Hârşova

Date generale

Oraşul Hârşova se află în partea de Sud-Est a României, în provincia istorică Dobrogea, în extremitatea de Nord-Vest a judeţului Constanţa, la marginea de Vest a podişului Hârşovei, în lunca şi pe terasa de pe dreapta Dunării, la intersecţia paralelei de 44º41’00’’ latitudine nordică cu meridianul de 27º57’07’’ longitudine estică, la 85 km Nord-Vest de municipiul Constanţa şi la 9 km Sud-Est de podul rutier peste Dunăre de la Giurgeni – Vadu Oii. Din punct de vedere demografic, Hârşova face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 11 107 loc. (1 ian. 2019), din care 5 388 loc. de sex masc. şi 5 719 fem. Supr.: 10,9 km2, din care 4,8 km2 în intravilan; densitatea: 2 314 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 9 403 loc., 7 403 de persoane erau români (76,8%), 813 turci (8,4%), 512 rromi (5,4%) şi 914 loc. (9,4%) aparţineau altor etnii (ruşi-lipoveni, tătari, maghiari ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 7 561 ortodocşi (78,4%), 1 132 musulmani (11,7%) şi 949 loc. (9,9%) aparţineau altor confesiuni (baptişti, creştini de rit vechi, romano-catolici, reformaţi, adventişti de ziua a şaptea ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Hârşova este un principal port fluvial pe Dunãre şi, totodatã, un important nod rutier aflat în zona podului rutier de peste Dunãre de la Giurgeni – Vadu Oii. Podul rutier de aici (1 464,40 m lungime şi 13,80 m lãţime), cu patru benzi de circulaţie, a fost dat în folosinţã la 22 decembrie 1970. Şantier naval. Industria oraşului Hârşova dispune de unitãţi de exploatare a calcarului, de întreprindere care produce sârmã şi cabluri pentru tracţiune, de unitãţi de prelucrare a lemnului şi de produse alimentare (vinuri, bãuturi alcoolice, produse de panificaţie etc.). Cherhana. Centru viticol şi pomicol (piersici, caişi). În perimetrul oraşului sunt izvoare cu ape termale sulfuroase având calitaţi terapeutice asemãnãtoare celor de la Bãile Herculane. Bazã de tratament cu 250 de locuri. Muzeu de istorie, înfiinţat de profesorul Ioan Cotovu şi deschis la 1 mai 1904, reorganizat şi inaugurat la 29 mai 1926, desfiinţat în anii ’50 ai secolului 20 şi reînfiinţat la 1 februarie 2006 şi inaugurat la 23 apr. 2006, cu numele Muzeul Carsium, ca secţie a Muzeului de istorie naţionalã şi arheologie din Constanţa. Bibliotecã publicã, înfiinţatã de profesorul Ioan Cotovu şi inauguratã la 1 mai 1904. În arealul oraşului Hârşova se aflã Rezervaţia naturalã cunoscutã sub numele de Canaralele Hârşovei, declaratã arie cu protecţie specialã avifaunisticã, la 24 oct. 2007, situatã între Hârşova şi comuna Ghindãreşti, jud. Constanţa, extinsã pe 7,4 ha, în care sunt numeroase stânci, înalte de 10-12 m (în limba turcã, kanara înseamnã, stâncã). În aceastã arie sunt protejate numeroase lacuri (între care şi lacul Hazarlâc, → Hazarlâc), râuri, pajişti naturale, pãşuni, pãduri de foioase, stepe etc., care adãpostesc şi asigurã hrana pentru numeroase specii de pãsari migratoare, de pasaj sau sedentare. Aceastã rezervaţie este declaratã monument al naturii.

Istoric

În partea de Sud-Est a oraşului au fost descoperite vestigiile unei aşezãri neolitice, cu mai multe niveluri de locuire, aparţinând culturilor materiale Hamangia (a doua jumãtate a mileniului 5 î.Hr.), Boian (mileniile 5-4 î.Hr.) şi Gumelniţa (mileniile 4-3 î.Hr.), şi au fost scoase la ivealã urme materiale din Epocile bronzului şi fierului. Pe locul unei aşezãri geto-dacice, romanii au construit, în anul 103 d.Hr., un castru din piatrã, numit Carsium, aflat la cel  mai bun vad de pe limes-ul Dunãrii de Jos, alãturi de care s-a dezvoltat o aşezare civilã, care se pare cã a fiinţat pânã la sfârşitul secolului 6 d.Hr. Distrusã de invazia hunilor, în anul 434, fortificaţia apare menţionatã mai târziu printre cetãţile refãcute de împãratul bizantin Iustinian (527-565). Din perioada romanã au fost identificate numeroase resturi arhitecturale (coloane, capitele, arhitrave, cornişe tipic romane), o inscripţie în care se menţioneazã reconstruirea fortificaţiei în vremea împãraţilor romani Constantin şi Liciniu, o mascã din bronz din secolul 3 d.Hr. ş.a. În secolele 10-11 a existat o puternicã cetate bizantinã, de plan patrulater neregulat, cu turnuri pãtrate la colţuri, amplificatã de genovezi în secolul 13. La sfârşitul secolului 14 şi începutul secolului 15, cetatea s-a aflat în stãpânirea voievodului Mircea cel Bãtrân. Cuceritã apoi de turci (1417), cetatea a fost recâştigatã de oastea lui Mihai Viteazul la 1 ianuarie 1595 şi de cea a lui Radu Şerban în anul 1603. Recâştigatã dupã scurt timp de Imperiul Otoman, aşezarea, împreunã cu cetatea, s-a aflat sub stãpânirea acestuia pânã  în 1878, perioadã în care turcii o numeau Kersova sau Hirsowa. În 1651, cãlãtorul turc Evlia Celebi consemna într-o notã de cãlãtorie: “Hirsowa are 1 600 de case, geamii, bazar, bãi publice şi este înconjuratã de un zid de 3 000 de paşi”. În secolele 17-18, Hârşova apare consemnatã pe unele hãrţi germane cu denumirile Chirschowa şi Hirsowe , iar în secolul 19 cu grafia Hirsowa. În a doua jumãtate a secolului 19, la Hârşova s-au stabilit numeroşi mocani (oieri) ardeleni care au constribuit la dezvoltarea oraşului modern, construind numeroase case, prãvãlii, bãnci, depozite, o bisericã, o scoalã ş.a., devenind ulterior un principal centru al comerţului cu cereale, un centru administrativ şi judecãtoresc. În timpul Primului Rãzboi Mondial, oraşul Hârşova afost distrus aproape în întregime, iar în timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial a fost distrus în mare parte. Puternica cetate de la Hârşova (ziduri din piatrã, groase de 3,5 m, şi înalte de 7 m) a fost demantelatã în 1829, dupã Pacea de la Adrianopol. În prezent, cetatea se aflã în ruinã. Oraşul Hârşova are în subordine administrativã localitatea componentã Vadu Oii.

Monumente

Ruinele castrului roman Carsium, construit din piatrã, în anul 103 d.Hr., pe locul unei vechi aşezãri dacice, şi ruinele unei cetãţi bizantine, reconstruitã în secolele 10-11 sub forma unei cetãţi fortificate, cunoscutã ulterior cu diferite grafii: Carsio, Carsion, Carso, Carsos, Carsum, Carsus; Geamia (1812); biserica ortodoxãcu hramul “Sfinţii Împãraţi Constantin şi Elena” , construitã în perioada 1893-1904 de o echipã de ingineri, coordonatã de Anghel Saligny, şi sfinţitã la 8 sept. 1908. Biserica, dominatã de 7 turle, a fost vandalizatã de armata turcã, în timpul Primului Rãzboi Mondial, dar reparatã şi restauratã în anul 1922; biserica ortodoxã cu hramul “Sfantul Cuvios Dimitrie cel Nou“, construitã în perioada 1999-2005, pictatã ulterior şi sfinţitã la 8 iun. 2017; clãdirea ş colii vechi, construitã în anii 1904-1914 prin strãdania profesorului Ioan Cotovu; Monumentul eroilor, reprezentat de un ostaş, în mãrime naturalã, cu arma la piept, operã a sculptorului Ion Faur Schmidt, dezvelit în anul 1924; Bustul profesorului Ioan Cotovu, dezvelit în anul 1934.