Date generale
Oraşul Miercurea Sibiului se află în partea central-vestică a României, în provincia istorică Transilvania, în extremitatea de Vest a judeţului Sibiu, în Podişul Secaşelor, la 230 m altitudine, pe râul Secaş, în zona de confluenţă a acestuia cu pârâul Valea Gârbovii, la intersecţia paralelei de 45⁰53’21” latitudine nordică cu meridianul de 23⁰46’ 56” longitudine estică, la 41 km Nord Vest de municipiul Sibiu. Din punct de vedere demografic, Miercurea Sibiului face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 4 797 loc. (1 ian. 2019), din care 2 402 loc. de sex masc. şi 2 395 fem. Supr.: 85,1 km2, din care 3,4 km2 în intravilan; densitatea: 1 411 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 3 910 loc., 3 146 de persoane erau români (80,5%), 545 rromi (13,9%) şi 219 loc. (5,6%) aparţineau altor etnii (germani, maghiari ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 3 422 ortodocşi (87,5%), 90 penticostali (2,3%), 80 greco-catolici (2,0%), 65 creştini după evanghelie (1,7%), 63 luterani (1,6%) şi 190 loc. (4,9%) aparţineau altor confesiuni (baptişti, evanghelici, romano-catolici, Martorii lui Iehova ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Miercurea Sibiului este un important nod rutier şi dispune de o staţie de cale ferată pe linia Sibiu – Cristian – Tilişca (de aici trece peste cinci viaducte şi un tunel în curbă până la Apoldu de Sus) – Miercurea Sibiului – Sebeş, inaugurată la 25 nov. 1897. Economia oraşului este reprezentată prin unităţi de exploatare şi prelucrare a lemnului, de produse textile şi alimentare (preparate din lapte). Fermă avicolă. Pomicultură; viticultură; legumicultură. Muzeul Ţării Secaşelor, amenajat în clădirea fostului Poştalion (secolul 19), inaugurat în luna mai 2019, cu exponate privind viaţa comunităţii săseşti (mobilier, unelte, perne, ţesături, icoane ş.a. Casă de Cultură. Bibliotecă publică, inaugurată în anul 1860 ca bibliotecă a Cazinoului, devenită bibliotecă comunală în 1954 şi bibliotecă oraşenească în anul 2003, cu un fond de carte de peste 15 000 de volume. Oraşul Miercurea Sibiului este, totodată, staţiune balneoclimaterică sezonieră (inaugurată în anul 1894), de interes local, cu climat de coline, cu izvoare de ape minerale clorurate, sodice, concentrate, iodurate, bromurate cu efecte tămăduitoare în tratarea afecţiunilor reumatismale (spondiloze cervicale, lombare şi dorsale în stadiu incipient), a celor vasculare (varice în stadiu incipient, flebite), a unor stări prepuberale la copii şi a unor tulburări funcţionale genitale la femei. La Miercurea Sibiului s-a nascut sculptorul Corneliu Medrea (1888-1964).
Istoric
În localitatea componentă Apoldu de Sus au fost descoperite vestigii neolitice aparţinând culturii materiale Starčevo-Criş (5000-3500 î.Hr.), din Epocile bronzului şi fierului (o brăţară din aur din perioada hallstattiană), precum şi din perioadele dacică şi romană (zece monede dacice din argint, vase ceramice dacice, urmele unui vicus/sat roman cu nume necunoscut, în care s-au găsit fragmente de zidărie, un complex termal, un apeduct, vase ceramice romane, un chiup/vas pentru provizii, inscripţii, reliefuri şi medalioane funerare, cărămizi cu ştampila Legiunii a XIII-a Gemina, un lanţ şi inele din aur, precum şi un tezaur monetar roman imperial – respectiv 499 de monede, în majoritate denari, emise în perioada 189-41 î.Hr.). În 1858 a fost descoperit un mormânt de înhumaţie datând din secolul 3 d.Hr. din care s-au recuperat diferite obiecte. În arealul localităţii componente Dobârca a fost descoperit (în 1967) un tezaur monetar alcătuit din 29 de denari romani republicani datând din secolele 2-1 î.Hr. şi opt denari romani imperiali din secolul 1 d.Hr. În anul 1141, regele ungur Geza al II-lea a colonizat în această zonă primele familii de germani care au întemeiat aşezarea pe care ei au numit-o Reussmarkt, menţionată documentar, prima oară, în 1290 şi ridicată la rang de târg (oppidum) în 1332. În anul 1349 este amintit documentar scaunul Miercurea (organizaţie teritorial-administrativă a populaţiei săseşti, cu un pronunţat caracter militar), iar în perioada 1553-1563 sunt consemnate existenţa breslelor cizmarilor, ţesătorilor, dogarilor, frânghierilor ş.a. În 1854, această localitate apare consemnată pentru prima oară cu numele Mercurea, denumire pe care a avut-o până la 17 februarie 1968 când s-a adoptat actuala grafie. La 7 aprilie 2004, fosta comună Miercurea Sibiului a fost trecută în categoria oraşelor având în subordine administrativă localităţile componente Apoldu de Sus şi Dobârca.
Monumente
Biserică din secolul 13, iniţial bazilică romanică (azi aparţine cultului evanghelic), reconstruită în secolul 15, situată în cadrul unei cetăţi din secolele 16-19, înconjurată de ziduri groase, de formă ovală, dominate de un turn de poartă, cu rol de apărare. Biserica are un turn ridicat deasupra primei travee a navei centrale, interiorul ei a fost restaurat şi reamenajat în stil baroc, în anul 1783, şi apoi a fost renovată în 1877, 1995, 2005 şi 1980-1982; biserica ortodoxă cu hramul “Sfântul Ilie” , construită în anii 1864-1872 pe cheltuiala lui Ilie Măcelariu, cu elemente în stilurile baroc şi gotic, după planurile arhitectului Francisc Szaltay, azi declarată monument istoric. Biserica are orientat altarul către Sud din cauza terenului care nu a permis orientarea către Est, asa cum este normal. Biserica a fost reparată în anii 1901, 1947 şi 1974-1975). La 2 iunie 1969, o furtună puternică a dărâmat turla bisericii “Sfântul Ilie”, care a fost refăcută ulterior; biserica ortodoxă cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” a fost construită în perioada 3 octombrie 2010-martie 2012, sfinţită la 1 aprilie 2012; biserica greco-catolică ”Buna Vestire”, iniţial romano-catolică, a fost zidită în perioada 1700-1772; clădirea Primăriei (1904); casa memorială şi bustul sculptorului Corneliu Medrea. În localitatea componentă Apoldu de Sus există o biserică din secolul 13 (azi aparţine cultului evanghelic), iar în localitatea componentă Dobârca, atestată documentar în 1309, se află o biserică din secolul 13 (azi biserică evanghelică), declarată monument istoric, şi ruinele unei cetăţi construită în perioada 1481-1515.