Balş

Date generale

Oraşul Balş se află în Sud-Sud Vestul României, în Oltenia, în partea de Vest a jud. Olt, în zona de contact a Câmpiei Romanaţi cu Pod. Getic, la 150 m alt., în lunca râului Olteţ, la intersecţia paralelei de 44º21’00” latitudine nordică cu meridianul de 24º05’58” longitudine estică, la 24 km Sud de municipiul Slatina; 20 519 loc. (1 ian. 2019), din care 9 858 loc. de sex masc. şi 10 661 fem. Supr.: 37 km2, din care 7 km2 în intravilan; densitatea: 2 931 loc./km2. La recensământul populaţiei din perioada 20-31 oct. 2011, din totalul celor 18 164 loc., 16 007 de persoane erau români (88,1%), 609 rromi (3,4%) şi 1 548 loc. (8,5%) aparţineau altor etnii (maghiari ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensământ s-au înregistrat 16 464 de ortodocşi (90,6%), 37 adventişti de ziua a şaptea (0,2%) şi 1 963 loc. (10,8%) aparţineau altor confesiuni (Martorii lui Iehova, baptişti, penticostali, evanghelici ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Staţie de c.f. pe linia Piatra-Olt – Vârciorova (inauguratã la 5 ian. 1875; la 8 iunie 1883, prin gara Balş a trecut trenul Orient Expres, pe ruta Paris – Constantinopol, azi Istanbul). Nod rutier. Oţelãrie. Constr de osii şi boghiuri (din 1970) pentru vagoane de c.f., de instalaţii pentru irigaţii, de maşini şi utilaje pentru agricultură şi pentru expl. forestiere, de anvelope şi camere de aer, de uscãtoare pentru cereale, obiecte de uz casnic (maşini de gãtit, sobe de încălzit, cazane pentru boiler, cuptoare pentru maşini de gãtit etc.). Producţie de polistiren expandat. Reparaţii de maşini agricole. Materiale de constr. (produse din marmurã, azbociment, prefabricate din beton); prelucr. a lemnului; produse textile (conf., tricotaje) şi alim. (preparate din carne). Centru pomicol şi viticol. Culturi de legume şi zarzavaturi. Muzeu de istorie şi arheologie şi de obiecte din ceramicã popularã (în special vase de tip Oboga; com. Oboga, jud. Olt). Biblioteca orăşenească „Petre Pandrea”, cu peste 35 000 de volume.

Istoric

În arealul oraşului Balş a fost descoperit un tezaur de monede din argint şi bronz, datând din secolele 1-4, un inel din aur cu trei pietre preţioase din sec. 2 d.Hr. şi un tezaur de monede bizantine din sec. 12. Amintit documentar ca sat, prima oarã, în 1477, dar cu o existenţă anterioară anului 1450, iar apoi în 1564. În secolul 18 apare menţionat documentar ca sat cu 55 de familii de ţãrani liberi, stãpâni pe pãmântul lor. La începutul sec. 19, era o comună mare (a doua din jud. Romanaţi şi a treia din Oltenia), cu 743 de gospodãrii şi peste 5 000 de locuitori, cu trei târguri pe an, iar în a doua jumãtate a sec. 19 s-a dezvoltat ca un mare centru agricol. Declarat comunã urbanã (oraş) la 22 oct. 1921, satut pe care l-a avut pânã în 1950, când a devenit comunã ruralã, dupã care a redevenit oraş în 1954. Are în subordine ad-tivã 2 localit. componente (Corbeni şi Româna) şi un sat (Teiş).

Monumente

Catedrala ortodoxă cu hramul “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” a fost construită cu întreruperi (din cauza Primului Război Mondial), în perioada 5 sept. 1915 – 14 nov. 1925 (când a fost sfinţită), pe cheltuiala lui Petre D. Roşca (zis Lupu) şi a soţiei sale, Teodora, şi declarată catedrală la 1 sept. 1934. Biserica a fost pictată de Gheorghe Belizarie, reparată şi consolidată în 1978 după avariile provocate de cutremurul din seară zilei de vineri, 4 martie 1977. În anul 2011, catapeteasma a fost poleită cu foiţă de aur. Biserica având dublu hram – „Sfântul Dumitru” şi „Sfântul Ştefan” (1752–1768) cu pridvor adăugat în anul 1913; bisericile cu hramurile „Sfinţii Voievozi” (1805) şi „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din strada Popa Şapcă nr. 30 (1812–1824). La 2 km de Sud de orasul Balş, în arealul fostului sat Măineşti (azi înglobat în oraşul Balş), se află mănăstirea Măineşti, la poalele Dealului Măineşti, cu biserica “Sfântul Nicolae”, pictată în frescă şi tempera în anii 1810-1812 ( Măineşti, mănăstirea ~ ). În localit. componentã Corbeni se aflã biserica având hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1833), iar în satul Teiş, biserica având hramul „Sfânta Cuvioasă Parascheva” (1882).