Versiunea în limba engleză (English version)
Date generale
Oraşul Ştefăneşti se află în extremitatea de Nord Est a României, în provincia istorică Moldova, în zona de Sud Est a judeţului Botoşani, la graniţa cu Republica Moldova, în partea de Est a Câmpiei Jijiei Superioare, la 67-110 m altitudine, pe dreapta văii râului Prut, în apropiere de confluenţa cu râul Başeu, pe malul de Sud al lacului de acumulare Stânca-Costeşti, la intersecţia paralelei de 47°47’29” latitudine nordică cu meridianul de 27°11’57” longitudine estică, la 48 km Est de municipiul Botosani. Din punct de vedere demografic, Ştefăneşti face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 6 134 loc. (1 ian. 2019), din care 3 195 loc. de sex masc. şi 2 939 fem. Suprafaţa: 96,6 km2, din care 7,5 km2 în intravilan; densitatea: 818 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 5 314 loc., 4 567 de persoane (85,9%) erau români, 473 rromi (8,9%) şi 274 loc. (5,2%) aparţineau altor etnii. Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 4 951 ortodocşi (93,2%), 37 penticostali (0,7%) şi 326 loc. (6,1%) aparţineau altor confesiuni (creştini dupã evanghelie, adventişti de ziua a şaptea, romano-catolici, evanghelişti ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Nod rutier şi punct de vamã la graniţa cu Republica Moldova, în satul Stânca, inaugurat la 21 sept. 1999, amplasat pe barajul lacului de acumulare Stânca-Costeşti. Exploatãri de gips, calcare, marne, argile şi nisipuri. Hidrocentrală (15 MW), în satul Stânca, intrată în funcţiune în 1978. Lacul de acumulare Stânca-Costeşti, realizat pe râul Prut, în colaborare cu U.R.S.S., în anii 1973-1978, are o suprafaţã de 59 000 ha, 70 km lungime şi un volum de 1,4 miliarde m3. În afară de scopul hidroenergetic, apa lacului foloseşte la regularizarea apelor râului Prut, la irigaţii, la atenuarea viiturilor, la combaterea inundaţiilor şi la alimentarea cu apă a localitãţilor. Podgorie (în satul Bobuleşti). Centru de ceramică populară, cu vechi tradiţii (din sec. 19), în oraşul Ştefăneşti. Muzeu memorial „Ştefan Luchian” (în oraşul Ştefăneşti), organizat în casa natală a marelui pictor. Muzeul a funcţionat în perioada 1989-2007, apoi a fost închis pentru reabilitarea clădirii şi reamenajarea acestuia şi redeschis la 23 apr. 2021. Bibliotecă publică. Casă de Cultură. Parc dendrologic, amenajat în anul 1902. Staţie meteorologicã, în satul Stânca, înfiinţată în anul 1984. În arealul satului Stânca, aflat în subordinea administrativă a oraşului Ştefăneşti, în zona de silvostepă a Câmpiei Jijiei Superioare, apare în relief un pinten calcaros, sub forma unei stânci, alcatuită din depozite cuaternare, înaltă de 101 m, cunoscută sub numele de „Casa Doamnei”. Pe pantele acestei stânci, declarată rezervaţie naturală complexă, de tip geologic şi floristic şi arie protejată de interes naţional (la 6 martie 2000 şi publicată în Monitorul Oficial la 12 apr. 2000), se dezvolta, până nu demult, o plantă foarte rară, numită Schiverechia podolica (endemism podolic), singurul loc din România în care această plantă rară vegeta la limita vestică a arealului său mondial de răspândire, alături de care, mai apar şi alte specii rare ca urechelniţa (Sempervivum rhutenicum var. albidum), şopârliţa (Veronica incana) ş.a. Din cauza formării lacului de acumulare de la Stânca-Costeşti, această plantă, situată iniţial pe teritoriul satului Stânca, a fost afectată de lucrările hidroenergetice, fapt care a impus necesitatea transplantării acestei specii rare într-un loc mai ferit, respectiv în arealul comunei Ripiceni, judeţul Botoşani. La Ştefăneşti s-a născut pictorul Ştefan Luchian (n. 1 februarie 1868, Ştefăneşti – m. 28 iunie 1916, Bucureşti).
Istoric
Satul Ştefăneşti apare menţionat documentar, prima oară, la 26 mai 1435, cu numele Gura Başeului, într-un hrisov al domnului Moldovei, Ştefan al II-lea, în care se aminteşte că satul se afla pe un vad al Prutului, iar apoi este consemnat ca târg în anul 1476. În anul 1550, satul figura pe o hartă a lui Georg von Reichersdorff, iar în 1596 pe harta lui D. Custos. În secolele 15-16, aşezarea a fost jefuită de mai multe ori de tătari, însă, în anul 1476, aceştia au fost înfrânţi de oastea domnului Moldovei, Ştefan cel Mare. Satul Ştefăneşti a mai fost prădat şi incendiat de poloni (în iulie 1500) şi încă o dată de tătari (în 1513). La sfârşitul secolului l6 şi începutul secolului 17, localitatea Gura Başeului era un important nod comercial şi popas de poştă pe Drumul Furilor-Şleahul Hotinului, între Galaţi şi Hotin, în care exista o piaţă importantă (1593), un han (1600), o garnizoană militară (1612) şi 2 000 de case. La începutul secolului 18, Dimitrie Cantemir îl aminteşte ca oppida notabiliara în lucrarea sa Descriptio Moldaviae (1714–1716). Târgul Ştefăneşti s-a aflat mult timp în posesiune domnească fapt pentru care toate cheltuielile făcute pentru întreţinerea bisericii “Sfânta Cuvioasă Parascheva” erau suportate din visteria domnilor moldoveni. În timpul Războiului ruso-turc din anii 1768-1774, localitatea a fost distrusă în mare parte, fiind refacută ulterior, iar biserica a fost reparată în 1794. La sfârşitul secolului 18 şi începutul secolului 19, Târgul Ştefăneşti a cunoscut o perioadă de dezvoltare economică prin apariţia atelierelor de croitorie, a celor de prelucrare a pieilor, de fabricare a săpunului, a lumânărilor, a berii, precum şi prin înfiinţarea cuptoarelor de ars varul, a morilor de cereale ş.a., astfel încât, în acea perioadă existau circa 200 de magazinaşe ale unor comercianţi români, armeni şi evrei. În 1834, Nahum Friedmann a înfiinţat “Curtea rabinică” din Ştefăneşti, comuna devenind, astfel, centrul hasidismului din Moldova (curent inovator al gândirii vieţii comunităţii evreieşti, apărut în Polonia, la sfârşitul secolului 18), fapt ce a determinat creşterea numărului de evrei stabiliţi la Ştefăneşti, care în 1859 ajunsese la 1 457 de persoane, cu rol important în dezvoltarea economică şi culturală a localităţii. Comunitatea evreiască apare menţionată documentar, prima oară, în anul 1604, pentru ca în anul 1910 să numere 2 883 de persoane, dispunând de învăţământ în limba lor maternă, de viaţă religioasă proprie, cu mai multe sinagogi (prima sinagogă datând din anul 1720) ş.a. În 1820 a fost introdus iluminatul electric public, în 1837 a fost inaugurată o baie publică, în 1839 s-a deschis prima şcoală, cu limbile de predare română şi germană, în 1884 s-a construit primul spital, în 1890 o hală de carne, în 1902 s-a inaugurat Parcul public ş.a. În anul 1864, Ştefăneşti era o comună urbană cu 2 114 locuitori. Până la 1 ian. 1965, satul şi comuna Ştefăneşti s-au numit Ştefăneşti-Târg. Comuna Ştefăneşti a fost trecută în categoria oraşelor la 1 apr. 2004, având în subordine ad-tivă satele Bădiuţi (atestat documentar în anul 1424), Bobuleşti (1427), Stânca (1737) şi Ştefăneşti-Sat (1744).
Monumente
În oraşul Ştefăneşti există biserica având hramul “Sfânta Cuvioasă Parascheva” (32 m lungime, 10 m lăţime şi ziduri groase de 1,50 m), datând din anul 1640, construită pe locul unei vechi biserici ctitorită de către domnul Moldovei, Ştefan cel Mare, declarată monument istoric şi de arhitectură în anul 2015. Turnul-clopotniţă, masiv, de formă pătrată, luminat de 4 ferestre în arcadă, a fost construit în anul 1794 şi plasat deasupra pridvorului. Solul polonez, Jerzy Krasinski, care a poposit la Ştefăneşti la 21 martie 1636, consemna că la acea dată exista la Ştefăneşti o biserică ruinată, aflată în curs de refacere:
…şi acest orăşel, înainte vreme era însemnat, după cum se vede din aşezarea lui şi după biserica de zid, frumos clădită, dar acum ruinată, pentru păstrarea căreia, acum se cară pietre şi alt material”
(→ Costică Asăvoaie – Surse de documentare).
Forma actuală a bisericii “Sfânta Cuvioasă Parascheva” datează din anul 1640, când a fost refăcută şi apoi reparată în anul 1794 după stricăciunile provocate de Războiul ruso-turc din anii 1768-1774. Reparată din nou în anul 1828 şi sfinţită la 30 oct. 1828. Are un pridvor închis, luminat de două ferestre. În oraşul Ştefăneşti se mai află o casă cu prăvălii din secolul 19, declarată monument istoric, Hala de carne (1900), monument istoric, Sinagoga (1720) şi bustul pictorului Ştefan Luchian, operă a sculptorului Oscar Han. În satul Bădiuţi, menţionat documentar, prima oară, în 1424, se află o biserică din lemn datând din 1834, iar în satul Bobuleşti, atestat documentar în 1427, o biserică din vălătuci, cu hramul „Sfinţii Voievozi” (1777, reparată în anii 1884, 1915, 1923).
About
The town of Ștefănești is located in the North-Eastern extremity of Romania, in the historical province of Moldova, in the South-Eastern part of Botoșani County, on the border with the Republic of Moldova, in the Eastern part of the Upper Jijia Plain, at 67-110 m altitude, on the right of the Prut Valley, near the confluence with the Bașeu River, on the southern bank of the Stânca-Costești reservoir, at the intersection of the parallel of 47°47’29” N latitude with the meridian of 27°11’57” E longitude, 48 km east of the town of Botoşani. From a demographic point of view, Ștefănești belongs to the category of small towns, with a population of 6 134 inhabitants (January 1, 2019), of which 3195 are males and 2 939 females. Surface area: 96,6 km2, of which 7,5 km2 are in the urban area; density: 818 inhabitants/km2. In the population census of Oct. 20-31 , 2011, out of the total 5,314 inhabitans, 4,567 people (85.9%) were Romanian, 473 Roma (8.9%) and 274 (5.2%) belonged to other ethnic groups. In terms of religion, the same census registered 4,951 Orthodox (93.2%), 37 Pentecostals (0.7%) and 326 (6.1%) belonged to other denominations (Seventh-day Adventists, Roman Catholics, Evangelicals, etc.), were atheists, without religion or with undeclared religion. Road junction and customs point at the border with the Republic of Moldova, in the village of Stânca, inaugurated on September 21, 1999, located on the dam of the Stânca-Costești reservoir. Gypsum, limestone, marl, clay and sand mining. Hydropower plant (15 MW), in the village of Stânca, commissioned in 1978. The Stânca-Costești reservoir, built on the Prut River in collaboration with the Soviet Union in 1973-1978, has an area of 59 000 ha, is 70 km long and has a volume of 1.4 billion m3. Apart from its hydropower purposes, the lake’s water is used to regulate the Prut River, for irrigation, flood mitigation, flood control and water supply to villages. Vineyard (in the village of Bobulești). Traditional pottery centre (from the 19th century), in the town of Ștefănești. “Ştefan Luchian” memorial museum (in the town of Ștefănești), created in the birthplace of the painter. The museum was open from 1989 to 2007, then was closed for rehabilitation and refurbishment of the building and reopened on April 23, 2021. Public library. Cultural Centre. Dendrological park, created in 1902. Meteorological station, in the village of Stânca, established in 1984. In the area of the village of Stânca (under the administrative subordination of the town of Ștefănești), in the forest-steppe area of the Upper Jijia Plain, there is a limestone spur in the form of a 101 m high cliff, made of Quaternary deposits, known as “The Lady’s House”. On the slopes of this cliff, declared a complex geological and floristic nature reserve and a protected area of national interest (on March 6, 2000, information published in the Official Gazette on April 12, 2000), grew until recently a very rare plant called Schiverechia podolica (podolic endemism); this was, in fact, the only place in Romania where this rare plant grows at the western limit of its worldwide range, along with other rare species such as the Gardener’s Herbarium (Sempervivum rhutenicum var. albidum), the silver speedwell (Veronica incana), etc. Due to the formation of the Stânca-Costești reservoir, this plant, originally located on the territory of the village of Stânca, was affected by the hydroelectric works, which made it necessary to transplant this rare species to a more sheltered place, namely in the area of Ripiceni commune, Botoșani county. The painter Ștefan Luchian was born in Ștefănești (b. Feb. 1, 1868, Ștefănești – d. June 28, 1916, Bucharest).
History
The village of Ștefănești is first mentioned in documents on May 26, 1435, with the name Gura Bașeului, in an act of the Moldavian ruler Stephen II, which mentions that the village was located on a ford of the Prut, and then it is recorded as a fair in 1476. In 1550, the village appeared on a map by Georg von Reichersdorff, and in 1596 on the map of D. Custos. In the 15th-16th centuries, the settlement was sacked several times by the Tatars, but in 1476 they were defeated by Moldavian Prince Stephen the Great’s army. The village of Ștefănești was sacked and burned by the Poles (in July 1500) and once again by the Tatars (in 1513). At the end of the 16th century and the beginning of the 17th century, Gura Bașeului was an important commercial hub and post stop on the Furilor-Sleahul Hotinului Road, between Galaţi and Hotin, with an important market (1593), an inn (1600), a military garrison (1612) and 2 000 houses. At the beginning of the 18th century, Dimitrie Cantemir mentions it as a notable oppida in his work Descriptio Moldaviae (1714-1716). For a long time, the village of Ștefănești was in a princely possession, which is why all the expenses for the upkeep of the church of “Church of the Holy Venerable Mother Parascheva” were paid from the coffers of the Moldavian princes. During the Russian-Turkish War of 1768-1774, the locality was largely destroyed, but was later rebuilt and the church was repaired in 1794. At the end of the 18th century and the beginning of the 19th century, Ștefănești Fair experienced a period of economic development thanks to the development of tailoring workshops, leather processing workshops, soap, candle and beer manufacturing workshops, as well as the establishment of lime kilns, grain mills, etc., so that at that time there were about 200 small stores belonging to Romanian, Armenian and Jewish merchants. In 1834, Nahum Friedmann established the Rabbinical Court in Ștefănești, and the commune thus became the centre of Hasidism in Moldovia (an innovative current of thought in the life of the Jewish community that emerged in Poland at the end of the 18th century), which led to an increase in the Jewish population settled in Ștefănești (1,457 inhabitants in 1859), playing an important role in the economic and cultural development of the locality. The Jewish community was first mentioned in a document in 1604, and in 1910 it counted 2 883 people, benefiting of education in their mother tongue, their own religious life, represented by several synagogues (the first synagogue dating from 1720), etc. In 1820 public electric lighting was introduced; 1837 – a public bath was inaugurated; 1839 – the first school was opened, with Romanian and German as languages of instruction; 1884 – the first hospital was built; 1890 – a meat factory was built; 1902 – the public park was inaugurated, etc. In 1864, Ștefănești was an urban commune with 2 114 inhabitants. By Jan. 1, 1965, the village and commune of Ștefănești were called Ștefănești-Târg. The commune of Ștefănești was incorporated into the category of towns on April 1, 2004, with the villages of Bădiuți (mentioned for the first time in a document in 1424), Bobulești (1427), Stânca (1737) and Ștefănești-Sat (1744).
Monuments
In the town of Ștefănești there is a church dedicated to “Saint Paraskeva” (32 m long, 10 m wide and 1.50 m thickness of the walls), dating from 1640, built on the site of an old church founded by the Moldavian Prince Stephen the Great, declared a historical and architectural monument in 2015. The massive, square bell tower, where the light goes through four arched windows, was built in 1794 and placed above the porch. The Polish soldier Jerzy Krasinski, who was in Ștefănești on March 21, 1636, recorded that at that time there was a ruined church in Ștefănești, which was in the process of being rebuilt:
… this small town, which in a different time was important, as can be seen from its location and from the beautiful brick church, now ruined, and for the preservation of which, stones and other material are transported here”
(→ Costică Asăvoaie – Documentary sources).
The present building of the church of “Church of the Holy Venerable Mother Parascheva” dates back to 1640, when it was rebuilt and repaired in 1794 after the damage caused by the Russian-Turkish War of 1768-1774. It was repaired again in 1828 and consecrated on October 30, 1828. It has an enclosed porch where the light comes through two windows. In the town of Ștefănești there is also a 19th century house with shops, declared a historical monument, the Meat Hall (1900), a historical monument, the Synagogue (1720) and the bust of the painter Ștefan Luchian, the work of the sculptor Oscar Han. In the village of Bădiuți, first mentioned in a document in 1424, there is a wooden church dating from 1834, and in the village of Bobulești, first time mentioned in a document in 1427, there is a wooden church dedicated to “Holy Princes” (1777, repaired in 1884, 1915, 1923).
Back to Romanian version