Brezoi

Date generale

Oraşul Brezoi se află în partea central-sud estică a României, în provincia istorică Oltenia, în extremitatea central-nordică a jud. Vâlcea, în SV Depr. Loviştea (sau Depr. Brezoi-Titeşti), la poalele de NE ale M-ţilor Căpăţânii, cele de SE ale M-ţilor Lotrului şi cele de Vest ale M-ţilor Cozia, la 320 m alt., pe cursul inf. al râului Lotru, în apropiere de confl. cu râul Olt, la intersecţia paralelei de 45º21’ latitudine nordică cu meridianul de 24º15’ longitudine estică, la 35 km N-NV de municipiul Râmnicu Vâlcea; 7 124 loc. (1 ian. 2019), din care 3 549 loc. de sex masc. şi 3 575 fem. Supr.: 22,6 km2, din care 5,2 km2 în intravilan;  densitatea: 1 370 loc./km2. La recensământul populaţiei din perioada 20-31 oct. 2011, din totalul celor 6 022 loc., 5 137 de persoane erau români (85,3%), 529 rromi (8,8%) şi 356 loc. (5,9%) aparţineau altor etnii (maghiari, turci, italieni ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensământ s-au înregistrat 5 466 de ortodocşi (90,8%), 126 penticostali (2,1%) şi 430 loc. (7,1%) aparţineau altor confesiuni (romano-catolici, Martorii lui Iehova, greco-catolici, adventişti de ziua a şaptea ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Staţie de c.f. (gara Lotru, inauguratã în 1898), pe linia SibiuRâmnicu Vâlcea. În perioada 1948–1949 s-a construit linia de cale feratã cu ecartament îngust (760 mm) de la Brezoi la Voineasa pentru transportul buştenilor rezultaţi din exploatările forestiere. Balastierã.  Hidrocentrala „Gura Lotrului” (26,5 MW), intratã în funcţiune la 25 oct. 1986. Exploatarea şi prelucrarea lemnului (cherestea). Producţie de substanţe abrazive, de produse textile şi alim. Spital (din 1904). Casã de Culturã (1952). Aflat într-o zonã montanã şi submontanã, acoperitã în mare parte cu pãduri seculare în care vieţuiesc numeroase specii de animale mari, de interes cinegetic (mistreţi, cerbi, cãprioare, urşi, râşi, capre negre ş.a.), prezenţa unor lacuri de acumulare, a râurilor de munte bogate în pãstrãvi, clean, mreanã, scobar ş.a., climatul montan, sedativ, cu aer curat, lipsit de praf şi alergeni, lipsa vânturilor puternice, a zilelor caniculare pe timpul verii şi a gerurilor insuportabile pe timpul iernii ş.a. reprezintã principalii factori care recomandã staţiunea climatericã Brezoi pentru ameliorarea stãrilor de deblitate, a surmenajului fizic şi intelectual, a stress-ului zilnic, a nevrozelor astenice, a unor afecţiuni uşoare ale sistemului nervos şi respirator, în convalescenţã etc. Complexul turistic “Valahia”; satul de vacanţã “Fraţii Jderi”; numeroase pensiuni turistice particulare. Popas turistic. Parcul Naţional “Cozia” (2 503 ha). Rezervaţie naturalã (Călineşti).

Istoric

Pe teritoriul satului Valea lui Stan au fost descoperite (în 1963) vestigii din prima Epocã a fierului/Hallstatt, respectiv o necropolã cu morminte de incineraţie, în care s-au gasit cutii din piatrã, precum şi urmele unei locuinţe din care s-au recuperat fragmente de vase ceramice, iar în arealul oraşului Brezoi a fost descoperitã o monedã din aur, cu legenda “coson”, datând din anul 43 î.Hr., respectiv din a doua Epocă a fierului/La Tène. În zona Gura Lotrului-Brezoi a existat o staţiune romană, strajuită de un turn de pază, din care s-au recuperat o statuetă şi o monedă romane. Numele localitãţii Brezoi apare consemnat, pentru prima oară, în 1549 într-o condică de socoteli a oraşului Braşov, apoi într-un hrisov din 4 dec. 1575, urmatã de o altã consemnare în hrisovul din 14 iun. 1597 etc. În perioada 1718-1721, în timpul ocupaţiei habsburgice a Olteniei, pe valea Oltului a fost construitã, de aceştia, şoseaua numitã “Via Carolina”, care fãcea legãtura între Transilvania şi Oltenia. În 1864, localitatea Brezoi a fost declaratã comunã ruralã, care s-a dezvoltat cu precãdere dupã 21 apr. 1887, când a fost înfiinţatã Societatea forestierã „Lotru” cu capital italian (naţionalizatã la 11 iun. 1948 de cãtre statul comunist). În anul 1900, în perimetrul comunei Brezoi au început exploatãrile de feldspat şi de lentile de micã folosite în industrie. În timpul Primului Rãzboi Mondial, aşezarea s-a aflat sub ocupaţia trupelor strãine care instalaserã aici un lagãr de prizonieri. Comuna Brezoi a fost declaratã oraş la 17 febr. 1968. Oraşul Brezoi are în subordine ad-tivă 8 sate: Cãlineşti, Corbu, Drãgãneşti, Golotreni, Pãscoaia, Proieni, Valea lui Stan (cunoscut în sec. 14 ca localitate de exploatare a aurului) şi Vãratica.

Monumente

În oraşul Brezoi se aflã bisericile ortodoxe cu hramurile „Intrarea în Bisericã a Maicii Domnului” (1888–1896) şi „Sfântul Gheorghe” (1941–1942) şi biserica romano-catolicã „Sfântul Anton de Padova” (1935); în satul Drãgãneşti existã biserica „Sfinţii Voievozi” (1937– 1945), cu picturi murale interioare originare, în satul Proieni se află o bisericã având hramul „Toţi Sfinţii”, construitã în anii 1794–1798, pe locul unei vechi biserici care data din 1583, cu picturi murale originare şi cu pridvor adãugat în 1817, iar în satul Cãlineşti sunt bisericile „Sfânta Cuvioasã Parascheva”, ziditã în 1775, pe locul uneia din 1715, ctitoritã de logofãtul Stoica, pictatã în 1781–1782, „Sfântul Gheorghe” (1893–1903) şi mănãstirea Cornetu (de călugăriţe), cu biserica având hramul „Tãierea Capului Sfântului Ioan Botezãtorul”. Aflat la poalele muntelui Cornetu, pe malul dr. al râului Olt, pe şoseaua Râmnicu Vâlcea–Sibiu, la 50 km de municipiul Râmnicu Vâlcea, ansamblul monastic (fost schit de cãlugãri) este alcãtuit dintr-o incintã pãtratã, de piatrã, strãjuitã la 3 colţuri de câte un turn poligonal, iar la colţul sud-estic de un foişor, dintr-o bisericã cu turn-clopotniţã şi din chilii. Biserica mănãstirii, cu hramul „Tãierea Capului Sfântului  Ioan  Botezãtorul”,  a  fost terminatã la 29 aug. 1666 prin strãdania marelui vornic Mareş Bãjescu şi soţia sa Maria. Altarul a fost pictat în 1741, iar pereţii interiori au fost acoperiţi cu picturi în 1761 de cãtre zugravii Mihai, Radu şi Iordache. În 1808 biserica a fost distrusã aproape în întregime de un incendiu, fiind refãcutã abia în 1835 de cãtre stareţul Irimia (inclusiv picturile murale). În 1923–1925 au fost refãcute cupola turlei şi altarul care fuseserã distruse de obuzele de artilerie în timpul luptelor din Primul Rãzboi Mondial. Biserica reprezintã un monument arhitectonic de seamã al epocii lui Matei Basarab, având faţadele cu parament tradiţional din cãrãmidã şi panouri de tencuialã, împãrţite printr-un brâu şi decorate cu bumbi de ceramică, a fost restaurat în 1960. În satul Vãraticu existã o bisericã din 1907 şi ruinele unui Turn roman construit în anul 101 d.Hr.