SFÂNTU GHEORGHE, braţul sudic al fluviului Dunărea, în Delta Dunării, care se desprinde din braţul Tulcea la al doilea
ceatal (ramificaţie), numit Ceatalul Sfântu Gheorghe, şi se varsă în Marea Neagră, în zona comunei Sfântu Gheorghe, judeţul Tulcea, după un curs foarte sinuos, în lungime totală de 110 km şi o lăţime maximă de 550 m (coeficientul de sinuozitate este de 1,60). Braţul Sfântu Gheorghe transportă 20,6% din apele fluviului Dunărea (1 205 m3/s), formând în zona de vărsare o deltă secundară, cu despletire conică, în faţa căreia se află insula Sacalinu Mic. Braţul Sfântu Gheorghe comunică cu complexul lagunar Razim prin intermediul canalelor Dunavăţ, Lipovenilor, Dranov ş.a., prin care deversează un debit de 48,5 m3/s, iar prin canalul Ivancea are legătură cu lacul Roşu şi de aici, prin canalul Potcoava –lacul Puiu – canalul Caraorman, comunică cu braţul Sulina al fluviului Dunărea. Braţul Sfântu Gheorghe este navigabil numai pentru vase mici (deşi are adâncimi de peste 20 m), deoarece are meandre multe şi strânse. Datorită transportului de aluviuni, braţul Sfântu Gheorghe a avansat (din 1857 şi până în prezent) în Marea Neagră cu circa 2 km. În Antichitate, acest braţ era numit Peuce.
SULINA, braţul central al gurilor de vărsare ale Dunării (cel mai scurt şi mai drept), care se desprinde din braţul Tulcea la al doilea ceatal/ramificaţie (Ceatalul Sfântu Gheorghe) şi traversează partea mediană a Deltei Dunării, vărsându-se în Marea Neagră, la 900 m aval de oraşul Sulina. Lungimea: 71 km; lăţimea maximă: 250 m; adâncimea maximă: 18 m. În perioada 1880–1902, braţul Sulina a fost supus unor lucrări de canalizare, dragare şi rectificare (îndreptare) a cursului său foarte meandrat (braţul a fost scurtat de la 83,8 km la 71 km, iar coeficientul de sinuozitate a fost redus la 1,03), prin suprimarea coturilor care stânjeneau navigaţia, pentru asigurarea şi menţinerea unor adâncimi optime de navigaţie fluvio-maritimă (7–10 m). Toate aceste lucrări au fost efectuate după planurile şi sub coordonarea eminentului inginer englez Sir Charles Augustus Hartley. Prin acest braţ se scurg 16,9% din apele fluviului, cu un volum mediu de circa 700 m3/s şi o cantitate de aluviuni transportate de circa 5,8 milioane tone pe an. Este cel mai circulat braţ al fluviului Dunărea, cu un intens trafic fluvio-maritim de mărfuri şi călători. La 2 septembrie 1991, la Mila 30 + 170 m, a eşuat nava rusească de mărfuri „Rostok”, blocând transversal canalul Sulina şi îngreunând traficul. După mai multe încercări de scoatere a navei de sub apă şi de deblocare a canalului, situaţia a rămas nerezolvată, navigaţia în această zonă s-a desfăşurat greu, printr-o mică deviere a cursului care ocolea nava scufundată. În perioada 2004–2005, un consorţiu olandez a întreprins ample lucrări de degajare, reuşind ca la 9 decembrie 2005 canalul Sulina să fie complet eliberat de nava eşuată şi redat navigaţiei. Pe malul stâng al braţului Sulina se află Farul Vechi (13,70 m înălţime), construit în anii 1869-1870 şi scos din uz în anul 1920, azi declarat monument istoric. Braţul Sulina este cunoscut şi sub denumirea canalul Sulina.
