Hârşova

Date generale

Oraşul Hârşova se află în Sud-Vestul României, în extremitatea de Nord-Vest a judeţului Constanţa, la marginea de Vest a podişului Hârşovei, în lunca şi pe terasa de pe dreapta Dunării, la 85 km Nord-Vest de municipiul Constanţa. Din punct de vedere demografic, Hârşova face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 10 442 locuitori (1 iulie 2008), din care 5 102 de sex masculin şi 5 340 de sex feminin. Dacã raportãm numãrul total al populaţiei la suprafaţa oraşului în intravilan, respectiv 3,9 km2, rezultã o densitate de 2 677 locuitori pe km2. Hârşova este un principal port fluvial pe Dunãre şi, totodatã, un important nod rutier aflat în zona podului rutier de peste Dunãre de la Giurgeni – Vadu Oii. Podul rutier de aici (1 464,4 m lungime şi 13,8 m lãţime), cu patru benzi de circulaţie, a fost dat în folosinţã la 22 decembrie 1970. Şantier naval. Industria oraşului Hârşova dispune de unitãţi de exploatare a calcarului, de întreprindere care produce sârmã şi cabluri pentru tracţiune, de unitãţi de prelucrare a lemnului şi de produse alimentare (vinuri, bãuturi alcoolice, produse de panificaţie etc.). Cherhana. Centru viticol şi pomicol (piersici, caişi). În perimetrul oraşului sunt izvoare cu ape termale sulfuroase având calitaţi terapeutice asemãnãtoare celor de la Bãile Herculane. Bazã de tratament cu 250 de locuri. Muzeu de istorie deschis la 1 mai 1904, reorganizat şi inaugurat la 29 mai 1926, desfiinţat în anii ’50 ai secolului 20 şi reînfiinţat la 1 februarie 2006, cu numele Muzeul Carsium, ca secţie a Muzeului de istorie naţionalã şi arheologie din Constanţa. În arealul oraşului Hârşova se aflã Rezervaţia naturalã cunoscutã sub numele de Canaralele Hârşovei, extinsã pe 2,3 ha, în care sunt numeroase stânci, înalte de 10-12 m (în limba turcã, kanara înseamnã stâncã).

Istoric

În partea de Sud-Est a oraşului au fost descoperite vestigiiile unei aşezãri neolitice, cu mai multe niveluri de locuire, aparţinând culturilor materiale Hamangia, Boian şi Gumelniţa, şi au fost scoase la ivealã urme materiale din epocile bronzului şi fierului. Pe locul unei aşezãri geto-dacice, romanii au construit, în anul 103 d.Hr., un castru numit Carsium, aflat la cel  mai bun vad de pe limes-ul Dunãrii de Jos, alãturi de care s-a dezvoltat o aşezare civilã, care se pare cã a fiinţat pânã la sfârşitul secolului 6 d.Hr. Distrusã de invazia hunilor, în anul 434, fortificaţia apare menţionatã mai târziu printre cetãţile refãcute de împãratul bizantin Iustinian (527-565). Din perioada romanã au fost identificate numeroase resturi arhitecturale (coloane, capitele, arhitrave, cornişe tipic romane), o inscripţie în care se menţioneazã reconstruirea fortificaţiei în vremea împãraţilor romani Constantin şi Liciniu, o mascã din bronz din secolul 3 d.Hr. ş.a. În secolele 10-11 a existat o puternicã cetate bizantinã, de plan patrulater neregulat, cu turnuri pãtrate la colţuri, amplificatã de genovezi în secolul 13. La sfârşitul secolului 14 şi începutul secolului 15, cetatea s-a aflat în stãpânirea voievodului Mircea cel Bãtrân. Cuceritã apoi de turci (1417), cetatea a fost recâştigatã de oastea lui Mihai Viteazul la 1 ianuarie 1595 şi de cea a lui Radu Şerban în anul 1603. Recâştigatã dupã scurt timp de Imperiul Otoman, aşezarea, împreunã cu cetatea, s-a aflat sub stãpânirea acestuia pânã  în 1878, perioadã în care turcii o numeau Kersova sau Hirsowa. În 1651, cãlãtorul turc Evlia Celebi consemna într-o notã de cãlãtorie: “Hirsowa are 1 600 de case, geamii, bazar, bãI publice şi este înconjuratã de un zid de 3 000 de paşi”. În secolul 19, la Hârşova s-au stabilit numeroşi mocani ardeleni care au constribuit la dezvoltarea oraşului modern. În timpul Primului Rãzboi Mondial oraşul Hârşova afost distrus aproape în întregime, iar în timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial a fost distrus în mare parte. Puternica cetate de la Hârşova (ziduri din piatrã, groase de 3,5 m, şi înalte de 7 m) a fost demantelatã în 1829, dupã Pacea de la Adrianopol. În prezent cetatea se aflã în ruinã. Oraşul Hârşova are în subordine administrativã localitatea componentã Vadu Oii.

Monumente

Ruinele cetãţii; biserica “Sfinţii Împãraţi Constantin şi Elena” (1903); Geamia (1812);  Rezervaţia naturalã Canaralele Hârşovei.