Recaş

Date generale

Oraşul Recaş se află în Sud Vestul României, în Banat, în partea centrală a judeţului Timiş, în zona de Est a Câmpiei Timişului, la 110 m altitudine, pe canalul Bega, la 24 km Est de municipiul Timişoara, la intersecţia paralelei de 45º47’ latitudine nordica cu meridianul de 21º29’ longitudine estică. Din punct de vedere demografic, Recaş face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 9 519 locuitori (la 1 ianuarie 2016), din care 4 771 locuitori de sex masculin şi 4 748 de sex feminin. La recensământul populaţiei din 20-31 octombrie 2011, din totalul populaţiei înregistrat la acea dată, respectiv,  8 336 locuitori, 6 423 de locuitori erau români (77,05%), 635 maghiari (7,52%), 356 sârbi (4,27%), 159 locuitori (1,93%) aparţineau altor etnii (croaţi, germani, ucraineni, slovaci ş.a.) şi 585 locuitori (7,02%) erau cetăţeni care nu şi-au declarat apartenenţa la vreo etnie. La acelaşi  recensământ, din cei 8 336 locuitori, 5 940 de persoane aparţineau cultului ortodox (71,25%), 903 erau romano-catolici (10,83%), 690 penticostali (8,28%), 105 baptişti (1,26%), 119 persoane (1,43%) aparţineau altor confesiuni (reformaţi, greco-catolici, adventişti de ziua a şaptea, creştini de rit vechi, evanghelici, marorii lui Iehova ş.a.) şi 579 de persoane (6,91%) erau atei sau cu religie nedeclarată. Dacă raportăm numărul total al populaţiei (9 519 locuitori, la 1 ianuarie 2016) la suprafaţa oraşului în intravilan (15,7 km2) rezultă o densitate de 606 locuitori pe km2. Oraşul Recaş dispune de o staţie de cale ferată, iar în satul Izvin există o haltă de cale ferată. În arealul oraşului Recaş se exploatează argila, folosită (încă de la sfârşirul secolului 19) la fabricarea cărămizilor. În oraşul Recaş se mai produc preparate din lapte, încălţăminte şi produse din pielărie, produse de panificaţie ş.a. Fermă de creştere a bovinelor. În satul Izvin există un centru de creştere a cailor de rasă Nonius, iar în satul Herneacova se află un centru de agrement şi echitaţie, extins pe o suprafaţă de 158 ha. Oraşul Recaş este un vechi şi important centru viticol (atestat documentar la 11 noiembrie 1447) si de vinificaţie, cu o cramă renumită. La Recaş funcţionează un muzeu de istorie, inaugurat în 1987 şi reorganizat în anul 2002, o bibliotecă publică (peste 15 000 de volume), Casa de Cultură “Ion Cojar” şi un teren de golf. În satul Bazoş există un parc dendrologic, extins pe 59 ha, amenajat în anii 1909-1914 de către F. von Engelhardt (director al Grădinilor publice din Düsseldorf), inclus în prezent pe lista ariilor protejate, în care se dezvoltă peste 500 de specii de arbori din diferite zone ale lumii, cum sunt Ienupărul de Virginia (Juniperus virginiana), gutuiul japonez (Chaenopelos japonica), arţarul american (Acer saccharinum), arborele lalea (Lyriodendron tulipifera), arborele de abanos (arbore cu lemn greu şi dur, de culoare neagră, din genul Diospyros), nucul american ş.a.

Istoric

Recaş apare menţionat documentar ca sat, prima oară, în anul 1319, apoi în anii 1349, 1359 (cu numele Rykas) şi 1470 (Oppidum Rekas). În anul 1359 la Recaş s-au stabilit mai multe familii de români ortodocşi veniţi din Moldova, iar în 1763 mai multe familii de români transilvăneni. Între anii 1552 şi 1716, aşezarea Recaş a fost stăpânită de turci, între 1716 şi 1778 de austrieci, iar în perioada 1778-1918 de maghiari. Între 1744 şi1750, la Recaş s-au stabilit mai multe familii de croaţi, în anii 1764-1786 au fost colonizate numeroase familii de germani, în anii 1905-1907 s-a colonizat masiv cu populaţie maghiară, iar între 1926 şi 1930 s-au stabilit mai multe familii de rromi. Comuna Recaş a fost trecută în categoria oraşelor la 7 aprilie 2004 având în subordine administrativă satele Bazoş (atestat documentar în 1723), Herneacova (1349), Izvin (1333), Nadeş (1247), Petrovaselo (1359) şi Stanciova (1456). De menţionat faptul că, asemenea multor sate din România, satul Nadăş s-a depopulat treptat în ultimele decenii, ajungând ca în anul 1977 să aibe 47 de locuitori, iar la recensământul populaţiei din anul 1992 nu s-a mai înregistrat nici un locuitor, fiind declarat depopulat (nelocuit).

Monumente

Biserici ortodoxe în Recaş (“Pogorârea Duhului Sfânt”, sfinţită în 1924 şi “Acoperământul Maicii Domnului”, zidită în anii 2009-2015) şi în satele Izvin (1786) şi Bazoş (1910); biserici romano-catolice în Recaş (1918) şi satul Herneacova (1868-1870), biserica greco-catolică în satul Bazoş (1933). În satul Nadăş, în prezent nepopulat, a existat o biserică ortodoxă, construită în anii 1898-1901 pe locul unei biserici din lemn care data din secolul 18, renovată în 1926, 1961 şi 1967 şi demolată în anii ’80 ai secolului 20 după depopularea satului; conac (secolul 19), în satul Herneacova.