Date generale
Oraşul Hârşova se află în partea de Sud Est a României, în provincia istorică Dobrogea, în extremitatea de Nord-Vest a judeţului Constanţa, la marginea de Vest a podişului Hârşovei, în lunca şi pe terasa de pe dreapta Dunării, la intersecţia paralelei de 44º41’00’’ latitudine nordică cu meridianul de 27º57’07’’ longitudine estică, la 85 km Nord-Vest de municipiul Constanţa şi la 9 km Sud-Est de podul rutier peste Dunăre de la Giurgeni – Vadu Oii. Din punct de vedere demografic, Hârşova face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 11 107 loc. (1 ian. 2019), din care 5 388 loc. de sex masc. şi 5 719 fem. Suprafaţa: 10,9 km2, din care 4,8 km2 în intravilan; densitatea: 2 314 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 9 403 loc., 7 403 de persoane erau români (76,8%), 813 turci (8,4%), 512 rromi (5,4%) şi 914 loc. (9,4%) aparţineau altor etnii (ruşi-lipoveni, tătari, maghiari ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensământ s-au înregistrat 7 561 ortodocşi (78,4%), 1 132 musulmani (11,7%) şi 949 loc. (9,9%) aparţineau altor confesiuni (baptişti, creştini de rit vechi, romano-catolici, reformaţi, adventişti de ziua a şaptea ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Hârşova este un principal port fluvial pe Dunăre şi, totodatã, un important nod rutier aflat în zona podului rutier de peste Dunăre de la Giurgeni – Vadu Oii. Podul rutier de aici (1 464,40 m lungime şi 13,80 m lãţime), cu patru benzi de circulaţie, a fost dat în folosinţă la 22 decembrie 1970. Şantier naval. Industria oraşului Hârşova dispune de unităţi de exploatare a calcarului, de întreprindere care produce sârmă şi cabluri pentru tracţiune, de unităţi de prelucrare a lemnului şi de produse alimentare (vinuri, băuturi alcoolice, produse de panificaţie etc.). Cherhana. Centru viticol şi pomicol (piersici, caişi). În perimetrul oraşului sunt izvoare cu ape termale sulfuroase având calitaţi terapeutice asemănătoare celor de la Băile Herculane. Bază de tratament cu 250 de locuri. Muzeu de istorie, înfiinţat de profesorul Ioan Cotovu şi deschis la 1 mai 1904, reorganizat şi inaugurat la 29 mai 1926, desfiinţat în anii ’50 ai secolului 20 şi reînfiinţat la 1 februarie 2006 şi inaugurat la 23 apr. 2006, cu numele Muzeul Carsium, ca secţie a Muzeului de istorie naţionalã şi arheologie din Constanţa. Bibliotecă publică, înfiinţată de profesorul Ioan Cotovu şi inaugurată la 1 mai 1904. În arealul oraşului Hârşova se află Rezervaţia naturală cunoscută sub numele de Canaralele Hârşovei, declarată monument al naturii.
Istoric
În partea de Sud-Est a oraşului au fost descoperite vestigiile unei aşezări neolitice, cu mai multe niveluri de locuire, aparţinând culturilor materiale Hamangia (a doua jumătate a mileniului 5 î.Hr.), Boian (mileniile 5-4 î.Hr.) şi Gumelniţa (mileniile 4-3 î.Hr.), şi au fost scoase la iveală urme materiale din Epocile bronzului şi fierului. Pe locul unei aşezãri geto-dacice, romanii au construit, în anul 103 d.Hr., un castru din piatră, numit Carsium, aflat la cel mai bun vad de pe limes-ul Dunării de Jos, alãturi de care s-a dezvoltat o aşezare civilă, care se pare cã a fiinţat pânã la sfârşitul secolului 6 d.Hr. Distrusă de invazia hunilor, în anul 434, fortificaţia apare menţionatã mai târziu printre cetăţile refăcute de împăratul bizantin Iustinian (527-565). Din perioada romanã au fost identificate numeroase resturi arhitecturale (coloane, capitele, arhitrave, cornişe tipic romane), o inscripţie în care se menţioneazã reconstruirea fortificaţiei în vremea împãraţilor romani Constantin şi Liciniu, o mască din bronz din secolul 3 d.Hr. ş.a. În secolele 10-11 a existat o puternică cetate bizantină, de plan patrulater neregulat, cu turnuri pătrate la colţuri, amplificată de genovezi în secolul 13. La sfârşitul secolului 14 şi începutul secolului 15, cetatea s-a aflat în stăpânirea voievodului Mircea cel Bãtrân. Cuceritã apoi de turci (1417), cetatea a fost recâştigată de oastea lui Mihai Viteazul la 1 ianuarie 1595 şi de cea a lui Radu Şerban în anul 1603. Recâştigată după scurt timp de Imperiul Otoman, aşezarea, împreună cu cetatea, s-a aflat sub stãpânirea acestuia pânã în 1878, perioadă în care turcii o numeau Kersova sau Hirsowa. În 1651, cãlãtorul turc Evlia Celebi consemna într-o notă de călătorie:
Hirsowa are 1 600 de case, geamii, bazar, băi publice şi este înconjurată de un zid de 3 000 de paşi”.
În secolele 17-18, Hârşova apare consemnată pe unele hărţi germane cu denumirile Chirschowa şi Hirsowe , iar în secolul 19 cu grafia Hirsowa. În a doua jumãtate a secolului 19, la Hârşova s-au stabilit numeroşi mocani (oieri) ardeleni care au contribuit la dezvoltarea oraşului modern, construind numeroase case, prăvălii, bănci, depozite, o biserică, o şcoală ş.a., devenind ulterior un principal centru al comerţului cu cereale, un centru administrativ şi judecătoresc. În timpul Primului Rãzboi Mondial, oraşul Hârşova a fost distrus aproape în întregime, iar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost distrus în mare parte. Puternica cetate de la Hârşova (ziduri din piatră, groase de 3,5 m, şi înalte de 7 m) a fost demantelată în 1829, dupã Pacea de la Adrianopol. În prezent, cetatea se aflã în ruină. Oraşul Hârşova are în subordine administrativã localitatea componentă Vadu Oii.
Monumente
Ruinele castrului roman Carsium, construit din piatră, în anul 103 d.Hr., pe locul unei vechi aşezări dacice, şi ruinele unei cetăţi bizantine, reconstruită în secolele 10-11 sub forma unei cetăţi fortificate, cunoscutã ulterior cu diferite grafii: Carsio, Carsion, Carso, Carsos, Carsum, Carsus; Geamia (1812); biserica ortodoxă cu hramul “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” , construită în perioada 1893-1904 de o echipă de ingineri, coordonată de Anghel Saligny, şi sfinţită la 8 sept. 1908. Biserica, dominată de 7 turle, a fost vandalizată de armata turcă, în timpul Primului Război Mondial, dar reparată şi restaurată în anul 1922; biserica ortodoxă cu hramul “Sfantul Cuvios Dimitrie cel Nou“, construită în perioada 1999-2005, pictată ulterior şi sfinţită la 8 iun. 2017; clãdirea ş colii vechi, construitã în anii 1904-1914 prin strădania profesorului Ioan Cotovu; Monumentul eroilor, reprezentat de un ostaş, în mărime naturalã, cu arma la piept, operă a sculptorului Ion Faur Schmidt, dezvelit în anul 1924; Bustul profesorului Ioan Cotovu, dezvelit în anul 1934.