Mihăileşti

Date generale

Oraşul Mihăileşti se află în partea de Sud a României, în nordul judeţului Giurgiu, în Câmpia Gãvanu-Burdea, la 90 m altitudine, pe dreapta vãii Argeşului, pe malul lacului de acumulare Mihăileşti, la intersecţia paralelei de 44⁰19’ latitudine nordicã cu meridianul de 25⁰54’ longitudine esticã, la 20 km Sud-Vest de Bucureşti. Din punct de vedere demografic, Mihăileşti face parte din categoria oraşelor mici cu o populaţie de 7 458 locuitori (la 1 ianuarie 2011), din care 3 597 de sex masculin şi 3 861 feminin. Dacã raportãm numãrul total al populaţiei oraşului la suprafaţa în intravilan (6,4 km2) rezultã o densitate de 1 165 locuitori pe km2. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor oraşului Mihăileşti, respectiv 7 445 persoane (99,8%), aparţine cultului ortodox, restul de 0,2% fiind de alte confesiuni (romano-catolici, baptişti ş.a.). Economia  oraşului Mihăileşti dispune de unitãţi producãtoare de mobilã, de maşini şi utilaje diverse, de încãlţãminte, ţesãturi, detergenţi, sãpun, produse refractare, ambalaje din hârtie şi carton şi de produse alimentare. Abator. Ferme de creştere a pãsãrilor şi vacilor de lapte (în colaborare cu o firmã olandezã). La Mihăileşti se aflã nodul hidrotehnic de pe râul Argeş, a cãrui construcţie a început în anul 1984 şi s-a finalizat la sfârşitul anului 1989 (fiind singurul nod hidrotehnic de pe râul Argeş care fusese finalizat la acea datã în proporţie de 100%), cu un baraj deversor şi douã porturi de acostare pentru tranzitarea navelor dintr-un sector în altul al navigaţiei pe canalul Bucureşti-Dunăre. Construcţia canalului Bucureşti–Dunãre () a fost întreruptã dupã Revoluţia din 17-22 dec. 1989, din cauza lipsei de fonduri bãneşti, iar în 1994 acest nod hidroenergetic a intrat oficial în conservare. În iulie 2010 s-a reluat ideea continuării lucrărilor de finalizare a acestui canal, iniţiindu-se ample studii de fezabilitate, astfel încât proiectul să fie reluat după anul 2020, dar care nicio guvernare de până la această dată nu a dat curs realizării acestui proiect. Lacul de acumulare, realizat în anii ’80 ai secolului 20, are o suprafaţã de 1 013 ha şi un volum de apã de 76,3 mil. m3. Dupã sistarea lucrãrilor de construcţie a canalului Bucureşti-Dunăre, la sfârşitul anului 1989, cauzate de Revoluţia din 17-22 decembrie 1989 şi de lipsa de fonduri bãneşti, canalul a intrat oficial în conservare în anul 1994. În iulie 2010 s-a reluat ideea continuãrii lucrãrilor de finalizare a acestui canal, iniţiindu-se efectuarea unor ample studii de fezabilitate, astfel încât, proiectul sa poata fi reluat dupa anul 2020.

ISTORIC

În arealul satului Popeşti, subordonat administrativ oraşului Mihăileşti, au fost descoperite, în perioada 1954-1960, urmele suprapuse ale mai multor aşezãri datând din epocile bronzului (culturile materiale Glina şi Tei) şi fierului (cultura materialã Basarabi). Din perioada geto-dacicã (secolele 2 î.Hr.-1 d.Hr.) a fost identificatã, ipotetic, aşezarea Argedava – important centru politic al unei formaţiuni din rândul cãreia s-a ridicat regale Burebista, şi presupusã reşedinţã a tatãlui lui Burebista. Din aşezarea Argedava au fost scoase la ivealã mai multe locuinţe, gropi pentru pãstrarea proviziilor şi un “palat” din lemn şi vãlãtuci (probabil reşedinţa regelui Burebista). Materialul arheologic gãsit aici constã în vase ceramice (cãni, castroane, fructiere ş.a.), unelte, mãrgele din sticlã, un medalion din aur cu cap de femeie (probabil capul zeiţei Bendis), un candelabru din teracotã cu trei braţe ş.a. Zona Argedava a fost declaratã rezervaţie arheologicã. Fosta comunã Mihăileşti a fost trecutã în categoria oraşelor la 18 aprilie 1989 având în subordine administrativã satele Drăgănescu, Novaci şi Popeşti. Între 17 februarie 1968 şi 23 ianuarie 1981 Mihăileşti a fost în judeţul Ilfov.

Monumente

În oraşul Mihăileşti se aflã biserica “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, construitã în 1714, în prezent declaratã monument istoric, şi conacul “Cãlinescu” (secolul 19), în satul Popeşti existã biserica “Sfânta Treime”, ziditã în anii 1688-1689 prin osârdia marelui vistier Cristea Popescu, care pãstreazã picturi murale interioare originare realizate de renumitul zugrav Pârvu Mutu, între care se remarcã un tablou votiv cu chipul domnului Constantin Brâncoveanu, iar în satul Drãgãnescu este biserica “Sfântul Nicolae” ziditã în 1870 pe cheltuiala lui Petru Dãnescu şi a lui Ion Dumitrescu pe locul unei biserici din lemn care data de la începutul secolului 19 şi distrusã de inundaţiile provocate de revãrsarea râului Argeş în 1866. Biserica actualã din satul Drăgănescu are un pridvor deschis susţinut de şase coloane cilindrice cu creneluri şi prevãzute la partea superioarã cu arcade. Biserica a fost pictatã în interior de pãrintele Arsenie Boca în perioada 1967-1982. În satul Novaci existã biserica “Adormirea Maicii Domnului” datând din secolul 17, declaratã monument istoric.