Şimleu Silvaniei

Date generale

Oraşul Şimleu Silvaniei se află în extremitatea de Nord Vest a României, în zona de Nord Est a provinciei istorice Crişana, la contactul cu provincia istorică Transilvania, în partea de Nord Vest a judeţului Sălaj, în Depresiunea Şimleu, la poalele de Sud ale Măgurii Şimleului (597 m alt.), la 234-300 m alt., pe cursul superior al râului Crasna, la intersecţia paralelei de 47º13’48’’ latitudine nordicã cu meridianul de 22º48’00’’ longitudine esticã, la 28 km Vest-Nord Vest de municipul Zalău. Din punct de vedere demografic, Şimleu Silvaniei face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 17 337 loc. (1 ian. 2019), din care 8 432 loc. de sex masc. şi 8 905 fem. Supr.: 62,3 km2, din care 7,0 km2 în intravilan; densitatea: 2 477 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 14 436 loc., 8 730 de persoane erau români (60,5%), 3 000 maghiari (20,8%), 1 291 rromi (8,9%) şi 1 415 loc. (9,8%) aparţineau altor etnii (slovaci, germani, italieni ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 7 501 ortodocşi (52,0%), 1 931 reformaţi (13,4%), 1 264 romano-catolici (8,8%), 1 109 baptişti (7,7%), 832 greco-catolici (5,8%), 228 penticostali (1,6%) şi 1 571 loc. (10,7%) aparţineau altor confesiuni (adventişti de ziua a şaptea, Martorii lui Iehova, unitarieni, crestini dupa evanghelie ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Staţie de c.f. Nod rutier. Exploatări de argile, nisipuri şi pietrişuri. Izvoare cu ape termale (40ºC). Întreprinderi pentru producţia de materiale izolatoare, de echipamente electrice şi optice, de prelucrare a lemnului (mobilă, binale), de materiale de construcţie (cărămizi, prefabricate din beton), textile (confecţii, filatură de lână), de încălţăminte şi alim. (produse lactate şi de panificaţie, băuturi alcoolice, vinuri spumante/şampanie ş.a.). Morărit. Centrul unui important bazin pomicol (meri, pruni, peri) şi viticol. Centru de vinificaţie şi de îmbuteliere a şampaniei „Silvania”. În Măgura Şimleului se află pivniţele Fabricii de şampanie (Crama), ale căror galerii masoară circa 3,5 km. În oraşul Şimleu Silvaniei funcţionează un Centru Cultural, o bibliotecă publică, numită “Alexandru Sterca Suluţiu”, înfiinţată în anul 1951, azi cu peste 85 000 de volume, un muzeu al Holocaustului, adăpostit, din anul 2005, în fosta Sinagogă, fiind primul muzeu de acest fel din România, Colegiului „Simion Bărnuţiu” (1819), un ştrand cu apă termală (0,77 ha) ş.a. În arealul localităţii componente Cehei, atestată documentar în 1259, există Balta Cehei sau Lacul fără fund (18,20 ha), declarată rezervaţie naturală mixtă, de floră şi faună şi arie protejată. Parc cu o suprafaţă de 0,2 ha, cu alei superbe, o fântână arteziană, spaţii verzi, care alternează cu ronduri de flori ş.a.

Istoric

În perimetrul oraşului Şimleu Silvaniei au fost descoperite vestigii de locuire din Paleolitic, din prima Epocă a fierului/Hallstatt (două spade din bronz) şi din perioadele geto-dacă şi romană. La 3 aug. 1797, copiii (fraţi) Péter şi Simon Bokor au descoperit, întâmplător, pe un versant al Măgurii Şimleului, un tezaur cu piese din aur, din care s-a recuperat circa 2 kg de bijuterii (13 verigi plate, 11 verigi granulate, un medalion cu decor geometric, 24 de inele, un colier circular din aur masiv, cu pandantive, un capăt de brăţară sub forma unui cap de şarpe, o cataramă de centură, 15 medalioane cu efigii de împăraţi romani – toate acestea aflate azi în Muzeul de istorie din Viena, iar la 20 apr. 1889, un ţăran a descoperit, întâmplător, alte componente ale tezaurului descoperit în 1797, respectiv, 11 perechi de fibule din aur, 3 vase semisferice din aur şi 8 fragmente de fibule din aur – acestea aflate în prezent în Muzeul de istorie din Budapesta. Toate piesele din aur descoperite în zona Măgurii Şimleului, în greutate de circa 8 kg, datează din secolul 5 d.Hr. şi se presupune că aparţineau regilor gepizi (gepizii au fost o populaţie de neam germanic, care au migrat din partea de Nord Est a Europei şi s-au stabilit, în secolul 3 d.Hr., în zonele de Nord şi de Vest ale Daciei, precum şi în Pannonia; în anul 567, gepizii au fost învinşi de către longobarzi şi avari, după care nu mai apar menţionaţi în documentele istorice). Un al treilea tezaur, alcătuit numai din piese de argint, a fost descoperit la 25 apr. 1986, în punctul numit “Deluţ” din localitatea componentă Cehei, de către copiii (fraţi) Mălin şi Gigel Lazoc – tezaur format din zece perechi de fibule din argint aurit, trei brăţări, un lănţisor şi 552 de drahme din argint. Aşezarea apare menţionată documentar, prima oară, în 1251, intr-un act emis la Alba Iulia, în care se aminteşte de existenţa unui sat, cu numele Vathasomlyówa, în posesia familiei Vatha, pe care aceasta l-a vândut palatinului Roland şi magistrului Mauriciu din familia Pok. În 1351 apare consemnată, pentru prima oară, cetatea Şimleu, pe malul râului Crasna, cu cele cinci sate care îi aparţineau (Şimleu, Pericei, Cehei, Giurtelec, Măierişte), ca posesie a lui Báthori Ladislau – cetate care ulterior a aparţinut mai multor principi din familia Báthori. În anul 1429, localitatea a fost ridicată la rang de târg, cu denumirea Oppidum Somllyó. În perioada 1532–1598, cetatea Şimleu, de fapt un castel în stil Renascentist, s-a aflat în posedia familiei Báthori, iar în 1598 castelul a fost cucerit de generalul austriac de origine italiană, Giorgio Basta, şi transformat în complex militar. În 1660, localit. a fost distrusă în mare parte de incendiul provocat de oastea otomană, iar la 21 aug. 1703 a suferit mari pagube cauzate de Răscoala curuţilor. În 1772, Şimleu Silvaniei a devenit reşedinţa unui scaun de judecată, în prima jumătate a secolului 19 aici funcţionau o tipografie românească, un gimnaziu românesc, Banca „Silvania” ş.a., în 1854 apare consemnat cu numele Szilágy Somlyó, iar la începutul secolului 20, aşezarea a fost declarată oraş. În prezent, oraşul are în subordine ad-tivă localităţile componente Bic, Cehei (atestată documentar în anul 1259) şi Pusta.

Monumente

Castelul fortificat al familiei Báthori, cu bastioane, turnuri, ziduri de incintă şi poartă, construit în 1532 pe locul unei vechi cetăţi, ridicată în anii 1315-1317 şi amintită documentar în 1351, reconstruit în anii 1590–1592 de Sigismund Báthori, în stilul renaşterii transilvănene (cu ancadramente din piatră profilată), incendiat de turci în 1660 şi refăcut în 1679, azi în stare de ruină. Ruinele acestui castel se află în interiorul a două incinte fortificate, din care se mai păstrează Pavilionul porţii, cu două etaje situate deasupra unui gang boltit, două turnuri, un bastion şi porţiuni din zidurile de apărare; Biserica romano-catolică, datând din anul 1532, a fost construită în stil gotic, incendiată de turci în 1660, refăcută în 1666 pe cheltuiala principesei Báthori Zsófia (n. 1 ian. 1629 – m. 14 iun. 1680), văduva principelui Rákóczi George al II-lea (n. 31 ian. 1621 – m. 7 iun.1660), şi supraînălţată în 1892. Turnul bisericii romano-catolice a fost construit în anul 1780, iar orga a fost instalată în anul 1984; Biserica reformată a fost construită iniţial din nuiele în secolul 16, incendiată de turci în 1660 şi reconstruită pe temelie de piatră, în 1670, distrusă de trupele austriece în 1703 şi reconstruită în perioada 1729-1736, cu turn din piatră, înalt de 27 m, construit în anii 1810–1815, cu ceas instalat în 1817. Biserica are un tavan casetat, pictat cu motive populare de către Pataki Janos în anul 1737, şi o orgă instalată în 1769, construită de Johannes Hahn; fosta biserică greco-catolică, având hramul “Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, construită în perioada 1870–1906, preluată de cultul ortodox în anul 1948; biserica ortodoxă cu hramul “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” (1925-1926); noua biserică greco-catolică, sfinţită în anul 1998; Sinagogă (1876), transformată în Muzeul holocaustului, în anul 2005, fiind primul muzeu de acest fel din România; clădirea fostului Gimnaziu al călugărilor minoriţi (c. 1825), în prezent declarată monument istoric şi în care azi funcţionează Colegiul Tehnic “Iuliu Maniu”; casa memorială „Iacob Deleu” (sec. 19), tribun al lui Avram Iancu; Obeliscul “Sfânta Treime”, inaugurat în anul 1772, ridicat în memoria victimelor pierite în timpul unei cumplite epidemii de ciumă; alte opinii sunt de părere că acest monument a fost dedicat Sfintei Treimi ca semn de recunoştinţă pentru că epidemia a ocolit localitatea în care trăiau. În vârful Obeliscului există un medalion în care sunt reprezentaţi Dumnezeu-Tatăl, Fiul lui Dumnezeu şi Sfântul Duh – Treimea cea nedespărţită, întruchipată într-o singură fiinţă – dogmă care constituie esenţa ortodoxismului. În localitatea componentă Cehei se află o biserică ortodoxă, din lemn, cu hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1765), declarată monument istoric şi de arhitectură, iar în localitatea componentă Bic există mănăstirea cu acelaşi nume (de călugăriţe), întemeiată la 29 aug. 1994, cu biserica având triplu hram „Sfânta Treime”, „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” şi „Adormirea Maicii Domnului” construită în perioada 1995–2001. În incinta mănăstirii mai există o biserică din lemn, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, datând din anul 1778, pictată în 1795 de Ioan Pop din Românaşi, adusă în 1994 din localitatea Stâna, jud. Sălaj, şi care a constituit nucleul de înfiinţare al mănăstirii. La această mănăstire funcţionează o şcoală-orfelinat şi un cămin de bătrâni.