Livada

Date generale

Oraşul Livada se află în extremitatea de Nord Vest a României, în provincia istorică Transilvania, în zona de Nord Est a judeţului Satu Mare, în Câmpia Someşului, pe râurile Egher şi Racta, la intersecţia paralelei de 47°52’00” latitudine nordicã cu meridianul de 23°08’00” longitudine esticã, la 23 km Nord Est de municipiul Satu Mare; 7 310 loc. (1 ian. 2019), din care 3 542 loc. de sex masc. şi 3 768 fem. Supr.: 116,9 km2, din care 15,1 km2 în intravilan; densitatea: 484 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 6 773 loc., 4 032 de persoane erau maghiari (59,5%), 2 336 români (34,5%), 211 rromi (3,1%) şi 194 loc. (2,9%) aparţineau altor etnii (ucraineni, germani ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 1 941 ortodocşi (28,7%), 1 754 romano-catolici (25,9%), 1 654 greco-catolici (24,4%), 1 108 reformaţi (16,4%) şi 316 loc. (4,6%) aparţineau altor confesiuni (Martorii lui Iehova, penticostali, adventişti de ziua a şaptea ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Staţie de c.f. (Livada). Nod rutier. Balastieră. Producţie de uşi şi ferestre din metal, de cărămidă, de prefabricate din beton, de băuturi răcoritoare, de tricotaje şi confecţii Centru de confecţionare manuală a covoarelor şi de prelucrare primară a fructelor. Ferme de creştere a bovinelor şi ovinelor. Pomicultură (meri, peri, pruni). Piscicultură. Parc dendrologic, datând din 1760. Bibliotecă publică, inaugurată în anul 1956, azi cu peste 11 000 de volume. Muzeu etnografic.

Istoric

În arealul oraşului Livada a fost descoperit (1957) un depozit de bronz, datând din Epoca bronzului, din care s-au recuperat, printre altele, o spadă cu lamă gravată cu linii ondulate, franjurate. Oraşul Livada apare menţionat documentar ca sat în anul 1270. Com. Livada a fost trecută în categoria oraşelor la 21 iul. 2006, având în subordine ad-tivă localităţile componente Adrian, Dumbrava şi Livada Mică.

Monumente

În oraşul Livada se află o biserică datând din anul 1457, iniţial catolică, apoi preluată de cultul reformat-calvin, la jumatatea secolului 16 şi refăcută în 1779, cu elemente de arhitectură şi decoraţie gotice, castelul „Vécsey” (1760–1764), în stil baroc, o biserică romano-catolică, având hramul „Descoperirea Sfintei Cruci”, mărită şi renovată la începutul secolului 20 (sfinţită în anul 1911), construită pe locul uneia care data din anul 1786, o biserică greco-catolică ucraineană, cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului”, construită în anii 1816-1826, pe locul uneia din anul 1700, cu iconostas din anul 1829, biserica ortodoxă română, cu hramul „Duminica Tuturor Sfinţilor”, construită în perioada 24 oct. 1993 – 8 oct. 2006, pe locul uneia din lemn din anul 1843.