 20 şi sfinţitã la 20 mai 2001.