Iernut

Date generale

Oraşul Iernut se află în partea central-nordică a României, în provincia istorică Transilvania, în zona de Sud-Vest a judeţului Mureş, în regiunea de Sud a Câmpiei Transilvaniei, la 286-300 m altitudine, pe stânga râului Mureş, în zona de confluenţă cu râul Şeulia, la intersecţia paralelei de 46º27’13” latitudine nordicã cu meridianul de 24º14’00” longitudine esticã, la 31 km Sud-Vest de municipiul Târgu Mureş. Din punct de vedere demografic, Iernut face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 9 761 loc. (1 ian. 2019), din care 4 877 loc. de sex masc. şi 4 884 fem. Supr .: 106,4 km2, din care 4,7 km2 în intravilan; densitatea: 2 077 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 8 705 loc., 6 347 de persoane erau români (72,9%), 1 112 maghiari (12,8%), 846 rromi (9,7%) şi 400 loc. (4,6%) aparţineau altor etnii (germani ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 6 308 ortodocşi (72,5%), 888 reformaţi (10,2%), 296 penticostali (3,4%), 295 greco-catolici (3,4%), 218 romano-catolici (2,5%), 69 Martorii lui Iehova (0,8%) şi 631 loc. (7,2%) aparţineau altor confesiuni (baptişti, adventişti de ziua a şaptea, unitarieni, evanghelişti, creştini de rit vechi ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Oraşul Iernut este un principal nod rutier şi dispune de o staţie de cale feratã (la Iernut) şi de o haltã (la Cipãu), inaugurate la 20 nov. 1871. Din punct de vedere economic, în arealul oraşului Iernut se exploateazã gaze naturale, marne si argile. La Iernut existã o microhidrocentralã de 1,4 MW, datã în folosinţã în 1972 şi o termocentralã, cu o putere instalatã de 430 MW, construitã în perioada 2016-2021. Producţie de energie energie electricã, de echipamente electrice pentru iluminat, articole de îmbrãcãminte, bãuturi rãcoritoare, textile, elemente din beton pentru construcţii, nutreţuri concentrate pentru hrana vitelor ş.a. În arealul oraşului Iernut funcţioneazã ferme de creştere a bovinelor, ovinelor, porcinelor şi pãsãrilor, precum şi ferme piscicole (la Iernut şi în satul Cipãu). Iazurile piscicole au o suprafaţã totalã de 109 ha luciu de apã. Sere legumicole (24 ha) şi floricole. Siloz de cereale. Staţiune de cercetare şi producţie legumicole. Muzeu de istorie. Bibliotecã publicã, inauguratã la 1 martie 1953, care în prezent dispune de peste 30 000 de volume. Casã de Culturã.  În apropiere de Iernut, în satul Oarba de Mureş se desfãşoarã anual (din 1984) o tabãrã naţionalã estivalã de sculpturã în aer liber, în cadrul cãreia sunt create lucrãri cu subiecte ce amintesc de luptele care au avut loc aici în timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial (septembrie 1944).

Istoric

În perimetrul satului Cipău au fost descoperite (în anii 1953-1955) vestigiile unei aşezãri neolitice, aparţinând Culturii materiale Criş (mileniile 5-4 î.Hr.) din care s-au recuperat fragmente de vase ceramice (ceşti) cu decor de împunsãturi succesive, precum şi un cimitir de înhumaţie datând din prima Epocã a fierului (Hallstatt), cu inventar bogat (ceramicã modelatã cu mâna, brãţãri din bronz, piese de harnaşament din bronz şi fier ş.a.). Tot în satul Cipău au mai fost identificate urmele unei aşezãri de bordeie rãsfirate, o necropolã de incineraţie din secolul 4 d.Hr., aparţinând unui grup de daci liberi, în care s-a gãsit un tezaur de monede romane din bronz şi vase ceramice modelate la roatã, datând din secolul 4 d.Hr., şi vestigiile unei aşezãri de bordeie cu cimitir de înhumaţie, datând din secolele 5-6, din care s-au scos obiecte de ceramicã cenuşie lustruitã, o cataramã din argint aurit, piepteni, vârfuri de sãgeţi din fier ş.a. Pe teritoriul satului Lechinţa, menţionat documentar în 1269, au fost descoperite urmele unei aşezãri omeneşti cu mai multe niveluri de locuire, datând de la sfârşitul Epocii bronzului, din perioada geto-dacicã (fragmente de vase ceramice lucrate la roatã sau cu mâna), din timpul stãpânirii romane, din secolul 6 d.Hr. şi din secolele 9-10 (ceramicã decoratã cu linii incizate). În arealul oraşului Iernut a fost descoperit un mormânt de incineraţie din secolele 8-7 î.Hr., aparţinând Culturii materiale Basarabi. Localitatea Iernut apare menţionatã documentar, pentru prima oarã, în anul 1257 cu numele Terra Ranolth, iar cu numele actual este consemnatã din 1854 (la început cu grafia Iernot). În perioada 1461-1700, Iernut a avut statut de târg (oppidum), cu numele Rádnoth, între 1867 şi 1918 s-a aflat în cadrul Imperiului Austro-Ungar, iar în perioada 1940-1944 a fost sub ocupaţie horthystã. La 18 aprilie 1989, fosta comunã Iernut a fost trecutã în categoria oraşelor, având în subordine administrativã opt sate: Cipãu, Deag, Lechinţa, Oarba de Mureş, Porumbac, Racameţ, Sãlcud şi Sfântul Gheorghe. Pe teritoriul satului Oarba de Mureş, între 22 şi 29 septembrie 1944, trupele armatei române au purtat lupte grele, încrâncenate, împotriva armatelor hitleriste pentru cucerirea Dealului Sângeorgiu (cotele 409, 463 şi 495) – punct cheie în operaţiunile militare de eliberare a pãrţii de Nord-Vest a Transilvaniei. În aceste lupte au murit circa 11 000 de militari români.

Monumente

Castelul “Kornis-Rákóczi-Bethlen”, declarat monument istoric, a fost construit în stil renascentist pe cheltuiala lui Gáspár Bogáthi şi inaugurat în 1545. Între 1583 şi 1585 castelul s-a aflat în posesia lui Francisc Kendi, iar în 1608 principele Gabriel Báthori a donat castelul lui Kornis Boldizsár, ca rãsplatã pentru sprijinul acordat în ocuparea scaunului de principe al Transilvaniei. În 1649, Kornis a vândut castelul principelui Gheorghe Rákóczi II pentru suma de 23 000 de florini. În perioada 1650-1660, principele Gheorghe Rákóczi II a efectuat importante lucrãri de modificare şi renovare ale castelului, în stilul Renaşterii, dupã planurile arhitectului veneţian Agostino Serena. În perioada 1769-1773, castelul apare consemnat pe o hartã iosefinã cu numele Rádnoth. Ulterior, castelul a aparţinut (pânã în 1885) familiei nobiliare maghiare Bethlen când, Mark Bethlen, unul dintre descendenţii familiei Bethlen, a pierdut castelul la un joc de cãrţi, castelul fiind câştigat de contele Jenő Haller care l-a trecut  în proprietatea bisericii romano-catolice şi transformat în fermã model şi şcoalã agricolã. În 1948, castelul a fost naţionalizat de cãtre autoritãţile comuniste şi transformat în liceu agricol. În anul 2003, biserica romano-catolicã a fãcut mai multe demersuri pentru recuperarea acestui castel, demersuri rãmase nesoluţionate pânã în prezent, castelul fiind într-o stare avansatã de degradare; bisericã în stil gotic, iniţial bisericã romano-catolicã, ziditã în anii 1486-1593, pe locul uneia mai vechi, incendiatã de mongoli în anul 1241, şi preluatã de cultul reformat-calvin la mijlocul secolului 16. În 1593, biserica a fost extinsã prin grija nobilului Ferencz Kendy, în 1786 a fost construit un frumos amvon, în 1909 a fost ridicat turnul, iar în 1925 s-a instalat orga. Biserica a fost restauratã în anul 1936 şi azi este declaratã monument istoric; în oraşul Iernut mai existã bisericile ortodoxe cu hramurile “Adormirea Maicii Domnului” (1928-1930), “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, ziditã la începutul anilor ’30 ai secolului 20, pe locul uneia din lemn care data din anul 1735 şi “Sfântul Gheorghe” (secolul 19) şi o bisericã romano-catolicã, ziditã în anii 1896-1898, în stil neoromanic, care posedã o orgã construitã la Pécs în anul 1898; statuia “Lupoaica alãptând pe Romulus şi Remus” (este o copie dupã renumita Lupa Capitolina). În satul Oarba de Mureş, atestat documentar în 1733, se aflã Monumentul eroilor, inaugurat la 9 mai 1950,  operã a sculptorului Harsay Mozes, ridicat în memoria celor circa 11 000 de eroi cãzuţi în timpul luptelor din 22-29 septembrie 1944. În satul Deag, atestat documentar în 1332, existã biserica ortodoxã cu hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, ziditã în 1929 pe locul uneia din lemn din 1765, şi o bisericã din lemn cu hramul “Buna Vestire” (secolul 18), iar în satul Cipãu se aflã o bisericã reformatã, azi declaratã monument istoric, datând din secolul 15, extinsã în 1676 de Istvan Szalánczi, având tavanul casetat şi pictat şi un frumos amvon.