Versiunea în limba engleză (English version)
Date generale
Oraşul Mihăileşti se află în partea de Sud a României, în provincia istorică Muntenia, în zona de Nord-Nord Est a judeţului Giurgiu, în Câmpia Găvanu-Burdea, la 90 m altitudine, pe dreapta vãii râului Argeş, pe malul de Vest al lacului de acumulare Mihăileşti-Cornetu, la intersecţia paralelei de 44⁰19’26’’ latitudine nordicã cu meridianul de 25⁰54’25’’ longitudine estică, la 24 km Sud Vest de municipiul Bucureşti şi 59 km Nord de municipiul Giurgiu. Din punct de vedere demografic, Mihăileşti face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 7 511 loc. (1 ian. 2019), din care 3 685 loc. de sex masc. şi 3 826 fem. Suprafaţa: 68,4 km2, din care 6,4 km2 în intravilan; densitatea: 1 174 loc./km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 7 923 loc., 7 179 de persoane erau români (90,6%), 214 rromi (2,7%) şi 530 loc. (6,7%) aparţineau altor etnii (turci ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensământ s-au înregistrat 7 359 ortodocşi (92,9%) şi 564 loc. (7,1%) aprţineau altor confesiuni (musulmani, romano-catolici, baptişti, penticostali, adventişti de ziua a şaptea ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclarată. Economia oraşului Mihăileşti dispune de unitãţi producãtoare de mobilã, de maşini şi utilaje diverse, de încãlţãminte, ţesãturi, detergenţi, sãpun, produse refractare, ambalaje din hârtie şi carton şi de produse alimentare. Abator. Ferme de creştere a pãsãrilor şi vacilor de lapte (în colaborare cu o firmă olandeză). La Mihăileşti se aflã nodul hidrotehnic de pe râul Argeş, a cãrui construcţie a început în anul 1984 şi s-a finalizat la sfârşitul anului 1989 (fiind singurul nod hidrotehnic de pe râul Argeş care fusese finalizat la acea datã în proporţie de 100%), cu un baraj deversor şi două porturi de acostare pentru tranzitarea navelor dintr-un sector în altul al navigaţiei pe canalul Bucureşti-Dunăre. Construcţia canalului Bucureşti–Dunãre (→) a fost întreruptă după Revoluţia din 17-22 decembrie 1989, din cauza lipsei de fonduri băneşti, iar în 1994 acest nod hidroenergetic a intrat oficial în conservare. În iulie 2010 s-a reluat ideea continuării lucrărilor de finalizare a acestui canal, iniţiindu-se ample studii de fezabilitate, astfel încât proiectul să fie reluat după anul 2025, dar care nicio guvernare de până la această dată nu a dat curs realizării acestui proiect. Lacul de acumulare, realizat în anii 1983-1987, are o suprafaţã de 1 013 ha şi un volum de apã de 76,30 milioane m3.
Istoric
În arealul satului Popeşti, subordonat administrativ oraşului Mihăileşti, au fost descoperite, în perioada 1954-1960, urmele suprapuse ale mai multor aşezãri datând din Epocile bronzului (Culturile materiale Glina şi Tei, secolele 18-16 î.Hr. şi, respectiv 1900-1300 î.Hr.) şi fierului (Cultura materialã Basarabi, secolele 9-6 î.Hr.). Din perioada geto-dacicã (secolele 2 î.Hr.-1 d.Hr.) a fost identificată, ipotetic, aşezarea Argedava – important centru politic al unei formaţiuni din rândul cãreia s-a ridicat regale Burebista, şi presupusã reşedinţã a tatãlui lui Burebista. Din perimetrul anticei aşezãri Argedava au fost scoase la ivealã vestigiile mai multor locuinţe, vetre de foc, unelte, gropi pentru pãstrarea proviziilor şi un “palat” din lemn şi vãlãtuci (probabil reşedinţa regelui Burebista). Materialul arheologic gãsit aici constã în vase ceramice (cãni, castroane, fructiere ş.a.), unelte, mărgele din sticlă, un medalion din aur cu cap de femeie (probabil capul zeiţei Bendis), un candelabru din teracotã cu trei braţe ş.a. În anul 1950, în zona Argedava a fost descoperit scheletul unui uriaş, înalt de circa 4 m. Vestigiile aşezării Argedava au fost declarate rezervaţie arheologicã şi monument istoric. La sfârşitul secolului 19, Mihăileşti era o comună rurală, alcătuită din satele Mihăileştii de Jos, Mihăileştii de Sus, Tufele, Băneasa şi Costieni, cu 1 892 locuitori, 3 biserici şi o şcoală mixtă, iar Legea nr. 95 penru unificarea administrativă a ţării din 14 iunie 1925, publicată în Monitorul Oficial nr. 128 din 14 iunie 1925 şi intrată în vigoare la 1 ianuarie 1926, consemna existenţa comunei Mihăileşti în cadrul judeţului Vlaşca, era formatã din satele Mihăileştii de Jos, Mihăileştii de Sus şi Costieni şi avea 2 424 locuitori. Tabloul de Regruparea comunelor rurale, întocmit conform Legii pentru modificarea unor dispoziţiuni din Legea pentru organizarea Administraţiunii Locale, publicatã în Monitorul Oficial nr. 161 din 15 iulie 1931, confirma existenţa comunei Mihăileşti, alcãtuitã din satele Mihăileşti (reşedinţa comunei cu acelaşi nume) şi Tufa-Costieni, cu 2 781 locuitori, iar Indicatorul localitãţilor din România, publicat în anul 1941, reconfirma prezenţa comunei Mihăileşti în cadrul judeţului Vlaşca, a cãrei componenţã era asemãnãtoare cu cea din anul 1931. La 17 februarie 1968, comuna învecinată Novaci, cu satele Novaci, Tufa-Costieni şi Popeşti a fost desfiinţatã şi satele ei componente au fost înglobate în comuna Mihãileşti. Fosta comună Mihăileşti a fost trecutã în categoria oraşelor la 18 aprilie 1989, având în subordine administrativã satele Drăgănescu, Novaci şi Popeşti, iar fostul sat Tufa-Costieni a devenit cartier al oraşului Mihăileşti. Între 17 februarie 1968 şi 23 ianuarie 1981 Mihăileşti a făcut parte din judeţul Ilfov.
Monumente
În oraşul Mihăileşti se află biserica “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, construită în 1714, în prezent declaratã monument istoric, şi conacul “Călinescu” (începutul secolului 20), în satul Popeşti există biserica “Sfânta Treime”, zidită în anii 1688-1689 prin osârdia marelui vistier Cristea Popescu, care păstrează picturi murale interioare originare, realizate de renumitul zugrav Pârvu Mutu, între care se remarcă un tablou votiv cu chipul Domnului Țãrii Româneşti, Constantin Brâncoveanu, iar în satul Drăgănescu se aflã biserica “Sfântul Nicolae”, ctitorie din anul 1870 a lui Petru Dănescu şi a lui Ion Dumitrescu, zidită pe locul unei biserici din lemn, care data de la începutul secolului 19, distrusă de inundaţiile provocate de revărsarea râului Argeş în anul 1866. Biserica actuală din satul Drăgănescu are un pridvor deschis, susţinut de şase coloane cilindrice, cu creneluri, şi prevăzute la partea superioarã cu arcade, o turlă mare pe naos, hexagonalã, oarbã (fãrã ferestre) şi două turle mai mici, gemene, hexagonale, oarbe, plasate pe pronaos. Biserica a fost consolidată şi restaurată din temelie, prin subzidire şi înãlţarea zidurilor exterioare, construirea bolţii din pronaos şi construirea celor trei turle, în perioada 1960-1967, prin grija şi strădania preotului paroh, Savin Bunescu, şi pictată în tempera, în interior, de către Cuviosul Părinte Mărturisitor Arsenie Boca de la mănăstirea Prislop, în perioada 1967-1983 şi sfinţită la 2 octombrie 1983. Catapeteasma, stranele şi uşa de la intrarea în biserică au fost construite din lemn de stejar şi sculptate de Ion D. Circei din satul Grumăzeşti, comuna Budeşti, judeţul Neamţ, iar catapeteasma a fost pictată tot de Cuviosul Părinte Mărturisitor Arsenie Boca. Printre picturile murale interioare se remarcă o scenă cu totul aparte, în care pictorul Arsenie Boca apare şezând pe un fotoliu, cu telefonul în mâna dreaptă şi în dreapta căruia există o măsuţă pe care se află un televizor şi pe acesta este suportul receptorului de telefon. Deasupra imaginii pictate cu chipul lui Arsenie Boca este pictată o hartă cu toate continentele lumii şi deasupra acestei imagini sunt redate două antene parabolice. În stânga sus este pictat Sfântul Arhanghel Mihail, iar sub acesta este pictată imaginea unei navete cosmice având turbopropulsoarele în funcţiune, din care ies jeturi de foc. Părintele Arsenie Boca a fost canonizat la 4 februarie 2025 cu titlul „Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie Boca”, împreună cu alţi 15 mărturisitori ai credinţei ortodoxe, şi trecut în calendarul ortodox pe data de 28 noiembrie. Biserica “Sfântul Nicolae” a mai fost consolidatã şi restauratã în anii 2009-2018 şi sfinţită la 30 septembrie 2018. În satul Drăgănescu sunt şi câteva case vechi, printre care cea a Mariei Călin (1920), a lui Marin Matei (1927) şi a Mariei State (1931). În satul Novaci există biserica “Adormirea Maicii Domnului” , datând din secolul 17, declarată monument istoric.
About
Mihăilești town is located in the southern part of Romania, in the historical province of Muntenia, in the north-north-eastern part of Giurgiu County, in the Găvanu-Burdea Plain, at 90 m altitude, on the right side of the Argeș river, on the western shore of the Mihăilești-Cornetu reservoir, at the intersection of the parallel of 44⁰19’26” north latitude with the meridian of 25⁰54’25” east longitude, 24 km south-west of Bucharest and 59 km north of Giurgiu. From a demographic point of view, Mihăilești belongs to the category of small towns, with a population of 7 511 inhabitants (January 1, 2019), of which 3,685 inhabitants are males and 3 826 females. Surface area: 68.4 km2, of which 6.4 km2 are urban; population density: 1174 inhabitants/km2. At the population census of Oct. 20-31 , 2011, out of the total of 7 923 inhabitants, 7 179 were Romanian (90.6%), 214 Roma (2.7%) and 530 (6.7%) belonged to other ethnic groups (Turks etc.). In terms of religion, the same census recorded 7,359 Orthodox (92.9%) and 564 (7.1%) belonged to other denominations (Muslims, Roman Catholics, Baptists, Pentecostals, Seventh-day Adventists, etc.), were atheists, without religion or with undeclared religion. The economy of Mihăilești consists in units producing furniture, various machinery and equipment, shoes, fabrics, detergents, soap, refractory products, paper and cardboard packaging and food products. Slaughterhouse. Farming of dairy cows and pigs (in collaboration with a Dutch company). Mihăilești is the site of the hydro-technical node on the Argeș River, whose construction began in 1984 and was completed at the end of 1989 (it was the only hydro-technical node on the Argeș River that was 100% completed at that time), with a spillway dam and two mooring ports for the transit of ships from one sector to another on the Bucharest-Danube Canal. The construction of the Bucharest-Danube Canal (→) was interrupted after the Revolution of Dec. 17-22 , 1989, due to lack of funds, and in 1994 this hydropower node officially entered a stage of conservation. In July 2010, the idea of continuing the work to complete this canal was revived, and extensive feasibility studies were initiated so that the project could be resumed after 2020, but no government to date has followed through on this project. The reservoir, built in 1983-1987, has an area of 1 013 ha and a water volume of 76.30 million m3.
History
In the area of the village of Popeşti, administratively subordinated to the town of Mihăilești, overlapping traces of several settlements dating from the Bronze Age (Glina and Tei material cultures, 18-16 BC and 1900-1300 BC respectively) and the Iron Age (Basarabi material culture, 9-6 BC) were discovered between 1954 and 1960. From the Geto-Dacian period (2nd century BC-1st century AD), the settlement of Argedava – an important political centre from which the King Burebista rose to power, and presumably the residence of Burebista’s father – has been hypothetically identified. From the ancient settlement of Argedava the remains of several dwellings, fireplaces, tools, pits for storing provisions and a wooden and wrought-iron “palace” (probably the residence of King Burebista) have been uncovered. The archaeological artifacts found here consists of ceramic vessels (cups, bowls, fruit bowls, etc.), tools, glass beads, a gold medallion with a woman’s head (probably the head of the goddess Bendis), a three-armed terracotta chandelier, etc. The Argedava area has been declared an archaeological site and historical monument. At the end of the 19th century, Mihăilești was a rural commune, consisting of the villages Mihăileștii de Jos, Mihăileștii de Sus, Tufele, Băneasa and Costieni, with 1 892 inhabitants, 3 churches and a mixed school, and in 1925 it had 2 424 inhabitants, consisting of the villages Mihăileștii de Jos, Mihăileștii de Sus and Costieni. On Feb. 17, 1968, the neighbouring commune of Novaci, with the villages of Novaci, Tufa-Costieni and Popeşti was abolished and incorporated into the commune of Mihăilești. The former commune of Mihăilești was incorporated into the category of towns on April 18 , 1989, with the villages of Drăgănescu, Novaci and Popești under its administrative subordination. Between February 17, 1968 and January 23, 1981 Mihăilești was in Ilfov county.
Monuments
In the town of Mihăilești there is the church “Saints Archangels Michael and Gabriel”, built in 1714, now declared a historical monument, and the mansion “Călinescu” (early 20th century); in the village of Popești there is the church “Holy Trinity”, built in 1688-1689 by the great treasurer Cristea Popescu, which preserves the original interior murals, made by the famous painter Pârvu Mutu, among which a votive painting with the portrait of Prince Constantin Brâncoveanu, and in the village of Drăgănescu there is the church “Saint Nicholas”, donated by Petru Dănescu and Ion Dumitrescu in 1870, built on the place of a wooden church, which dates from the beginning of the 19th century, destroyed by the floods caused by the overflowing of the Argeș river in 1866. The present church in the village of Drăgănescu has an open porch, supported by six cylindrical columns, with battlements, and is provided on the upper part with arches, a large spire on the nave and two smaller twin spires on the pronaos. The church was consolidated and restored from the foundation, through extensions and by elevating the outer walls, building the vault in the pronaos and three additional towers, at the end of the 60s and beginning of the 70s of the 20th century, under the supervision of the parish priest, Savin Bunescu, and painted inside by the Most Reverend Father Arsenie Boca from Prislop Monastery, between 1967 and 1983 and consecrated on Oct. 2, 1983. The iconostasis, pews, and entrance door were made of oak and carved by Ion D. Circei from the village of Grumăzeşti, Budeşti commune, Neamţ county, and the iconostasis was painted by the Reverend Father Arsenie Boca. Among the interior murals, there is a very special scene in which the painter Arsenie Boca appears sitting in an armchair, with a telephone in his right hand and, to his right, a small table with a television set on it and a telephone receiver holder on top of it. Above the image painted with the face of Arsenie Boca is a map of all the continents of the world, and above this image are two satellite dishes. In the upper left is Saint Michael the Archangel, and below him is the image of a spaceship with its turboprop engines in operation, from which jets of fire emerge. Father Arsenie Boca was canonized on February 4, 2025, with the title “Saint Arsenie Boca, the Pious Confessor,” along with 15 other confessors of the Orthodox faith, and included in the Orthodox calendar on November 28. The church of “Saint Nicholas” was further consolidated and restored in 2009-2018 and consecrated on September 30, 2018. In the Drăgănescu village there are also some old houses, among which those of Maria Călin (1920), Marin Matei (1927) and Maria State (1931). In the village of Novaci there is the church “Dormition of the Mother of the Lord”, dating from the 17th century, declared a historical monument.
Back to Romanian version