Versiunea în limba engleză (English version)
Date generale
Oraşul Iernut se află în partea central-nordică a României, în provincia istorică Transilvania, în zona de Sud-Vest a judeţului Mureş, în regiunea de Sud a Câmpiei Transilvaniei, la 286-300 m altitudine, pe stânga râului Mureş, în zona de confluenţă cu râul Şeulia, la intersecţia paralelei de 46º27’13” latitudine nordicã cu meridianul de 24º14’00” longitudine esticã, la 31 km Sud-Vest de municipiul Târgu Mureş. Din punct de vedere demografic, Iernut face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 9 761 loc. (1 ian. 2019), din care 4 877 loc. de sex masc. şi 4 884 fem. Suprafaţa: 106,4 km2, din care 4,7 km2 în intravilan; densitatea: 2 077 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 8 705 loc., 6 347 de persoane erau români (72,9%), 1 112 maghiari (12,8%), 846 rromi (9,7%) şi 400 loc. (4,6%) aparţineau altor etnii (germani ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 6 308 ortodocşi (72,5%), 888 reformaţi (10,2%), 296 penticostali (3,4%), 295 greco-catolici (3,4%), 218 romano-catolici (2,5%), 69 Martorii lui Iehova (0,8%) şi 631 loc. (7,2%) aparţineau altor confesiuni (baptişti, adventişti de ziua a şaptea, unitarieni, evanghelişti, creştini de rit vechi ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Oraşul Iernut este un principal nod rutier şi dispune de o staţie de cale feratã (la Iernut) şi de o haltã (la Cipãu), pe linia Târgu Mureş – Ungheni – Iernut -Luduş – Alba Iulia, inaugurate la 20 noiembrie 1871. Din punct de vedere economic, în arealul oraşului Iernut se exploateazã gaze naturale, marne si argile. La Iernut existã o microhidrocentralã de 1,4 MW, datã în folosinţã în 1972 şi o termocentralã, cu o putere instalatã de 430 MW, construitã în perioada 2016-2021. Producţie de energie energie electricã, de echipamente electrice pentru iluminat, articole de îmbrãcãminte, bãuturi rãcoritoare, textile, elemente din beton pentru construcţii, nutreţuri concentrate pentru hrana vitelor ş.a. În arealul oraşului Iernut funcţioneazã ferme de creştere a bovinelor, ovinelor, porcinelor şi pãsãrilor, precum şi ferme piscicole (la Iernut şi în satul Cipãu). Iazurile piscicole au o suprafaţã totalã de 109 ha luciu de apã. Sere legumicole (24 ha) şi floricole. Siloz de cereale. Staţiune de cercetare şi producţie legumicole. Muzeu de istorie. Bibliotecã publicã, inauguratã la 1 martie 1953, care în prezent dispune de peste 30 000 de volume. Casã de Culturã. În apropiere de Iernut, în satul Oarba de Mureş se desfãşoarã anual (din 1984) o tabãrã naţionalã estivalã de sculpturã în aer liber, în cadrul cãreia sunt create lucrãri cu subiecte ce amintesc de luptele care au avut loc aici în timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial (septembrie 1944).
Istoric
În perimetrul satului Cipău au fost descoperite (în anii 1953-1955) vestigiile unei aşezãri neolitice, aparţinând Culturii materiale Criş (mileniile 5-4 î.Hr.) din care s-au recuperat fragmente de vase ceramice (ceşti) cu decor de împunsãturi succesive, precum şi un cimitir de înhumaţie datând din prima Epocã a fierului (Hallstatt), cu inventar bogat (ceramicã modelatã cu mâna, brãţãri din bronz, piese de harnaşament din bronz şi fier ş.a.). Tot în satul Cipău au mai fost identificate urmele unei aşezãri de bordeie rãsfirate, o necropolã de incineraţie din secolul 4 d.Hr., aparţinând unui grup de daci liberi, în care s-a gãsit un tezaur de monede romane din bronz şi vase ceramice modelate la roatã, datând din secolul 4 d.Hr., şi vestigiile unei aşezãri de bordeie cu cimitir de înhumaţie, datând din secolele 5-6, din care s-au scos obiecte de ceramicã cenuşie lustruitã, o cataramã din argint aurit, piepteni, vârfuri de sãgeţi din fier ş.a. Pe teritoriul satului Lechinţa, menţionat documentar în 1269, au fost descoperite urmele unei aşezãri omeneşti cu mai multe niveluri de locuire, datând de la sfârşitul Epocii bronzului, din perioada geto-dacicã (fragmente de vase ceramice lucrate la roatã sau cu mâna), din timpul stãpânirii romane, din secolul 6 d.Hr. şi din secolele 9-10 (ceramicã decoratã cu linii incizate). În arealul oraşului Iernut a fost descoperit un mormânt de incineraţie din secolele 8-7 î.Hr., aparţinând Culturii materiale Basarabi. Localitatea Iernut apare menţionatã documentar, pentru prima oarã, în anul 1257 cu numele Terra Ranolth, iar cu numele actual este consemnatã din 1854 (la început cu grafia Iernot). În perioada 1461-1700, Iernut a avut statut de târg (oppidum), cu numele Rádnoth, între 1867 şi 1918 s-a aflat în cadrul Imperiului Austro-Ungar, iar în perioada 1940-1944 a fost sub ocupaţie horthystã. La 18 aprilie 1989, fosta comunã Iernut a fost trecutã în categoria oraşelor, având în subordine administrativã opt sate: Cipãu, Deag, Lechinţa, Oarba de Mureş, Porumbac, Racameţ, Sãlcud şi Sfântul Gheorghe. Pe teritoriul satului Oarba de Mureş, între 22 şi 29 septembrie 1944, trupele armatei române au purtat lupte grele, încrâncenate, împotriva armatelor hitleriste pentru cucerirea Dealului Sângeorgiu (cotele 409, 463 şi 495) – punct cheie în operaţiunile militare de eliberare a pãrţii de Nord-Vest a Transilvaniei. În aceste lupte au murit circa 11 000 de militari români.
Monumente
Castelul “Kornis-Rákóczi-Bethlen”, declarat monument istoric, a fost construit în stil renascentist pe cheltuiala lui Gáspár Bogáthi şi inaugurat în 1545. Între 1583 şi 1585 castelul s-a aflat în posesia lui Francisc Kendi, iar în 1608 principele Gabriel Báthori a donat castelul lui Kornis Boldizsár, ca rãsplatã pentru sprijinul acordat în ocuparea scaunului de principe al Transilvaniei. În 1649, Kornis a vândut castelul principelui Gheorghe Rákóczi II pentru suma de 23 000 de florini. În perioada 1650-1660, principele Gheorghe Rákóczi II a efectuat importante lucrãri de modificare şi renovare ale castelului, în stilul Renaşterii, dupã planurile arhitectului veneţian Agostino Serena. În perioada 1769-1773, castelul apare consemnat pe o hartã iosefinã cu numele Rádnoth. Ulterior, castelul a aparţinut (pânã în 1885) familiei nobiliare maghiare Bethlen. Mark Bethlen, unul dintre descendenţii familiei Bethlen, a pierdut castelul la un joc de cãrţi, castelul fiind câştigat de contele Jenő Haller care l-a trecut în proprietatea bisericii romano-catolice şi transformat în fermã model şi şcoalã agricolã. În 1948, castelul a fost naţionalizat de cãtre autoritãţile comuniste şi transformat în liceu agricol. În anul 2003, biserica romano-catolicã a fãcut mai multe demersuri pentru recuperarea acestui castel, demersuri rãmase nesoluţionate pânã în prezent, castelul fiind într-o stare avansatã de degradare; bisericã în stil gotic, iniţial bisericã romano-catolicã, ziditã în anii 1486-1593, pe locul uneia mai vechi, incendiatã de mongoli în anul 1241, şi preluatã de cultul reformat-calvin la mijlocul secolului 16. În 1593, biserica a fost extinsã prin grija nobilului Ferencz Kendy, în 1786 a fost construit un frumos amvon, în 1909 a fost ridicat turnul, iar în 1925 s-a instalat orga. Biserica a fost restauratã în anul 1936 şi azi este declaratã monument istoric; în oraşul Iernut mai existã bisericile ortodoxe cu hramurile “Adormirea Maicii Domnului” (1928-1930), “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, ziditã la începutul anilor ’30 ai secolului 20, pe locul uneia din lemn care data din anul 1735 şi “Sfântul Gheorghe” (secolul 19) şi o bisericã romano-catolicã, ziditã în anii 1896-1898, în stil neoromanic, care posedã o orgã construitã la Pécs în anul 1898; statuia “Lupoaica alãptând pe Romulus şi Remus” (este o copie dupã renumita Lupa Capitolina). În satul Oarba de Mureş, atestat documentar în 1733, se aflã Monumentul eroilor, inaugurat la 9 mai 1950, operã a sculptorului Harsay Mozes, ridicat în memoria celor circa 11 000 de eroi cãzuţi în timpul luptelor din 22-29 septembrie 1944. În satul Deag, atestat documentar în 1332, existã biserica ortodoxã cu hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, ziditã în 1929 pe locul uneia din lemn din 1765, şi o bisericã din lemn cu hramul “Buna Vestire” (secolul 18), iar în satul Cipãu se aflã o bisericã reformatã, azi declaratã monument istoric, datând din secolul 15, extinsã în 1676 de Istvan Szalánczi, având tavanul casetat şi pictat şi un frumos amvon.
About
The town of Iernut is located in the central-northern part of Romania, in the historical province of Transylvania, in the South-West area of Mureş County, in the Southern region of the Transylvanian Plain, at 286-300 m altitude, on the left bank of the Mureş River, where it meets with the river Şeulia, at the intersection of the parallel of 46˚27’13 ”north latitude with the meridian of 24˚14’00” east longitude, 31 km South-West of Târgu Mureş municipality. In terms of demographics, Iernut belongs to the category of small towns, with a population of 9,761 inhabitants (January 1, 2019), of which 4,877 males and 4,884 females. Area: 106.4 km2, of which 4.7 km2 in urban areas; density: 2,077 inhabitants/km2. At the population census of October 20-31, 2011, out of the total of 8,705 inhabitants, 6,347 people were Romanians (72.9%), 1,112 Hungarians (12.8%), 846 Roma (9.7%) and 400 inhabitants (4.6%) belonged to other ethnic groups (Germans, etc.). From a confessional point of view, were registered in the same census: 6,308 Orthodox (72.5%), 888 Reformed (10.2%), 296 Pentecostals (3.4%), 295 Greek Catholics (3.4%), 218 Roman Catholics (2.5%), 69 Jehovah’s Witnesses (0.8%) while 631 inhabitants (7.2%) belonged to other denominations (Baptists, Seventh-day Adventists, Unitarians, Evangelicals, ancient rites, etc.), or were atheists, without religion or with undeclared religion. The town of Iernut is a main road junction and has a railway station (in Iernut) and a bus stop (in Cipău), inaugurated on November 20, 1871. From an economic point of view, natural gas, marl and clay are exploited in the area of Iernut. At Iernut there is a 1.4 MW micro hydropower plant, put into use in 1972, and a thermal power plant with an installed capacity of 430 MW, built between 2016-2021. Production of electricity, electrical lighting equipment, clothing, soft drinks, textiles, concrete elements for construction, concentrated fodder for cattle feeding, etc. In the area of Iernut there are farms for raising cattle, sheep, pigs and poultry, as well as fish farms (in Iernut and in the village of Cipău). The fish farms/ponds have a total area of 109 ha. Vegetable greenhouses (24 ha) and flower gardens. Grain silo. Vegetable research and production station. History Museum. Public library, inaugurated on March 1, 1953, which currently has over 30,000 volumes. House of Culture. Near Iernut, in the village of Oarba de Mureş, a national summer outdoor sculpture camp has been held annually (since 1984), in which works are created with subjects reminiscent of the battles that took place here during the World War II (September 1944).
History
In the perimeter of Cipău village were discovered (in 1953-1955) the remains of a Neolithic settlement, belonging to the Criş material culture (5-4 millennia BC) from which were recovered fragments of ceramic vessels (cups) decorated with stings, as well as a burial cemetery dating from the first Iron Age (Hallstatt), with a rich inventory (hand-molded pottery, bronze bracelets, bronze and iron harnesses, etc.). Also in the village of Cipău were identified the traces of a settlement consisting in scattered huts, an incineration necropolis from the 4th century AD, belonging to a group of free Dacians, in which were found Roman bronze coins and ceramic pottery, dating from the 4th century AD, and the remains of a hut settlement with a burial cemetery, dating from the 5th-6th centuries, from which were unearthed polished gray pottery, a gilded silver buckle, combs, tips of iron arrows etc. On the territory of Lechinţa village, mentioned in a documentary in 1269, the traces of a human settlement with several levels of habitation were discovered, dating from the end of the Bronze Age, from the Geto-Dacian period (fragments of pottery worked on wheels or by hand), from during the Roman rule, from the 6th century AD. and from the 9th-10th centuries (pottery decorated with incised lines). An incineration tomb from the 8th-7th centuries BC, belonging to the Basarabi Material Culture, was discovered in the area of Iernut. The town of Iernut is mentioned documentary, for the first time, in 1257 with the name Terra Ranolth, while being recorded with the current name starting with 1854 (original spelling: Iernot). In the period 1461-1700, Iernut had the status of a fair (oppidum), named Rádnoth, between 1867 and 1918 it was part of the Austro-Hungarian Empire, and in during 1940-1944 it was under Horthy occupation. On April 18, 1989, the former commune Iernut was transferred to the category of towns, having under administrative subordination eight villages: Cipău, Deag, Lechinţa, Oarba de Mureş, Porumbac, Racameţ, Sălcud and Sfântul Gheorghe. On the territory of Oarba de Mureş village, between September 22 and 29, 1944, the Romanian army troops fought hard, fierce battles against the Hitler’s armies, in order to conquer Sângeorgiu Hill (elevations 409, 463 and 495) – a key point in the military operations to liberate the Northwestern part of Transylvania. About 11,000 Romanian soldiers died in these battles.
Monuments
Kornis-Rákóczi-Bethlen Castle, a historic monument, was built in the Renaissance style at the expense of Gáspár Bogáthi and inaugurated in 1545. Between 1583 and 1585 the castle was in the possession of Francisc Kendi, and in 1608 Prince Gabriel Báthori donated the castle to Kornis Boldizsár, as a reward for the support he offered to the prince in order to gain the throne of Transylvania. In 1649, Kornis sold the castle of Prince George Rákóczi II for 23,000 florins. Between 1650 and 1660, Prince George Rákóczi II carried out important works of modification and renovation of the castle, in the Renaissance style, according to the plans of the Venetian architect Agostino Serena. Between 1769-1773, the castle is recorded on a Josephinian map under the name of Rádnoth. Later, the castle belonged (until 1885) to the Hungarian noble family Bethlen. Mark Bethlen, one of the descendants of the Bethlen family, lost the castle to a card game, to Count Jenő Haller, who transferred its ownership to the Roman Catholic Church, and transformed it into a model farm and agricultural school. In 1948, the castle was nationalized by the communist authorities and turned into an agricultural high school. In 2003, the Roman Catholic Church took several steps to recover this castle, steps that have remained unresolved until now, the castle being in an advanced state of degradation; Gothic style church, originally a Roman Catholic church, built in 1486-1593, on the site of an older one, set on fire by the Mongols in 1241, and taken over by the Reformed-Calvinist cult in the middle of the 16th century. In 1593, the church was extended by the care of the nobleman Ferencz Kendy, in 1786 a beautiful pulpit was built, in 1909 the tower was erected, and in 1925 the organ was installed. The church was restored in 1936 and is now a historic monument; in the town of Iernut there are also Orthodox churches dedicated to the “Assumption” (1928-1930), “The Holy Archangels Michael and Gabriel”, built in the early ’30s of the 20th century, on the site of a wooden one dating from 1735 and “Saint George ”(19th century) and a Roman Catholic church, built in 1896-1898, in neo-Romanesque style, which has an organ built in Pécs in 1898; the statue “The Wolf Suckling Romulus and Remus” (a copy of the famous Lupa Capitolina). In the village of Oarba de Mureş, documented in 1733, there is the Monument of Heroes, inaugurated on May 9, 1950, created by the sculptor Harsay Mozes, dedicated to the memory of the approximately 11 000 heroes who fell during the battles of September 22-29, 1944. In the village Deag, mentioned documentary in 1332, there is the Orthodox church dedicated to the “Holy Archangels Michael and Gabriel”, built in 1929 on the site of a wooden one from 1765, and a wooden church dedicated to the “Annunciation” (18th century), and in the village Cipău there is a reformed church, today declared a historical monument, dating from the 15th century, extended in 1676 by Istvan Szalánczi, with a coffered and painted ceiling and a beautiful pulpit.
Back to Romanian version