Mihăileşti

Date generale

Oraşul Mihăileşti se află în partea de Sud a României, în provincia istorică Muntenia, în zona de Nord-Nord Est a judeţului Giurgiu, în Câmpia Gãvanu-Burdea, la 90 m altitudine, pe dreapta vãii Argeşului, pe malul lacului de acumulare Mihăileşti, la intersecţia paralelei de 44⁰19’26’’ latitudine nordicã cu meridianul de 25⁰54’25’’ longitudine esticã, la 24 km Sud Vest de municipiul Bucureşti şi 59 km Nord de municipiul Giurgiu. Din punct de vedere demografic, Mihăileşti face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 7 511 loc. (1 ian. 2019), din care 3 685 loc. de sex masc. şi 3 826 fem. Supr.: 68,4 km2, din care 6,4 km2 în intravilan; densitatea: 1 174 loc./km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 7 923 loc., 7 179 de persoane erau români (90,6%), 214 rromi (2,7%) şi 530 loc. (6,7%) aparţineau altor etnii (turci ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensământ s-au înregistrat 7 359 ortodocşi (92,9%) şi 564 loc. (7,1%) aprţineau altor confesiuni (musulmani, romano-catolici, baptişti, penticostali, adventişti de ziua a şaptea ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclarată. Economia  oraşului Mihăileşti dispune de unitãţi producãtoare de mobilã, de maşini şi utilaje diverse, de încãlţãminte, ţesãturi, detergenţi, sãpun, produse refractare, ambalaje din hârtie şi carton şi de produse alimentare. Abator. Ferme de creştere a pãsãrilor şi vacilor de lapte (în colaborare cu o firmã olandezã). La Mihăileşti se aflã nodul hidrotehnic de pe râul Argeş, a cãrui construcţie a început în anul 1984 şi s-a finalizat la sfârşitul anului 1989 (fiind singurul nod hidrotehnic de pe râul Argeş care fusese finalizat la acea datã în proporţie de 100%), cu un baraj deversor şi douã porturi de acostare pentru tranzitarea navelor dintr-un sector în altul al navigaţiei pe canalul Bucureşti-Dunăre. Construcţia canalului Bucureşti–Dunãre () a fost întreruptã dupã Revoluţia din 17-22 dec. 1989, din cauza lipsei de fonduri bãneşti, iar în 1994 acest nod hidroenergetic a intrat oficial în conservare. În iulie 2010 s-a reluat ideea continuării lucrărilor de finalizare a acestui canal, iniţiindu-se ample studii de fezabilitate, astfel încât proiectul să fie reluat după anul 2020, dar care nicio guvernare de până la această dată nu a dat curs realizării acestui proiect. Lacul de acumulare, realizat în anii ’80 ai secolului 20, are o suprafaţã de 1 013 ha şi un volum de apã de 76,3 mil. m3.

Istoric

În arealul satului Popeşti, subordonat administrativ oraşului Mihăileşti, au fost descoperite, în perioada 1954-1960, urmele suprapuse ale mai multor aşezãri datând din Epocile bronzului (culturile materiale Glina şi Tei, secolele 18-16 î.Hr. şi, respectiv 1900-1300 î.Hr.) şi fierului (Cultura materialã Basarabi, secolele 9-6 î.Hr.). Din perioada geto-dacicã (secolele 2 î.Hr.-1 d.Hr.) a fost identificatã, ipotetic, aşezarea Argedava – important centru politic al unei formaţiuni din rândul cãreia s-a ridicat regale Burebista, şi presupusã reşedinţã a tatãlui lui Burebista. Din antica aşezare Argedava au fost scoase la ivealã vestigiile mai multor locuinţe, vetre de foc, unelte, gropi pentru pãstrarea proviziilor şi un “palat” din lemn şi vãlãtuci (probabil reşedinţa regelui Burebista). Materialul arheologic gãsit aici constã în vase ceramice (cãni, castroane, fructiere ş.a.), unelte, mãrgele din sticlã, un medalion din aur cu cap de femeie (probabil capul zeiţei Bendis), un candelabru din teracotã cu trei braţe ş.a. Zona Argedava a fost declaratã rezervaţie arheologicã si monument istoric. La sfârşitul secolului 19, Mihăileşti era o comunã ruralã, alcatuitã din satele Mihăileştii de Jos, Mihăileştii de Sus, Tufele, Baneasa şi Costieni, cu 1 892 locuitori, 3 biserici şi o şcoalã mixtã, iar în 1925 avea 2 424 loc., formatã din satele Mihăileştii de Jos, Mihăileştii de Sus şi Costieni. La 17 febr. 1968, comuna învecinatã Novaci, cu satele Novaci, Tufa-Costieni şi Popeşti a fost desfiinţatã şi înglobatã în comuna Mihãileşti. Fosta comunã Mihăileşti a fost trecutã în categoria oraşelor la 18 aprilie 1989, având în subordine administrativã satele Drăgănescu, Novaci şi Popeşti. Între 17 februarie 1968 şi 23 ianuarie 1981 Mihăileşti a fost în judeţul Ilfov.

Monumente

În oraşul Mihăileşti se aflã biserica “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, construitã în 1714, în prezent declaratã monument istoric, şi conacul “Cãlinescu” (începutul secolului 20), în satul Popeşti existã biserica “Sfânta Treime”, ziditã în anii 1688-1689 prin osârdia marelui vistier Cristea Popescu, care pãstreazã picturi murale interioare originare, realizate de renumitul zugrav Pârvu Mutu, între care se remarcã un tablou votiv cu chipul domnului Constantin Brâncoveanu, iar în satul Drãgãnescu este biserica “Sfântul Nicolae”, ctitorie din anul 1870 a lui Petru Dãnescu şi a lui Ion Dumitrescu, ziditã pe locul unei biserici din lemn, care data de la începutul secolului 19, distrusã de inundaţiile provocate de revãrsarea râului Argeş în 1866. Biserica actualã din satul Drăgănescu are un pridvor deschis, susţinut de şase coloane cilindrice, cu creneluri, şi prevãzute la partea superioarã cu arcade, o turlă mare pe naos şi două turle mai mici, gemene, pe pronaos. Biserica a fost consolidatã şi restauratã din temelie, prin subzidire şi înãlţarea zidurilor exterioare, construirea bolţii din pronaos şi construirea celor trei turle, la sfârşitul anilor ’60 şi începutul anilor’70 ai secolului 20, prin grija şi strãdania preotului paroh, Savin Bunescu, şi pictatã în interior de Preacuviosul pãrinte Arsenie Boca de la mãnãstirea Prislop, în perioada 1967-1983 şi sfinţitã la 2 oct. 1983. Biserica “Sfântul Nicolae” a mai fost consolidatã şi restauratã în anii 2009-2018 şi sfinţitã la 30 sept. 2018. În satul Drãgãnescu sunt şi câteva case vechi, printre care cea a Mariei Cãlin (1920), a lui Marin Matei (1927) âi a Mariei State (1931). În satul Novaci existã biserica “Adormirea Maicii Domnului” , datând din secolul 17, declaratã monument istoric.