Geoagiu

Date generale

Oraşul Geoagiu se află în partea central-vesticã a României, în judeţul Hunedoara, în depresiunea cu acelaşi nume, la poalele de Sud Est ale munţilor Metaliferi, la 350 m altitudine, la confluenţa râului Geoagiu cu râul Mureş, la 46 km Est-Nord Est de municipiul Deva. Din punct de vedere demografic face parte din categoria oraşelor foarte mici, care la 1 iulie 2008 înregistra 5 732 locuitori, din care 2 812 de sex masculin şi 2 920 feminin, rãspândiţi pe o suprafaţã în intravilan de 9,9 km2. Dacã raportãm numãrul total al locuitorilor la suprafaţa oraşului în intravilan rezultã o densitate de 580 locuitori pe km2. Oraşul Geoagiu dispune de o staţie de cale feratã. Principalele activitãţi economice ale oraşului sunt exploatãrile de calcar, de travertin şi de balast, prelucrarea lemnului, fabricarea cãrãmizilor şi a produselor alimentare. Pomiculturã (meri, peri, pruni ş.a.). Staţiune de cercãtãri şi producţie pomicolã. În localitatea componentã Aurel Vlaicu se aflã muzeul memorial “Aurel Vlaicu” (pionier al aviaţiei româneşti, amenajat în casa în care a trãit marele inventator cu familia sa (casã construitã în anul 1880). Localitatea componentã Geoagiu-Bãi este cunoscutã ca staţiune balneoclimatericã de interes general cu funcţionare permanentã, cu climat moderat, reconfortant, cu ierni blânde, lipsite de geruri (temperatura medie a lunii ianuarie este de –2 grade Celsius) şi veri plãcute (în iulie temperatura medie este de 20 grade Celsius) şi cu numeroase izvoare de ape minerale bicarbonatate, calcice, magneziene, slab radioactive, uşor carbogazoase, mezotermale (29-33 grade Celsius) indicate pentru tratarea afecţiunilor reumatismale, a celor neurologice periferice (pareze uşoare, sechele dupã poliomielitã, nevrite ginecologice, tulburãri minore de pubertate şi de menopauzã) etc. În curã internã, apele minerale de aici au efect curativ asupra bolilor gastrointestinale (microlitiazã, infecţii uşoare) etc.Staţiunea dispune de baze de tratament, iar în sezonul estival poate fi folosit ştrandul în aer liber cu apã termalã (30 grade Celsius). În arealul oraşului se aflã Grota Haiducilor şi cascada Clocota, formatã de râul cu acelaşi nume, cu apã termalã, care nu îngheaţã pe timpul iernii. Cascada are o cãdere a apei de 40 m, desfãşurându-se sub forma unui vãl de mireasã, apa rãsfirându-se în falduri, în mai multe şuvoaie, pe panta stâncilor, pe o lãţime de 22 de metri.

Istoric

Staţiunea este cunoscutã de pe timpul stãpânirii romane, mai întâi cu numele Germisara, ia apoi Thermae Dodone. Mãrturii ale intensei activitãţi desfãşurate aici sunt bazinul circular (bãile romane), datând din epoca romanã (secolele 2-3 d.Hr.), sãpat în stâncã, cu diametrul de 7,59 m, ce colecteazã apa unui izvor termal, inscripţii votive pentru vindecãri ş.a. descoperite în aceastã zonã. Pe teritoriul localitaţii componente Cigmãu, pe platoul Turia-Cetatea Uriaşilor, au fost descoperite urmele unui castru roman de zid (246,5 x 75,8 m) datând din secolele 2-3 d.Hr., situat pe drumul ce lega Ulpia Traiana Sarmizegetusa de Apulum, în jurul cãruia s-a dezvoltat aşezarea civilã prosperã Germisara, unde au fost identificate edificii de zid cuprinzãtoare, monumentale (sanctuarele dedicate lui Iupiter, Esculap şi Hygieia) şi s-au gãsit reliefuri funerare şi de cult,o statuetã din bronz înfãţişându-l pe Hercule, inscripţii votive ş.a. Localitatea Geoagiu apare menţionatã documentar, pentru prima oarã, în anul 1271, iar la 6 ianuarie 1508 târgul Geoagiu şi 19 sate din jur au intrat în posesia lui Radu cel Mare – domn al Ţãrii Româneşti. Comuna Geoagiu a fost trecutã în categoria oraşelor la 30 noiembrie 2000, având în subordonare administrativã localitãţile componente Aurel Vlaicu, Băcâia, Bozeş, Cigmău, Gelmar, Geoagiu-Băi, Homorod, Mermezeu-Văleni, Renghet, Văleni. 

Monumente

De la sfârşitul secolului 15 şi pânã în 1761, la Geoagiu a funcţionat o mãnãstire care a fost incendiatã din ordinul generalului austriac Adolph von Buccow. În localitãţile componente Băcâia şi Bozeş se aflã câte o bisericã având acelaşi hram – “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, prima datând din secolul 18, iar a doua din secolul 16. În oraşul Geoagiu existã biserica ortodoxã cu hramul “Sfântul Nicolae” (secolul 16) şi o capelã romanicã din secolul 13.