Date generale
Oraşul Bălceşti se află în partea central-sudică a României, în provincia istorică Oltenia, în arealul de Sud Vest al judeţului Vâlcea, în regiunea Piemontului Olteţului, în zona de confluenţă a râurilor Peşteana şi Cerna cu râul Olteţ, la intersecţia paralelei de 44º38’00” latitudine nordică cu meridianul de 23º56’21” longitudine estică, la 82 km Sud Vest de municipiul Râmnicu Vâlcea. Din punct de vedere demografic, Bălceşti face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 5 022 loc. (1 ian. 2019), din care 2 497 loc. de sex masc. şi 2 525 fem. Supr.: 98,1 km2, din care 12,6 km2 în intravilan; densitatea: 399 loc./km2. La recensământul populaţiei din perioada 20-31 oct. 2011, din totalul celor 4 864 loc., 4 512 persoane erau români (92,8%), 101 rromi (2,1%) şi 251 loc. (5,2%) aparţineau altor etnii. Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensământ s-au înregistrat 4 596 de ortodocşi (94,5%) şi 256 loc. (5,3%) aparţineau altor confesiuni (adventişti de ziua a şaptea, Martorii lui Iehova ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Producţie de mobilã (din 30 oct. 1980), de spirt şi de prefabricate din beton. Produse textile (prelucr. lânii) şi alim. Din anul 2003, la Bălceşti se fabrică componente electronice pentru autoturisme şi maşini agricole, precum şi cablaje pentru autoturisme, pentru industria aeronautică şi pentru utilajele agricole. Creşterea bovinelor şi ovinelor. În oraş există o Casă de Cultură şi o bibliotecă publică, iar în localitatea componentă Beneşti se află Muzeul memorial „Petrache Poenaru”, născut aici în 1799 şi decedat în 1875 – iluminist şi inventatorul “tocului rezervor” cu piston, care a precedat stiloul de azi, brevetat la Paris în anul 1827.
Istoric
Istoricul oraşului Bălceşti (atestat documentar în 1574) şi a localităţii componente Beneşti, (atestată documentar în 1613), este legată, în special, de prezenţa pe aceste locuri, în secolele trecute, a unor membri din familia de boieri Buzescu. Dacă la sfârşitul sec. 16 şi începutul sec. 17 Bălceşti era o mică aşezare în care existau două hanuri, câteva cule şi mai multe case de târgoveţi, la sfârşitul sec. 19 aceasta devenise o localitate mare, cu case mari de boieri şi numeroase case de negustori. În anul 1600, căpitanul Radu Buzescu (văr cu fraţii Radu, Preda şi Stroe Buzescu) s-a căsătorit cu Johanna Otto Delisch, fiica unui conte german, de la care a preluat titlul nobiliar şi l-a românizat, numindu-se Radu Otetelişanu. În prima jumătate a sec. 19, Ioan (Iancu) Oteteleşanu/Ottetelişanu (n. 1795 – m. 1876), fiul lui Radu Otetelişanu, devenit stolnic în 1825 şi mare logofăt în 1852 şi Directorul Teatrului Naţional din Bucureşti în 1845, a cumpărat un teren în centrul Bucureştiului, pe Podul Mogoşoaiei nr. 49 (azi Calea Victoriei, pe locul unde azi se află Palatul Telefoanelor), pe care şi-a construit o casă boierească şi a deschis prima Cafenea-Terasă din Bucureşti, celebră prin faptul că aceasta era frecventată de marile personalităţi ale timpului, de la Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Alexandru Vlahuţă, George Coşbuc ş.a. până la marii actori, politicieni, gazetari ş.a. Pe locul casei şi Terasei “Otetelişanu” a fost construit Palatul Telefoanelor în anii 1929-1934. Comuna Bălceşti a fost trecutã în categoria oraşelor la 18 iun. 2002, având în subordine ad-tivã localităţile componente Beneşti, Cârlogani, Chirculeşti, Goruneşti, Irimeşti, Otetelişu, Preoteşti şi Satu Poieni.
Monumente
În oraşul Bãlceşti existã biserica “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, a cãrei construcţie a început în anul 1943 şi a continuat dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial, respectiv, în anii 1969-1978; în localitatea componentă Beneşti se aflã curtea familiei de boieri „Oteteleşanu/Otetelişanu sau Ottetelişanu” (sec. 18), cu o casã construitã în 1713 (cu adãugiri din anul 1900), biserica „Sfinţii Voievozi” , ctitorie a vornicului Barbu Otetelişanu din anul 1746, avariată de cutremurul din 14 oct. 1802, reparatã şi zugrãvitã în 1868 de Istudor Sălăgeanu şi Costache Petrescu) şi conacul lui Petrache Poenaru (sec. 19); în localitatea componentă Otetelişu se află biserica „Sfinţii Voievozi”, ctitorie din anul 1774 a clucerului Şerban Otetelişanu, pictată în anii 1775-1786 de preotul Preda, în localitatea componentă Goruneşti există biserica având dublu hram – „Intrarea în Bisericã a Maicii Domnului” şi “Sfântul Ioan Botezătorul”, construită în anii 1798-1799, cu fresce originare executate în frescă de diaconii Nicolae şi Dumitru), iar în localitatea componentă Irimeşti se află biserica „Sfântul Nicolae”, ctitorie din anul 1884 a lui Badea Albulescu şi Radu Nicolaescu, cu pridvor adăugat în 1912. În localit. componentã Beneşti a fost înfiinţatã, în 1750, o şcoalã, transformată în 1838 în şcoalã preparandie pentru pregãtirea de învãţãtori pentru şcolile rurale.