Date generale
Oraşul Borsec se află în partea de Nord-Nord Est a României, în provincia istorică Transilvania, în zona de Nord a judeţului Harghita, în depresiunea cu acelaşi nume de la poalele M-ţilor Giurgeului, la 860–880 m altitudine, pe pârâul Valea Vinului, la intersecţia paralelei de 46°58’00” latitudine nordică cu meridianul de 25°34’12” longitudine estică, la 93 km Nord-Nord Vest de municipiul Miercurea-Ciuc, reşedinţa judeţului Harghita. Din punct de vedere demografic, Borsec face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 2 692 loc. (1 ian. 2019): 1 318 loc. de sex masc. şi 1 374 fem. Suprafaţa: 96 km2, din care 2,2 km2 în intravilan; densitatea: 1 224 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 2 585 loc., 1 972 de persoane erau maghiari (76,3%), 562 români (21,7%) şi 51 loc. (2,0%) aparţineau altor etnii (rromi ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 1 854 romano-catolici (71,7%), 545 ortodocşi (21,1%), 98 reformaţi (3,8%) şi 88 loc. (3,4%) aparţineau altor confesiuni (penticostali, creştini dupã evanghelie, greco-catolici ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Exploatãri de cãrbune, turbã, şisturi cu talc (până în anul 1954) şi de travertin (în prezent aflate în conservare). Travertinul exploatat la Borsec a fost folosit (în anii ’70 şi ’80 ai secolului 20) la ornamentarea metroului şi a Palatului Parlamentului (Casa Poporului) din municipiul Bucureşti. Exploatarea şi prelucrarea lemnului. Producţie de confecţii textile. Centru de îmbuteliere a apelor minerale, exportate (din 1950 şi pânã în prezent) în zeci de ţãri din întreaga lume. Renumită staţiune balneoclimaterică de interes general (declaratã ca atare în 1953), cu funcţionare permanentã, cu izvoare de ape minerale carbogazoase, bicarbonatate, calcice, magneziene, alcalino-feroase, hipotone, cunoscute şi recomandate pentru acţiunea lor tãmãduitoare încã din 1594 (→ şi staţiunea balneoclimaterică Borsec, Capitolul Staţiuni climterice şi balneoclimaterice, litera B). La Borsec existã un Muzeu al apelor minerale (inaugurat la 2 august 2008, în care sunt etalate peste 100 de exponate referitoare la fotografii, etichete de pe sticlele îmbuteliate cu apã mineralã, diverse recipiente în care se transporta, de-a lungul timpului, apa mineralã îmbuteliatã la Borsec etc. Pârtia de schi “Speranţa”, cu o lungime de 680 m, o lăţime de 57 m şi o diferenţă de nivel de 142 m, are o dificultate medie şi dispune de instalaţie de iluminat pe timp de noapte şi de tunuri pentru producerea zăpezii artificiale. În arealul oraşului Borsec se află o rezervaţie botanică (2 ha) în care vegetează, printre altele, câteva exemplare dintr-o specie de mesteacãn pitic (Betula humilis), ocrotite de lege şi rezervaţia naturalã „Scaunul rotund” (40 ha).
Istoric
În arealul oraşului Borsec a fost descoperit (în 1857) un tezaur monetar roman, datând din secolul 4 d.Hr. Primele izvoare cu ape minerale au fost descoperite de vânători în anul 1429, iar la sfârşitul secolului 16 au aparut primele consemnări documentare referitoare la faptul că apa minerală de la Borsec era cărată în butoaie de stejar la curtea principelui Transilvaniei, Sigismund Báthori (Báthory), care la rându-i o făcea cunoscută şi altor curţi imperiale pentru calităţile ei tămăduitoare. O consemnare din anul 1767, menţionează că numeroşi bolnavi din ţară şi din străinatate veneau vara la Borsec pentru vindecarea unor boli, fapt care atestă că Borsec figura printre cele mai importante staţiuni balneare. În 1773, profesorul Heinrich Krantz a studiat calitatea apelor minerale de la Borsec, în 1803 inginerul vienez Johann Günther şi Anton Zimmethausen au luat în arendă izvoarele cu ape minerale de la Borsec, pe timp de 28 de ani, pentru comercializarea lor în Imperiul Austro-Ungar, în anul 1806 a început îmbutelierea apelor minerale în sticle pentru consum ca ape de masă, iar în 1890, chimistul şi balneologul Hankó Vilmos a efectuat primele analize chimice ale apelor minerale de aici. În anul 1889 a început exploatarea turbei pentru „băi calde cu nămol”. Clădirea vechii Băi Ó-Sáros, din secolul 19, în cadrul căreia se făceau băi cu apă minerală încălzită, a fost reconstruită din lemn (cu tavan din sticlă), în anul 2012, pe acelaşi loc, după planul arhitectural al celei vechi. Recunoaşterea internaţională a calităţilor terapeutice ale apelor minerale de la Borsec a fost confirmată de acordarea mai multor distincţii de-a lungul anilor: Medalia de merit la Târgul Internaţional de la Viena (1873); Medalia de argint şi Diploma de onoare acordate în 1876 la Expoziţiile internaţionale de la Berlin şi, respectiv, Trieste; Diploma de onoare la Expoziţia Internaţională de la Paris (1878). Medalia de aur la Expoziţia Internaţională de la Poznań/Polonia (2004); Cea mai bună apă minerală din lume, Berkeley Spings, S.U.A. (2004); Medalia de aur, specială, la Selecţia Mondialã a calităţii de la Bruxelles (2005). Medicii specialişti indică staţiunea Borsec pentru tratarea afecţiunilor cardiovasculare (insuficienţă mitrală şi aorticã compensată, hipertensiune arterială, varice), endocrine (hipertiroidie, boala Basedow, stări prepuberale la copii supraponderali), a celor hepato-biliare (dischinezie biliară, colecistite cronice necalculoase), a bolilor tubului digestiv (gastrite cronice hipoacide, constipaţii cronice, colite cronice nespecifice), ale rinichilor şi căilor urinare etc. Numeroase buvete pentru cură internă cu apă minerală. Mofetă reconstruită în anul 2000. Staţiunea balneoclimaterică Borsec a fost declarată oraş în 1956.
Monumente
Biserică din lemn, cu hramul “Schimbarea la Faţă” (20 m lungime şi 9 m lăţime), iniţial catolică, apoi greco-catolică, preluată de cultul creştin-ortodox în anul 1948, a fost construită în anii 1844-1847 pe locul uneia din anul 1718, declarată monument istoric în anul 1963. Biserica a fost reparată şi înfrumuseţată în anii 1956 şi 1980; Biserica ortodoxă cu hramul “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, construită în perioada 2006-2013; Biserica romano-catolică “Sfântul Ștefan” (22 m lungime, 15,50 m lăţime şi 6 m înălţime până la cornişă) a fost zidită la începutul secolului 20 (sfinţită în anul 1910) pe locul unei bisericuţe (capelă) care data din anul 1844. Biserica este dominată de un Turn-clopotniţă.
