Geoagiu

Date generale

Oraşul Geoagiu se află în partea central-vesticã a României, în provincia istoricã Transilvania, în zona de Est-Nord Est a judeţului Hunedoara, în depresiunea cu acelaşi nume, la poalele de Sud Est ale munţilor Metaliferi, la 217-350 m altitudine, la confluenţa râului Geoagiu cu râul Mureş, la intersecţia paralelei de 45°55’12” latitudine nordicã cu meridianul de 23°12’00” longitudine esticã, la 31 km Est-Nord Est de municipiul Deva; 5 616 loc. (1 ian. 2019), din care 2 754 loc. de sex masc. şi 2 862 fem. Supr.: 155,7 km2, din care 9,9 km2 în intravilan; densitatea: 567 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 5 294 loc., 4 516 de persoane erau români (85,3%), 456 rromi (8,6%) şi 1 322 loc. (6,1%) aparţineau altor etnii (maghiari, germani, italieni ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 4 355 ortodocşi (82,3%), 259 greco-catolici (4,9%), 122 creştini dupã evanghelie (2,3%), 120 penticostali (2,3%) şi 438 loc. (8,2%) aparţineau altor confesiuni (Martorii lui Iehova, romano-catolici, reformaţi, luterani, adventişti de ziua a şpatea, baptişti, musulmani ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Oraşul Geoagiu dispune de o haltã de cale feratã (inauguratã la 25 nov. 1897), pe linia Bucureşti – Ploieşti – Braşov – Fãgãraş – Sibiu – Vinţu de Jos – Geoagiu – Orãştie – Deva – Arad – Curtici – Ungaria. Principalele activitãţi economice ale oraşului sunt exploatãrile de calcar, de travertin şi de balast, prelucrarea lemnului, fabricarea cãrãmizilor şi a produselor alimentare. Pomiculturã (meri, peri, pruni, nuci ş.a.). Staţiune de cercãtãri şi producţie pomicolã. În localitatea componentã Aurel Vlaicu se aflã muzeul memorial “Aurel Vlaicu” (pionier al aviaţiei româneşti, amenajat în casa în care a trãit marele inventator cu familia sa (casã construitã în anul 1880). Bibliotecã publicã. Casa de Culturã “Ion Budai-Deleanu”. În localitatea componentã Aurel Vlaicu (fostul sat Binţinţi) s-a nascut Aurel Vlaicu (1882-1913), iar în localitatea componentã Cigmãu s-a nãscut romancierul Ion Budai-Deleanu (1760-1820). Localitatea componentã Geoagiu-Bãi este cunoscutã ca staţiune balneoclimatericã de interes general cu funcţionare permanentã, cu climat moderat, reconfortant, cu ierni blânde, lipsite de geruri (temperatura medie a lunii ianuarie este de –2° Celsius) şi veri plãcute (în iulie temperatura medie este de 20° Celsius), cu numeroase izvoare de ape minerale bicarbonatate, calcice, magneziene, slab radioactive, uşor carbogazoase, mezotermale (29-33° Celsius) indicate pentru tratarea afecţiunilor reumatismale, a celor neurologice periferice (pareze uşoare, sechele dupã poliomielitã, nevrite ginecologice, tulburãri minore de pubertate şi de menopauzã) etc. În curã internã, apele minerale de aici au efect curativ asupra bolilor gastrointestinale (microlitiazã, infecţii uşoare) etc. Staţiunea dispune de baze de tratament, iar în sezonul estival poate fi folosit ştrandul în aer liber cu apã termalã (30° Celsius). La 10 oct. 2000, localitatea componentã Geoagiu-Bãi a fost declaratã staţiune turisticã balneoclimatericã de interes naţional. Sanatoriu de Pneumofiziologie.

Istoric

Localitatea Geoagiu apare menţionatã documentar, pentru prima oarã, în anul 1271 şi apoi în anul 1291, cu numele Villa Gyog. În 1397, localitatea Geoagiu era cunoscutã ca reşedinţa unui mare domeniu feudal, al cãrui proprietar a devenit mai târziu Ioan Corvin şi apoi fiul acestuia, Matia I Corvin (Matei Corvin). La 6 ianuarie 1508, domeniul Geoagiu şi 19 sate din jur au intrat în posesia domnului Ţării Româneşti, Radu cel Mare. În 1510, aşezarea a fost ridicatã la rangul de Oppidum (târg), cu o curte boiereascã (curie = administraţie pontificalã a Bisericii romano-catolice), în 1517 târgul Geoagiu a fost luat în stãpânire de domnul Ţãrii Româneşti, Neagoe Basarab, iar în 1531 a intrat în posesia regelui Ungariei, Ioan Zapolya, care l-a dãruit, împreunã cu 18 sate, lui Kun Kocsard – un devotat comandant de oşti. Comuna Geoagiu a fost trecută în categoria oraşelor la 30 noiembrie 2000, având în subordine administrativă localităţile componente Aurel Vlaicu (atestatã documentar în anul 1291), Băcâia (1509), Bozeş (1407), Cigmău (1444), Gelmar (1291), Geoagiu-Băi (1805), Homorod (1407), Mermezeu-Văleni (1407), Renghet (1501) şi Văleni (1956). Staţiunea balneoclimatericã Geoagiu-Bãi este cunoscută de pe timpul stăpânirii romane, mai întâi cu numele Germisara, iar apoi cu cel deThermae Dodonae. Mărturii ale intensei activităţi desfăşurate de geto-daci şi de romani aici este bazinul circular, cu apã termalã, folosit iniţial de geto-daci – bazin pe care romanii l-au mãrit, săpând în stâncă, având diametrul de 7,59 m şi în care se colectează apa unui izvor termal, printr-o reţea de tuburi de teracotã. La Germisara a fost descoperit un tezaur din aur (opt plãcuţe votive din aur, dedicate zeitãţilor protectoare ale apelor termale), azi expus la Muzeul Civilizatiei Dacice din Deva, precum şi mai multe monede din argint şi bronz (denari romani republicani), inscripţii votive pentru vindecări, statuile zeitãţilor Diana, Hygieia (fiica lui Esculap) şi Esculap/Asclepios, urme ale termelor romane şi ale unui segment de drum (165 m), pavat cu dale de piatrã – drum prevãzut cu rigole marginale, menite sã colecteze apele pluviale de pe drum. Pe teritoriul localitãţii componente Cigmău, pe platoul Turia-Cetatea Uriaşilor, au fost descoperite urmele unui castru roman de zid (246,5 x 75,8 m) datând din secolele 2-3 d.Hr., situat pe drumul care lega Ulpia Traiana Sarmizegetusa de Apulum, în jurul căruia s-a dezvoltat aşezarea civilă prosperă Germisara, unde au fost identificate edificii de zid cuprinzãtoare, monumentale (sanctuarele dedicate lui Iupiter, Esculap/Asclepios şi Hygieia) şi s-au găsit reliefuri funerare şi de cult, o statuetă din bronz înfăţişându-l pe Hercule, inscripţii votive ş.a.

Monumente

În arealul localităţii componente Cigmău, în punctul numit Dealul Uriaşului (sau Urieşilor) au fost descoperite ruinele unui castru roman, construit pe locul unei vechi aşezări dacice, în jurul căruia s-a dezvoltat o aşezare civilă romană, situată la circa 8 km de complexul termal Germisara. În acest castru (320 m lungime şi 170 m lăţime), extins pe o suprafaţă de 2,4 ha, a staţionat Legiunea a XIII-a Gemina. Săpăturile arheologice efectuate aici, în anul 2007, au scos la iveală un denar republican din argint, emis în anii 32-31 î.Hr., un dupondiu din bronz din anul 97 d.Hr., un sesterţ din bronz, emis în perioada 103-110, şi un dupondiu din bronz, emis în perioada 244-248. De la sfârşitul secolului 15, la Geoagiu a funcţionat o mănăstire care, în 1761, a fost incendiată din ordinul generalului austriac Adolph von Buccow. În prezent, la Geoagiu există biserica ortodoxă cu hramul “Sfântul Nicolae” (24 m lungime şi 9,20 m lăţime), datând din anul 1528, azi declarată monument istoric, construită în stil baroc, din piatră brută de calcar şi mortar, dominată de o turlă din lemn în care este montat un clopot, o capelă romanicã din secolul 13, azi declarată monument istoric, de formă circulară, cu ziduri groase, neregulate, şi o cupolă boltită, construită de cruciaţii care se întorceau de la Ierusalim, o biserică reformată din secolul 17, o biserică greco-catolică, având hramul “Sfântul Nicolae” (sfinţită în anul 1940), şi Catedrala ortodoxă, cu dublu hram – “Buna Vestire” şi “Sfânta Cuvioasă Parascheva”, zidită în perioada 2003-2014, pictată în anii 2011-2013 de către Constantin Bumbu şi fiii săi, Emanoil şi Liviu şi sfinţită la 23 nov. 2014. În localitatea componentă Geoagiu-Bãi se află biserica ortodoxă cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, datând din anul 1932, renovată şi resfinţită la 21 nov. 2010, iar în localităţile componente Băcâia şi Bozeş se află câte o biserică ortodoxă, cu acelaşi hram – “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, prima datând din secolul 17 (azi declarată monument istoric), construită din piatră (20 m lungime şi 10 m lăţime), dominată de o turlă din lemn, ridicată în anul 1912, iar a doua (azi declarată monument istoric) construită tot din piatră, în anii 1784-1785, pe locul uneia care data din secolul 16 şi mistuită de un incendiu în 1784. În arealul staţiunii balneoclimaterice Geoagiu-Bãi se aflã Grota Haiducilor (→ Grota Haiducilor), situatã pe malul pârâului Clocota, în care se presupene cã ar fi ascunsã o comoarã, şi cascada Clocota (→ cascada Clocota).