Dumbrăveni

Date generale

Oraşul Dumbrăveni se află în partea centrală a României, în Nord- Estul judeţului Sibiu, în Podişul Târnavelor, la 350 m altitudine, pe dreapta râului Târnava Mare, la intersecţia paralelei de 46°13’58” latitudine nordică cu meridianul de 24°35’12” longitudine estică, la 73 km Nord-Est de municipiul Sibiu şi 20 km Nord- Est de municipiul Mediaş. Din punct de vedere demografic face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 8 423 locuitori (la 1 iulie 2008), din care 4 124 de sex masculin şi 4 299 feminin, rãspândiţi pe o suprafaţã de 1,8 kmp în intravilan, fapt ce determinã o densitate de 4 679 locuitori pe kmp. Oraşul Dumbrãveni este un important nod rutier şi dispune de o staţie de cale feratã inauguratã în 1871. Din punct de vedere economic se remarcã prin producţia de mobilã, de produse alimentare şi prin serele legumicole şi floricole. Gimnaziu din 1843.

Istoric

În perimetrul oraşului au fost descoperite vestigii paleolitice, din prima Epocã a fierului (urmele unui bordei din perioada hallstattianã în care s-au gãsit vase de lut cu caneluri), din perioadele dacicã (vase mari de provizii, fructiere, vase-borcan, un cuptor de pâine fãcut din pietre de carierã ş.a.), romanã (monede) şi din timpul migraţiilor popoarelor (un tipar masiv din bronz folosit pentru turnat aplici semicirculare de centurã, de tip avar, datând din secolele 7-8). Localitatea apare menţionatã documentar pentru prima oarã în 1332, cu numele Sacerdos de Ebes, iar în perioada 1367-1368 sunt consemnate în documente posesiunile feudalilor din Ibaşfalãu (“possessiones Ebesfalva”). În documentele anului 1374 se întâlneşte consemnat numele lui Ladislau, fiul lui Emeric din Ibaşfalãu ca stãpân al acestui sat. La 1 mai 1399, localitatea este amintitã cu numele Ebesfalwa, iar în secolele 14-15 cu grafia Ebesffalwa (satul lui Ebes). În anul 1671 aici s-au stabilit numeroase familii de armeni venite din Moldova (ulterior acestea au suferit o intensã maghiarizare) care au dat un impuls dezvoltãrii comerciale a aşezãrii prin înfiinţarea unei Companii comerciale. În 1714, localitatea Dumbrăveni a trecut în proprietatea fiscului devenind “oraş privilegiat”, datã la care comunitatea armeanã i-a schimbat numele din Ebesfalwa în Elisabetopole. La 2 septembrie 1727 domeniul cetãţii Dumbrãveni a intrat în posesia Imperiului Habsburgic împreunã cu cele 77 de familii de iobagi (203 persoane), din care 69 de familii de români şi 8 familii de maghiari. La 3 octombrie 1746, împãrãteasa Maria Tereza a întărit actul de “oraş privilegiat”, iar biserica armenilor a fost subordonatã Episcopiei catolice din Alba Iulia. La sfârşitul secolului 18, oraşul Dumbrãveni era menţionat ca un important centru economic şi figura printre primele zece oraşe regeşti din Transilvania. În prezent, oraşul Dumbrăveni are în subordine administrativã douã localităţi componente – Ernea şi Şaroş pe Târnave.

Monumente

Castelul “Apafi” construit în anii 1552-1563, situat în mijlocul unui parc creat în secolul 17 de cãtre Peter Haji; catedrala armeneascã construitã în perioada 1766-1783, în stil baroc; biserica romano-catolică (1795); biserica evanghelicã (1771, cu unele transformãri din 1925); clãdirea fostului Tribunal (1875), azi centru şcolar. În localitatea componentã Şaroş pe Târnave existã o bisericã evanghelicã din secolele 13-14, fortificatã în anul 1500, cu unele transformãri din secolul 15 si 19, azi biserică evanghelică.