Versiunea în limba engleză (English version)
Date generale
Oraşul Dumbrăveni se află în partea centrală a României, în provincia istorică Transilvania, în extremitatea de Nord- Est a judeţului Sibiu, în Podişul Târnavelor, la 340-600 m altitudine, pe dreapta râului Târnava Mare, la intersecţia paralelei de 46°13’58” latitudine nordică cu meridianul de 24°35’12” longitudine estică, la 79 km Nord-Est de municipiul Sibiu şi 20 km Nord-Est de municipiul Mediaş. Din punct de vedere demografic, Dumbrăveni face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 8 485 loc. (1 ian. 2019), din care 4 186 loc. de sex masc şi 4 299 fem. Supr.: 55,8 km2, din care 4,2 km2 în intravilan; densitatea: 2 020 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 7 388 loc., 4 913 persoane erau români (66,5%), 1 289 rromi (17,4%), 645 maghiari (8,7%) şi 541 loc. (7,4%) aparţineau altor etnii (germani, armeni ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 5 849 ortodocşi (79,2%), 497 reformaţi (6,7%), 151 greco-catolici (2,0%), 127 penticostali (1,7%), 123 romano-catolici (1,7%) şi 641 loc. (8,7%) aparţineau altor confesiuni (luterani, adventişti de ziua a şaptea, Martorii lui Iehova, evanghelişti, catolici armeni, creştini dupã evanghelie, creştini de rit vechi, baptişti ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Oraşul Dumbrãveni este un important nod rutier şi dispune de o staţie de cale feratã, inauguratã în 1871. Din punct de vedere economic se remarcã prin producţia de mobilã, de ambalaje din lemn, de produse alimentare şi prin serele legumicole şi floricole. Gimnaziu din 1843. Muzeul armenilor transilvãneni, amenajat în castelul Apafi (cumpãrat de armeni în anul 1726) şi inaugurat în anul 2010. Festivalul Medieval Art Fest (din 2010).
Istoric
În perimetrul oraşului Dumbrăveni au fost descoperite vestigii paleolitice, din prima Epocã a fierului/Hallstatt (urmele unui bordei în care s-au gãsit vase de lut cu caneluri, pline cu grãunţe de grâu carbonizat), din perioadele dacicã (vase mari de provizii, fructiere, vase-borcan, un cuptor de pâine fãcut din pietre de carierã ş.a.), romanã (monede) şi din timpul migraţiilor popoarelor (un tipar masiv din bronz folosit pentru turnat aplici semicirculare de centurã, de tip avar, datând din secolele 7-8). În perioada romanã, aici a existat un castru în care a staţionat Legiunea a XIII-a Gemina, situat pe drumul care lega oraşul Apulum (azi Alba Iulia) de Sighişoara. Localitatea apare menţionatã documentar pentru prima oarã în 1332, cu numele Sacerdos de Ebes, iar în perioada 1367-1368 sunt consemnate în documente posesiunile feudalilor din Ibaşfalãu (“possessiones Ebesfalva”). În documentele anului 1374 se întâlneşte consemnat numele lui Ladislau, fiul lui Emeric din Ebesfalva (satul lui Ebes) ca stãpân al acestui sat, iar în cele ale anilor 1376-1379, 1448, 1471 ş.a. sunt amintiţi diverşi stãpâni ai satului. La 1 mai 1399, localitatea este amintitã cu numele Ebesfalwa, iar în secolele 14-15 cu grafia Ebesffalwa (satul lui Ebes). În anul 1552, Grigore (Gergely) Apafi (prefect de judet) a cumpãrat toate moşiile din Dumbrãveni construind, pe una dintre acestea, castelul-cetate, în anii 1552-1567. În 1661, principele Mihail Apafi a instaurat hegemonia otomanã asupra acestei zone, dar dupã înfrângerea acestora de cãtre armata imperialã austriacã, Mihail Apafi s-a obligat sã întreţinã armata imperialã, semnând un tratat cu Imperiul Habsburgic la 27 nov. 1685. În anul 1671, aici s-au stabilit numeroase familii de armeni venite din Moldova (ulterior acestea au suferit o intensã maghiarizare), cãrora principele Mihail Apafi le-a acordat numeroase privilegii, fapt care a dat un impuls dezvoltãrii comerciale a aşezãrii prin înfiinţarea unei Companii comerciale. În 1714, localitatea Dumbrăveni a trecut în proprietatea fiscului, devenind “oraş privilegiat”, cu drept de a ţine târguri sãptãmânale, de a construi un pod peste râul Târnava şi de a încasa vamã, datã la care comunitatea armeanã i-a schimbat numele din Ebesfalwa în Elisabetopole. La 2 septembrie 1727 domeniul cetãţii Dumbrãveni a intrat în posesia Imperiului Habsburgic împreunã cu cele 77 de familii de iobagi (203 persoane), din care 69 de familii de români şi 8 familii de maghiari. La 3 octombrie 1746, împãrãteasa Maria Tereza a întărit actul de “oraş privilegiat”, iar biserica armenilor a fost subordonatã Episcopiei catolice din Alba Iulia. La sfârşitul secolului 18, oraşul Dumbrãveni era menţionat ca un important centru economic şi figura printre primele zece oraşe regeşti din Transilvania, alãturi de Cluj, Sibiu ş.a. În prezent, oraşul Dumbrăveni are în subordine administrativã douã localităţi componente – Ernea şi Şaroş pe Târnave.
Monumente
Castelul “Apafi” a fost construit în anii 1552-1563, de cãtre prefectul Grigore (Gergely) Apafi, azi declarat monument istoric. Castelul a fost împrejmuit cu ziduri înalte din piatrã, strãjuite de cinci bastioane şi înconjurate de şanturi cu apă. În 1562, castelul a suferit unele stricăciuni provocate de răscoala iobagilor şi a secuilor, fiind refăcut ulterior, până în 1567. În secolul 17, Peter Haji a creat un parc în jurul acestui castel, iar în anul 1726, castelul a fost cumpărat de comunitatea armeană; catedrala armeano-catolicã, având hramul “Sfânta Elisabeta”, azi declarată monument istoric, a fost construitã în perioada 1766-1791, în stil baroc, strajuită de două turnuri la faţadă; biserica romano-catolică “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1795), declarată monument istoric; biserica evanghelicã (1771, cu unele transformãri din 1925); clãdirea fostului Tribunal (1875), azi centru şcolar. În localitatea componentã Şaroş pe Târnave, atestatã documentar în anul 1282, existã o biserică evanghelicã, azi declarată monument istoric, zidită la începutul secolului 15 (finalizată şi sfinţită în anul 1422) pe locul uneia din secolul 14 distrusă de turci. Biserica a fost înconjurată de un zid de incintă (în 1483), străjuit de cinci turnuri de apărare, iar în 1808 a fost construit Turnul cu ceas şi s-a instalat orga. Biserica a fost supusă unor renovări în anul 1772 şi unor transformãri în secolul 19. În anul 1966, biserica a fost atinsă de un fulger care i-a distrus acoperişul, ceasurile şi instalaţia electrică, acestea fiind reparate în acelaşi an. Localitatea componentă Şaroş pe Târnave a fost mistuită parţial de un violent incendiu în anul 1776, când a distrus 60 de case.
About
The town of Dumbrăveni is located in the central part of Romania, in the historical province of Transylvania, in the north-eastern extremity of Sibiu County, in the Târnavelor Plateau, at 340-600 m altitude, on the right of the Târnava Mare river, at the intersection of the parallel 46°13’58” Northern latitude with the meridian of 24°35’12” eastern longitude, 79 km northeast of Sibiu and 20 km northeast of Mediaş. From a demographic point of view, Dumbrăveni is part of the category of small towns, with a population of 8,485 inhabitants (January 1, 2019), of which 4,186 males and 4,299 females. Area: 55.8 km2, of which 4.2 km2 in urban areas; density: 2,020 inhabitants/km2. At the population census of October 20-31, 2011, out of the total of 7,388 inhabitants, 4,913 people were Romanians (66.5%), 1,289 Roma (17.4%), 645 Hungarians (8.7%) and 541 inhabitants (7.4%) belonged to other ethnic groups (Germans, Armenians, etc.). From a confessional point of view, 5,849 Orthodox (79.2%), 497 Reformed (6.7%), 151 Greek Catholics (2.0%), 127 Pentecostals (1.7%) were registered in the same census, as well as 123 Roman Catholics (1.7%), while 641 inhabitants (8.7%) belonged to other denominations (Lutherans, Seventh-day Adventists, Jehovah’s Witnesses, Evangelicals, Armenian Catholics, Gospel Christians, Old Rite Christians , Baptists, etc.), were atheists, without religion or with undeclared religion. The town of Dumbrăveni is an important road junction and has a railway station, inaugurated in 1871. From an economic point of view, it is distinguished by the production of furniture, wooden packaging, food products and vegetable and flower greenhouses. Gymnasium from 1843. Transylvanian Armenian Museum, arranged in Apafi Castle (bought by Armenians in 1726) and inaugurated in 2010. Medieval Art Fest (since 2010).
History
In the perimeter of Dumbrăveni were discovered Paleolithic vestiges, from the first Iron Age/Hallstatt (traces of a hut in which were found clay vessels with grooves, full of charred wheat grains), from the Dacian periods (large vessels of supplies, fruit bowls, jar-jars, a bread oven made of quarry stones, etc.), Roman (coins) and during the migrations of the peoples (a massive bronze pattern used for casting semicircular belt appliqués, of the Avar type, dating from the 7th and 8th centuries). In the Roman period, there was a camp here where the XIII Gemina Legion was stationed, located on the road that connected the city of Apulum (today Alba Iulia) with Sighişoara. The settlement is mentioned for the first time in 1332, with the name Sacerdos de Ebes, and in the period 1367-1368 the possessions of the feudal lords of Ibaşfalău (“possessiones Ebesfalva”) are recorded in documents. In the documents of 1374 is recorded the name of Ladislaus, son of Emeric of Ebesfalva (the village of Ebes) as master of this village, and in those of the years 1376-1379, 1448, 1471 etc. various lords of the village are mentioned. On May 1, 1399, the town is remembered as Ebesfalwa, and in the 14th-15th centuries as Ebesffalwa (Ebes village). In 1552, Grigore (Gergely) Apafi (county prefect) bought all the estates in Dumbrăveni, building on one of them the castle-fortress, in the years 1552-1567. In 1661, Prince Mikhail Apafi established Ottoman hegemony over this area, but after their defeat by the Austrian Imperial Army, Mikhail Apafi undertook to maintain the imperial army by signing a treaty with the Habsburg Empire on November 27, 1685. In 1671, here – established many Armenian families from Moldova (later they underwent intense Hungarianization), to whom Prince Mihail Apafi granted many privileges, which gave impetus to the commercial development of the settlement by setting up a trading company. In 1714, the town of Dumbrăveni became the property of the tax office, becoming a “privileged city”, with the right to hold weekly fairs, to build a bridge over the river Târnava and to collect customs, when the Armenian community changed its name from Ebesfalwa in Elizabeth. On September 2, 1727, the domain of the Dumbrăveni fortress came into the possession of the Habsburg Empire together with the 77 families of serfs (203 people), out of which 69 families of Romanians and 8 families of Hungarians. On October 3, 1746, Empress Maria Theresa strengthened the act of “privileged city,” and the Armenian church was subordinated to the Catholic Diocese of Alba Iulia. At the end of the 18th century, the town of Dumbrăveni was mentioned as an important economic center and was among the top ten royal cities in Transylvania, along with Cluj, Sibiu, etc. Currently, the city of Dumbrăveni has two administrative localities under its administrative subordination – Ernea and Şaroş pe Târnave.
Monuments
The castle “Apafi” was built in 1552-1563 by the prefect Gregory (Gergely) Apafi, today declared a historical monument. The castle was surrounded by high stone walls, guarded by five bastions, and surrounded by water ditches. In 1562, the castle suffered some damage caused by the rebellion of the serfs and the Szeklers and was later rebuilt until 1567. In the 17th century, Peter Haji created a park around this castle, and in 1726, the castle was bought by the community. Armenian; the Armenian-Catholic cathedral, dedicated to “Saint Elizabeth”, today declared a historical monument, was built between 1766-1791, in Baroque style, guarded by two towers on the facade; the Roman Catholic church “The Holy Apostles Peter and Paul” (1795), declared a historical monument; the evangelical church (1771, with some transformations from 1925); the building of the former Tribunal (1875), today a school center. In the locality of Şaroş pe Târnave, mentioned documentary in 1282, there is an evangelical church, today declared a historical monument, built at the beginning of the 15th century (completed and consecrated in 1422) on the site of one from the 14th century destroyed by the Turks. The church was surrounded by a wall (in 1483), guarded by five defense towers, and in 1808 the Clock Tower was built, and the organ was installed. The church underwent renovations in 1772 and some transformations in the 19th century. In 1966, the church was struck by lightning, destroying its roof, clocks and electrical installation, which were repaired in the same year. The locality of Şaroş on Târnave was partially destroyed by a violent fire in 1776, which destroyed 60 houses.
Back to Romanian version