Versiunea în limba engleză (English version)
Date generale
Oraşul Şimleu Silvaniei se află în extremitatea de Nord Vest a României, în zona de Nord Est a provinciei istorice Crişana, la contactul cu provincia istorică Transilvania, în partea de Nord Vest a judeţului Sălaj, în Depresiunea Şimleu, la poalele de Sud ale Măgurii Şimleului (597 m altitudine), la 234-300 m altitudine, pe cursul superior al râului Crasna, la intersecţia paralelei de 47º13’48’’ latitudine nordicã cu meridianul de 22º48’00’’ longitudine esticã, la 28 km Vest-Nord Vest de municipul Zalău. Din punct de vedere demografic, Şimleu Silvaniei face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 17 337 loc. (1 ian. 2019), din care 8 432 loc. de sex masc. şi 8 905 fem. Suprafaţa: 62,3 km2, din care 7,0 km2 în intravilan; densitatea: 2 477 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 14 436 loc., 8 730 de persoane erau români (60,5%), 3 000 maghiari (20,8%), 1 291 rromi (8,9%) şi 1 415 loc. (9,8%) aparţineau altor etnii (slovaci, germani, italieni ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 7 501 ortodocşi (52,0%), 1 931 reformaţi (13,4%), 1 264 romano-catolici (8,8%), 1 109 baptişti (7,7%), 832 greco-catolici (5,8%), 228 penticostali (1,6%) şi 1 571 loc. (10,7%) aparţineau altor confesiuni (adventişti de ziua a şaptea, Martorii lui Iehova, unitarieni, crestini dupa evanghelie ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Staţie de c.f. Nod rutier. Exploatări de argile, nisipuri şi pietrişuri. Izvoare cu ape termale (40ºC). Întreprinderi pentru producţia de materiale izolatoare, de echipamente electrice şi optice, de prelucrare a lemnului (mobilă, binale), de materiale de construcţie (cărămizi, prefabricate din beton), textile (confecţii, filatură de lână), de încălţăminte şi alim. (produse lactate şi de panificaţie, băuturi alcoolice, vinuri spumante/şampanie ş.a.). Morărit. Centrul unui important bazin pomicol (meri, pruni, peri) şi viticol. Centru de vinificaţie şi de îmbuteliere a şampaniei „Silvania”. În Măgura Şimleului se află pivniţele Fabricii de şampanie (Crama din anul 1820), ale căror galerii masoară circa 3,5 km. În oraşul Şimleu Silvaniei funcţionează un Centru Cultural, o bibliotecă publică, numită “Alexandru Sterca Suluţiu”, înfiinţată în anul 1951, azi cu peste 85 000 de volume, un muzeu al Holocaustului, adăpostit, din anul 2005, în fosta Sinagogă, fiind primul muzeu de acest fel din România, Colegiului „Simion Bărnuţiu” (1819), un ştrand cu apă termală (0,77 ha) ş.a. În arealul localităţii componente Cehei, atestată documentar în 1259, există Balta Cehei sau Lacul fără fund (18,20 ha), declarată rezervaţie naturală mixtă, de floră şi faună şi arie protejată. Parc cu o suprafaţă de 0,2 ha, cu alei superbe, o fântână arteziană, spaţii verzi, care alternează cu ronduri de flori ş.a.
Istoric
În perimetrul oraşului Şimleu Silvaniei au fost descoperite vestigii de locuire din Paleolitic, din prima Epocă a fierului/Hallstatt (două spade din bronz) şi din perioadele geto-dacă şi romană. La 3 aug. 1797, copiii (fraţi) Péter şi Simon Bokor au descoperit, întâmplător, pe un versant al Măgurii Şimleului, un tezaur cu piese din aur, din care s-a recuperat circa 2 kg de bijuterii (13 verigi plate, 11 verigi granulate, un medalion cu decor geometric, 24 de inele, un colier circular din aur masiv, cu pandantive, un capăt de brăţară sub forma unui cap de şarpe, o cataramă de centură, 15 medalioane cu efigii de împăraţi romani – toate acestea aflate azi în Muzeul de istorie din Viena, iar la 20 apr. 1889, un ţăran a descoperit, întâmplător, alte componente ale tezaurului descoperit în 1797, respectiv, 11 perechi de fibule din aur, 3 vase semisferice din aur şi 8 fragmente de fibule din aur – acestea aflate în prezent în Muzeul de istorie din Budapesta. Toate piesele din aur descoperite în zona Măgurii Şimleului, în greutate de circa 8 kg, datează din secolul 5 d.Hr. şi se presupune că aparţineau regilor gepizi (gepizii au fost o populaţie de neam germanic, care au migrat din partea de Nord Est a Europei şi s-au stabilit, în secolul 3 d.Hr., în zonele de Nord şi de Vest ale Daciei, precum şi în Pannonia; în anul 567, gepizii au fost învinşi de către longobarzi şi avari, după care nu mai apar menţionaţi în documentele istorice). Un al treilea tezaur, alcătuit numai din piese de argint, a fost descoperit la 25 apr. 1986, în punctul numit “Deluţ” din localitatea componentă Cehei, de către copiii (fraţi) Mălin şi Gigel Lazoc – tezaur format din zece perechi de fibule din argint aurit, trei brăţări, un lănţisor şi 552 de drahme din argint. Aşezarea apare menţionată documentar, prima oară, în 1251, intr-un act emis la Alba Iulia, în care se aminteşte de existenţa unui sat, cu numele Vathasomlyówa, în posesia familiei Vatha, pe care aceasta l-a vândut palatinului Roland şi magistrului Mauriciu din familia Pok. În 1351 apare consemnată, pentru prima oară, cetatea Şimleu, pe malul râului Crasna, cu cele cinci sate care îi aparţineau (Şimleu, Pericei, Cehei, Giurtelec, Măierişte), ca posesie a lui Báthori Ladislau – cetate care ulterior a aparţinut mai multor principi din familia Báthori. În anul 1429, localitatea a fost ridicată la rang de târg, cu denumirea Oppidum Somllyó. În perioada 1532–1598, cetatea Şimleu, de fapt un castel în stil Renascentist, s-a aflat în posedia familiei Báthori, iar în 1598 castelul a fost cucerit de generalul austriac de origine italiană, Giorgio Basta, şi transformat în complex militar. În 1660, localit. a fost distrusă în mare parte de incendiul provocat de oastea otomană, iar la 21 aug. 1703 a suferit mari pagube cauzate de Răscoala curuţilor. În 1772, Şimleu Silvaniei a devenit reşedinţa unui scaun de judecată, în prima jumătate a secolului 19 aici funcţionau o tipografie românească, un gimnaziu românesc, Banca „Silvania” ş.a., în 1854 apare consemnat cu numele Szilágy Somlyó, iar la începutul secolului 20, aşezarea a fost declarată oraş. În prezent, oraşul are în subordine ad-tivă localităţile componente Bic, Cehei (atestată documentar în anul 1259) şi Pusta.
Monumente
Castelul fortificat al familiei Báthori, cu bastioane, turnuri, ziduri de incintă şi poartă, construit în 1532 pe locul unei vechi cetăţi, ridicată în anii 1315-1317 şi amintită documentar în 1351, reconstruit în anii 1590–1592 de Sigismund Báthori, în stilul renaşterii transilvănene (cu ancadramente din piatră profilată), incendiat de turci în 1660 şi refăcut în 1679, azi în stare de ruină. Ruinele acestui castel se află în interiorul a două incinte fortificate, din care se mai păstrează Pavilionul porţii, cu două etaje situate deasupra unui gang boltit, două turnuri, un bastion şi porţiuni din zidurile de apărare.
Biserica romano-catolică, datând din anul 1532, a fost construită în stil gotic, incendiată de turci în 1660, refăcută în 1666 pe cheltuiala principesei Báthori Zsófia (n. 1 ian. 1629 – m. 14 iun. 1680), văduva principelui Rákóczi George al II-lea (n. 31 ian. 1621 – m. 7 iun.1660), şi supraînălţată în 1892. Turnul bisericii romano-catolice a fost construit în anul 1780, iar orga a fost instalată în anul 1984; Biserica reformată a fost construită iniţial din nuiele în secolul 16, incendiată de turci în 1660 şi reconstruită pe temelie de piatră, în 1670, distrusă de trupele austriece în 1703 şi reconstruită în perioada 1729-1736, cu turn din piatră, înalt de 27 m, construit în anii 1810–1815, cu ceas instalat în 1817. Biserica are un tavan casetat, pictat cu motive populare de către Pataki János în anul 1737, şi o orgă instalată în 1769, construită de Johannes Hahn; fosta biserică greco-catolică, având hramul “Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, construită în perioada 1870–1906, preluată de cultul ortodox în anul 1948; biserica ortodoxă cu hramul “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” (1925-1926); noua biserică greco-catolică, sfinţită în anul 1998; Sinagogă (1876), transformată în Muzeul holocaustului, în anul 2005, fiind primul muzeu de acest fel din România; clădirea fostului Gimnaziu al călugărilor minoriţi (c. 1825), în prezent declarată monument istoric şi în care azi funcţionează Colegiul Tehnic “Iuliu Maniu”; casa memorială „Iacob Deleu” (sec. 19), tribun al lui Avram Iancu; Obeliscul “Sfânta Treime”, inaugurat în anul 1772, ridicat în memoria victimelor pierite în timpul unei cumplite epidemii de ciumă; există opinii conform cărora acest monument a fost dedicat Sfintei Treimi ca semn de recunoştinţă pentru că epidemia a ocolit localitatea în care trăiau. În vârful Obeliscului există un medalion în care sunt reprezentaţi Dumnezeu-Tatăl, Fiul lui Dumnezeu şi Sfântul Duh – Treimea cea nedespărţită, întruchipată într-o singură fiinţă – dogmă care constituie esenţa ortodoxismului. În localitatea componentă Cehei se află o biserică ortodoxă, din lemn, cu hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1765), declarată monument istoric şi de arhitectură, iar în localitatea componentă Bic există mănăstirea cu acelaşi nume (de călugăriţe), întemeiată la 29 aug. 1994, cu biserica având triplu hram – „Sfânta Treime”, „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” şi „Adormirea Maicii Domnului” construită în perioada 1995–2001. În incinta mănăstirii mai există o biserică din lemn, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, datând din anul 1778, pictată în 1795 de Ioan Pop din Românaşi, adusă în 1994 din localitatea Stâna, jud. Sălaj, şi care a constituit nucleul de înfiinţare al mănăstirii. La această mănăstire funcţionează o şcoală-orfelinat şi un cămin de bătrâni.
About
The town of Şimleu Silvaniei is located in the North West part of Romania, in the North East area of the historical province Crişana, at the contact with the historical province Transylvania, in the North West part of Sălaj county, in the Şimleu Depression, at the southern foot of Măgura Şimleului (Şimleu Hill) (597 m alt.), at 234-300 m altitude, on the upper course of the river Crasna, at the intersection of the parallel of 47˚13’48” northern latitude with the meridian of 22˚48’00” eastern longitude, at 28 km West-North West of Zalău municipality. From a demographic point of view, Şimleu Silvaniei belongs to the category of small towns, with a population of 17,337 inhabitants (January 1, 2019), of which 8,432 males and 8,905 females. Area: 62.3 km2, of which 7.0 km2 in urban areas; density: 2,477 inhabitants/km2. At the population census of October 20-31, 2011, out of the total of 14,436 inhabitants, 8,730 people were Romanians (60.5%), 3,000 Hungarians (20.8%), 1,291 Roma (8.9%) and 1,415 inhabitants (9.8%) belonged to other ethnic groups (Slovaks, Germans, Italians, etc.). From a confessional point of view, in the same census were registered 7,501 Orthodox (52.0%), 1,931 Reformed (13.4%), 1,264 Roman Catholics (8.8%), and 1,109 Baptists (7.7%), 832 Greek Catholics (5.8%), 228 Pentecostals (1.6%), while 1,571 inhabitants (10.7%) belonged to other denominations (Seventh-day Adventists, Jehovah’s Witnesses, Unitarians, Evangelical Christians, etc.), or were atheists, without religion or with undeclared religion. Railway station. Road junction. Exploitation of clays, sands, and gravels. Hot springs (40˚C). Production of insulating materials, electrical and optical equipment, wood processing (furniture, doors and windows), construction materials (bricks, precast concrete), textiles (garments, wool spinning), footwear and food (dairy and bakery products, alcoholic beverages, sparkling wines/champagne, etc.). Milling. Famous orchard (apples, plums, pears) and vineyards. “Silvania” champagne wine and bottling centre. In Măgura Şimleului there are the cellars of the Champagne Factory (Crama since 1820), whose galleries measure about 3.5 km. In the city of Şimleu Silvaniei there is a Cultural Centre, a public library, called “Alexandru Sterca Suluţiu”, founded in 1951, today with over 85,000 volumes, a Holocaust Museum, housed since 2005 in the former Synagogue, being the first museum of this kind in Romania, “Simion Bărnuţiu” College (1819), a thermal water pool (0.77 ha) and others. In the area of the component locality Cehei, mentioned documentary in 1259, there is the Cehei Lake or the Bottomless Lake (18.20 ha), declared a mixed nature reserve (flora and fauna) as well as a protected area. Park with an area of 0.2 ha, with beautiful alleys, an artesian well, green spaces, floral arrangements, etc.
History
Remains of settlements from Paleolithic, the first Iron Age/Hallstatt (two bronze swords) and the Geto-Dacian and Roman periods have been discovered in the area of Şimleu Silvaniei. On August 3, 1797, the young brothers Péter and Simon Bokor accidentally discovered on a slope of Măgura Şimleului, a treasure with gold pieces, from which about 2 kg of jewelry were recovered (13 plain link bracelets, 11 link bracelets with a texture, a geometrically decorated medallion, 24 rings, a solid gold circular necklace with pendants, a fragment of a snake head shaped bracelet, a belt buckle, 15 medallions with effigies of Roman emperors – all these can de found today in the History Museum of Vienna. On April 20, 1889, a peasant accidentally discovered additional items from the same treasure, namely 11 pairs of gold fibula brooches, 3 gold hemispherical vessels, and 8 fragments of gold brooches – today found in the History Museum of Budapest. All the gold pieces found in the area of Măgura Şimleului, weighing about 8 kg, date from the 5th century AD and are believed to have belonged to the Gepid kings (the Gepids were a Germanic population, who migrated in the northeastern part of Europe and settled in the 3rd centuries AD, in the northern and western parts of Dacia, as well as in Pannonia; in 567, the Gepids were defeated by the Lombards and Avars, after which they are no longer mentioned in historical documents). A third treasure, consisting only of silver coins, was discovered on April 25, 1986, in an area called “Deluţ” (The Small Hill) from the component locality Cehei, by the young brothers Mălin and Gigel Lazoc – a treasure consisting in ten pairs of brooches made of gilded silver, three bracelets, a chain and 552 silver drachmas. The settlement is mentioned for the first time in 1251, in a deed issued in Alba Iulia, which mentions the existence of a village, named Vathasomlyówa, in the possession of the Vatha family; the latter sold the land to the palatine Roland and Justice Mauriciu from the Pok family. In 1351, the fortress of Şimleu, on the banks of the river Crasna, with the five villages that belonged to it (Şimleu, Pericei, Cehei, Giurtelec, Măierişte) was mentioned in a document for the first time, as a possession of Báthori Ladislau – a fortress that later belonged to several princes of the Báthori family. In 1429, the settlement was elevated to the rank of a fair, with the name Oppidum Somllyó. Between 1532 and 1598, the fortress of Şimleu, in fact a Renaissance-style castle, was in the possession of the Báthori family; in 1598, the castle was conquered by the Austrian general of Italian origin, Giorgio Basta, and transformed into a military complex. In 1660, the settlement was largely destroyed by fire set by the Ottoman army, and on August 21, 1703, it suffered great damage from the Curut Rebellion. In 1772, Şimleu Silvaniei became the residence of a tribunal. In the first half of the 19th century here could be found a Romanian printing house, a Romanian gymnasium, „Silvania” Bank etc.; in 1854, it is mentioned under the name Szilágy Somlyó, and at the beginning of the 20th century, the settlement was declared a town. At present, the town administers the component localities Bic, Cehei (mentioned documentary in 1259) and Pusta.
Monuments
The fortified castle of the Báthori family, with bastions, towers, enclosure walls and gate, built in 1532 on the site of an old fortress, built in 1315-1317 and mentioned documentary in 1351, rebuilt in 1590–1592 by Sigismund Báthori, in the style Transylvanian Renaissance (with profiled stone frames), burned by the Turks in 1660 and rebuilt in 1679, today in a state of ruin. The ruins of this castle are inside two fortified enclosures, of which the Gate Pavilion is still preserved, with two floors located above a vaulted corridor, two towers, a bastion and portions of the defense walls; the Roman Catholic Church, dating from 1532, was built in the Gothic style, burned by the Turks in 1660, rebuilt in 1666 at the expense of Princess Báthori Zsófia (b. January 1, 1629 – d. June 14, 1680), widow of Prince Rákóczi George al II (b. January 31, 1621 – d. June 7, 1660). The building was elevated in 1892. The tower of the Roman Catholic church was built in 1780, and the organ was installed in 1984; the Reformed church was originally built of twigs in the 16th century, burned by the Turks in 1660 and rebuilt on a stone foundation in 1670, destroyed by Austrian troops in 1703 and rebuilt between 1729 and 1736, with a 27 m high stone tower, built in 1810-1815, with clock installed in 1817. The church has a coffered ceiling, painted with traditional motifs by Pataki János in 1737, and an organ installed in 1769, built by Johannes Hahn; the former Greek Catholic church, dedicated to the “Entry of the Most Holy Theotokos into the Temple”, built between 1870-1906, taken over by the Orthodox cult in 1948; the Orthodox Church dedicated to the “Holy Emperors Constantine and Helen” (1925-1926); the new Greek Catholic Church, consecrated in 1998; Synagogue (1876), transformed into the Holocaust Museum, in 2005, being the first museum of this kind in Romania; the building of the former Gymnasium of the Minorite Monks (c. 1825), currently declared a historical monument and in which the “Iuliu Maniu” Technical College operates today; the “Iacob Deleu” memorial house (19th century), tribune of Avram Iancu; The “Holy Trinity” obelisk, inaugurated in 1772, erected in memory of the victims who perished during a terrible plague epidemic; there are also those who believe that this monument was dedicated to the Holy Trinity as a sign of gratitude by the survivors, because the epidemic bypassed the place where they lived. At the top of the Obelisk there is a tondo depicting God the Father, the Son of God, and the Holy Spirit — the inseparable Trinity, embodied in one being — a dogma that is the essence of Orthodoxy. In the Cehei locality there is a wooden Orthodox church dedicated to the “Holy Apostles Peter and Paul” (1765), declared a historical and architectural monument, and in the Bic locality there is the homonymous nunnery, founded in August 29, 1994, whose church has a triple feast day – “Holy Trinity”, “Beheading of Saint John the Baptist” and “Assumption” built between 1995-2001. There is also a wooden church inside the monastery, dedicated to the “Assumption of the Blessed Virgin”, dating from 1778, painted in 1795 by Ioan Pop from Românaşi, brought in 1994 from Stâna, Sălaj County, and which was the nucleus of establishment of the monastery. At this monastery there is an orphanage and a nursing home.
Back to Romanian version