Brezoi

Date generale

Oraşul Brezoi se află în partea central-sud estică a României, în provincia istorică Oltenia, în extremitatea central-nordică a judeţului Vâlcea, în zona de Sud Vest a Depresiunii Loviştea (sau Depresiunea Brezoi-Titeşti), la poalele de Nord Est ale M-ţilor Căpăţânii, cele de Sud Est ale M-ţilor Lotrului şi cele de Vest ale M-ţilor Cozia, la 320 m altitudine, pe cursul inferior al râului Lotru, în apropiere de confluenţa cu râul Olt, la intersecţia paralelei de 45º21’ latitudine nordică cu meridianul de 24º15’ longitudine estică, la 35 km Nord-Nord Vest de municipiul Râmnicu Vâlcea. Din punct de vedere demografic, Brezoi face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 7 124 loc. (1 ian. 2019), din care 3 549 loc. de sex masc. şi 3 575 fem. Supr.: 22,6 km2, din care 5,2 km2 în intravilan;  densitatea: 1 370 loc./km2. La recensământul populaţiei din perioada 20-31 oct. 2011, din totalul celor 6 022 loc., 5 137 de persoane erau români (85,3%), 529 rromi (8,8%) şi 356 loc. (5,9%) aparţineau altor etnii (maghiari, turci, italieni ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensământ s-au înregistrat 5 466 de ortodocşi (90,8%), 126 penticostali (2,1%) şi 430 loc. (7,1%) aparţineau altor confesiuni (romano-catolici, Martorii lui Iehova, greco-catolici, adventişti de ziua a şaptea ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Staţie de c.f. (gara Lotru, inauguratã în 1898), pe linia SibiuRâmnicu Vâlcea. În perioada 1948–1949 s-a construit linia de cale feratã cu ecartament îngust (760 mm) de la Brezoi la Voineasa pentru transportul buştenilor rezultaţi din exploatările forestiere. Balastierã.  Hidrocentrala „Gura Lotrului” (26,5 MW), intratã în funcţiune la 25 oct. 1986. Exploatarea şi prelucrarea lemnului (cherestea). Producţie de substanţe abrazive, de produse textile şi alim. Spital (din 1904). Casã de Cultură (1952). Aflat într-o zonă montană şi submontană, acoperită în mare parte cu păduri seculare în care vieţuiesc numeroase specii de animale mari, de interes cinegetic (mistreţi, cerbi, căprioare, urşi, râşi, capre negre ş.a.), prezenţa unor lacuri de acumulare, a râurilor de munte bogate în pãstrãvi, clean, mreană, scobar ş.a., climatul montan, sedativ, cu aer curat, lipsit de praf şi alergeni, lipsa vânturilor puternice, a zilelor caniculare pe timpul verii şi a gerurilor insuportabile pe timpul iernii ş.a. reprezintã principalii factori care recomandã staţiunea climatericã Brezoi pentru ameliorarea stărilor de deblitate, a surmenajului fizic şi intelectual, a stress-ului zilnic, a nevrozelor astenice, a unor afecţiuni uşoare ale sistemului nervos şi respirator, în convalescenţã etc. Complexul turistic “Valahia”; satul de vacanţă “Fraţii Jderi”; numeroase pensiuni turistice particulare. Popas turistic. Parcul Naţional “Cozia” (2 503 ha). Rezervaţie naturală (Călineşti).

Istoric

Pe teritoriul satului Valea lui Stan au fost descoperite (în 1963) vestigii din prima Epocã a fierului/Hallstatt, respectiv o necropolă cu morminte de incineraţie, în care s-au gasit cutii din piatrã, precum şi urmele unei locuinţe din care s-au recuperat fragmente de vase ceramice, iar în arealul oraşului Brezoi a fost descoperită o monedă din aur, cu legenda “coson”, datând din anul 43 î.Hr., respectiv din a doua Epocă a fierului/La Tène. În zona Gura Lotrului-Brezoi a existat o staţiune romană, strajuită de un turn de pază, din care s-au recuperat o statuetă şi o monedă romane. Numele localităţii Brezoi apare consemnat, pentru prima oară, în 1549 într-o condică de socoteli a oraşului Braşov, apoi într-un hrisov din 4 dec. 1575, urmată de o altă consemnare în hrisovul din 14 iun. 1597 etc. În perioada 1718-1721, în timpul ocupaţiei habsburgice a Olteniei, pe valea Oltului a fost construită, de aceştia, şoseaua numită “Via Carolina”, care făcea legătura între Transilvania şi Oltenia. În 1864, localitatea Brezoi a fost declarată comună rurală, care s-a dezvoltat cu precădere după 21 apr. 1887, când a fost înfiinţată Societatea forestierã „Lotru” cu capital italian (naţionalizată la 11 iun. 1948 de către statul comunist). În anul 1900, în perimetrul comunei Brezoi au început exploatãrile de feldspat şi de lentile de mică folosite în industrie. În timpul Primului Război Mondial, aşezarea s-a aflat sub ocupaţia trupelor strãine care instalaseră aici un lagăr de prizonieri. Comuna Brezoi a fost declarată oraş la 17 febr. 1968. Oraşul Brezoi are în subordine ad-tivă 8 sate: Călineşti, Corbu, Drăgăneşti, Golotreni, Păscoaia, Proieni, Valea lui Stan (cunoscut în sec. 14 ca localitate de exploatare a aurului) şi Văratica.

Monumente

În oraşul Brezoi se află bisericile ortodoxe cu hramurile „Intrarea în Bisericã a Maicii Domnului” (1888–1896) şi „Sfântul Gheorghe” (1941–1942) şi biserica romano-catolică „Sfântul Anton de Padova” (1935); în satul Drăgăneşti existã biserica „Sfinţii Voievozi” (1937– 1945), cu picturi murale interioare originare, iar în satul Proieni se află biserica „Toţi Sfinţii”, construitã în anii 1794–1798, pe locul unei vechi biserici care data din 1583 şi distrusã de un incendiu. Picturile murale interioare au fost executate în frescã, în anii 1801-1802, de cãtre zugravul Ioan din Ocnele Mari, ajutat de Radu şi de diaconul Nicolae din Teiuş. Biserica nu are turle. Pridvorul este deschis şi a fost adăugat în 1817, fiind sprijinit pe şase stâlpi cilindrici, solizi, terminaţi cu arcade, iar amvonul a fost construit în anul 1817 şi pictat de Nicolae Popescu în anul 1875. Biserica este declaratã monument istoric. În satul Cãlineşti există bisericile „Sfânta Cuvioasã Parascheva”, zidită în 1775, pe locul uneia din 1715, ctitorită de logofătul Stoica, pictată în 1781–1782, „Sfântul Gheorghe” (1893–1903) şi mănăstirea Cornetu (de călugăriţe), cu biserica având hramul „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” (→ capitolul Manastiri, litera C). În satul Văraticu se află o biserică din 1907 şi ruinele unui Turn roman construit în anul 101 d.Hr.