Ştefăneşti (jud. Argeş)

Date generale

Oraşul Ştefăneşti se află în partea de Sud a României, în provincia istorică Muntenia, în zona central-sudică a judeţului Argeş, în regiunea de contact a Piemontului Cândeşti cu Câmpia Piteştiului, în lunca şi pe terasele de pe stânga văii râului Argeş, la 252-400 m altitudine, la intersecţia paralelei de 44⁰51’53’’ latitudine nordică cu meridianul de 24⁰57’00’’ longitudine estică, pe autostrada Bucureşti – Piteşti, la 8 km Est de municipiul Piteşti. Din punct de vedere demografic, Ştefăneşti face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 15 817 loc. (1 ian. 2019), din care 7 762 loc. de sex masc. şi 8 055 fem. Supr.: 60,0 km2, din care 11,2 km2 în intravilan; densitatea: 1 412 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 14 541 loc., 12 847 de persoane erau români (88,4%), 834 rromi (5,7%) şi 860 loc. (5,9%) aparţineau altor etnii (ruşi-lipoveni, maghiari, italieni ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 13 440 ortodocşi (92,4%), 139 penticostali (1,0%), 44 creştini dupã evanghelie (0,3%) şi 918 persoane (6,3%) aparţineau altor confesiuni (evanghelici, adventişti de ziua a şaptea, romano-catolici, baptişti, musulmani ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Staţie de cale feratã şi nod feroviar, în satul Goleşti, pe linia Bucureşti – Titu – Gãeşti – Goleşti – Piteşti, inauguratã la 13 sept. 1872, cu derivaţie din Goleşti cãtre Ştefãneşti (staţie de cale feratã) – Gropeni – Stâlpeni – Schitu Goleşti – Câmpulung – Argeşel, inauguratã la 1 iul. 1887. Hidrocentrală (8 MW), în satul Goleşti, intrată în funcţiune în 1983. Producţie de motoare electrice (din anul 1968) şi de mobilier, cherestea ş.a. Renumit centru viticol şi de vinificaţie, cu un Combinat de vinificaţie, inaugurat în anul 1975. Pomicultură (meri, pruni, peri). Depozit pentru păstrarea fructelor, cu o capacitate de 7 000 tone, construit în anul 1982. Prelucrarea fructelor. Staţiune de Cercetare-Dezvoltare pentru viticulturã şi vinificaţie, reorganizată şi transformată în Institut Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Biotehnologii în Horticultură. În oraşul Ştefăneşti funcţionează Centrul Cultural “Ion C. Brătianu”, o bibliotecă publică, înfiinţată în anul 1953, azi cu peste 20 000 de volume, iar în satul Goleşti există un Cămin Cultural şi Muzeul Naţional al Viticulturii şi Pomiculturii (vezi mai jos, capitolul Monumente). În satul Florica s-a născut omul politic liberal Ionel I. C. Brătianu (n. 20 aug. 1864, satul Florica – m. 24 nov. 1927, Bucureşti).

Istoric

În arealul oraşului Ştefăneşti au fost descoperite vestigii neolitice (topoare din piatră), din perioada dacică şi din cea feudală timpurie (fragmente de vase ceramice). Prima atestare documentară a aşezării Ştefăneşti (numită iniţial Târgu Dealului) şi a satului Goleşti datează din 5 aug. 1452, într-un hrisov al lui Vladislav al II-lea, domn al Ţării Româneşti, în anii 1447-1456, emis la Târgovişte, prin care acesta întărea mai multe proprietăţi unor boieri. Prima menţiune documentară a satului Izvorani se găseşte într-un act de danie din 16 iunie 1493, prin care Vlad Călugărul, domn al Ţării Româneşti în anii 1481-1495, dăruia satul Izvorani mănăstirii Glavacioc – sat care timp de 139 de ani (până la urcarea pe tron a lui Matei Basarab, în anul 1632), a fost amintit în documente de 49 de ori, iar satul Valea Mare-Podgoria, numit atunci Valea Podgoriei, apare amintit documentar la 31 aug. 1579, într-un zapis al lui Mihnea Turcitul, domn al Ţarii Româneşti în perioada 1577-1583 şi 1585-1591, prin care acesta întărea acest sat mănăstirii Vieroşi. La sfârşitul secolului 15, satul Goleşti (de la care şi-a luat numele familia Golescu, descendentă din vechea familie a boierilor Craioveşti) se afla în posesia pârcălabului Baldovin – un mic boier, şi el descendent din familia Craioveşti. Numele Baldovin se întâlnea frecvent în unele documente din anii 1399 şi 1413, ca persoană în funcţia de logofăt şi apropiat al domnului Mircea cel Bătrân. În anul 1514 şi la 26 nov. 1520, domnul Ţării Româneşti, Neagoe Basarab întărea prin hrisov domnesc proprietatea asupra moşiei Goleşti. După înlăturarea de la putere a domnului Ţării Româneşti, Radu Paisie (în anul 1545) şi preluarea tronului de către domnul Mircea Ciobanul (1545-1552, 1553-1554, 1558-1559) moşia Goleşti a intrat în posesia mănăstirii Muşeteşti. La sfârşitul secolului 19, Ştefăneşti era o comună rurală, formată din satele Ştefăneşti (numit atunci Târgu Dealului) şi Izvorani, cu o populaţie de 1 625 loc., 3 biserici şi o şcoală înfiinţată în anul 1866, iar la recensământul din anul 1925, comuna Ştefăneşti/Târgu Dealului avea 2 420 loc. şi era alcatuită din satele Florica, Izvorani şi Ştefăneşti/Târgu Dealului, care era şi reşedinţa plăşii cu acelaşi nume. În anul 1931, comuna Valea Mare a fost numită Valea Mare-Podgoria pentru a putea fi deosebită de comuna Valea Mare-Pravăţ din jud. Argeş. În perioada 1950-1964, satul Florica s-a numit Partizanii, datorită stabilirii în acest sat, în conacul familiei Brătianu, a unor refugiaţi greci izgoniţi din cauza Războiului Civil din Grecia, care a avut loc în anii 1946-1949, nume schimbat la 1 ian. 1965 în Ştefăneştii Noi şi care la 17 febr. 1968 a fost înglobat în comuna Ştefăneşti. Comuna Ştefăneşti a fost trecută în categoria oraşelor la 7 apr. 2004, având în subordine ad-tivă 7 sate: Enculeşti, Goleşti (menţionat documentar în 1452), Izvorani (1493), Ştefăneştii Noi, Valea Mare-Podgoria (1579), Viişoara şi Zăvoi.

Monumente

În satul Goleşti se află Ansamblul feudal al Curţii boiereşti Golescu – cel mai important ansamblu medieval fortificat laic din Ţara Românească, în cadrul căruia există, în afară de un conac fortificat, clădirea Fostei Şcoli Slobodă Obştească, datând din anul 1826, – prima şcoală din mediul sătesc, declarată monument istoric, bolniţa, o fântână din secolul 17, o cruce de pomenire din piatră de Albeşti, datând din anul 1627, o cramă, baia turcească (secolul 18), un chioşc din secolul 19, biserica “Sfânta Treime” (1646) ş.a. Conacul a fost construit în anii 1640–1642 de meşterul Stoica pentru marele vistier Stroe Leurdeanu, restaurat în anul 2016 şi declarat monument istoric. În 1646, acelaşi meşter a construit (ca paraclis) biserica având hramul „Sfânta Treime”, decorată cu motive ornamentale, sculptate în piatră, de influenţă armeană. Biserica a fost supusă unor lucrări de restaurare în secolul 19. La sfârşitul sec. 18, întreg ansamblu a intrat în posesia familiei boiereşti Golescu, fiind înconjurat cu ziduri puternice de apărare, întărite cu 4 turnuri de colţ, ridicate la mijlocul secolului 17. Conacul a fost refăcut şi extins de banul Radu Golescu, păstrând nucleul original cu forme arhitectonice robuste, beciuri boltite, specifice epocii lui Matei Basarab, şi Turn de Poartă, datând din secolul 17 şi refăcut în secolul 19,, caracteristic epocii brâncoveneşti. În interiorul incintei fortificate a fost construită o casă a săracilor, în care Dinicu Golescu a organizat (1826) prima şcoală sătească în limba română din Ţara Românească şi a amenajat o bolniţă şi o baie turcească. În cadrul complexului muzeal Goleşti se află Muzeul Naţional al Pomiculturii şi Viticulturii, inaugurat la 7 iunie 1939 si reamenajat în 1966, organizat în conacul familiei Golescu. În cadrul parcului în care se află Ansamblul feudal al Curţii boiereşti Golescu, există şi un vast muzeu etnografic în aer liber, extins pe o suprafaţă de 17 ha, în care sunt expuse 35 de gospodării ţărăneşti, cu elemente specifice referitoare la istoria viticulturii şi pomiculturii, grupate sub forma unui sat românesc, cu monumente de arhitectură populară originale din toate zonele României. Muzeul etnografic cuprinde 35 de case ţărăneşti din zonele pomicole şi viticole ale ţării, diverse construcţii, tehnică populară şi instalaţii viticole din principalele zone etnografice ale ţării (crame, pivniţe, conace, foişoare ş.a.). În oraşul Ştefăneşti se află biserica având hramul „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” , ctitorie din anii 1623-1628 a slugerului Muşat şi a jupâniţei Despina, biserica “Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir” (1784), biserica “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena (2012), vila “Doncescu” (1915, refacută în anul 2009) ş.a., iar în satul Florica există conacul familiei Brătianu, construit în anul 1829 de către Ion C. Brătianu, tatăl lui Ionel I. C. Brătianu, în care s-a născut omul politic liberal Ionel I. C. Brătianu, situat în mijlocul unui parc. În afară de acest conac, domeniul Florica mai cuprinde o capelă, situată în subsolul bisericii „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”, construită în 1898 după planurile arhitectului francez Emile André Lecomte du Noüy, o cramă din anul 1800, un observator astronomic ş.a., în satul Valea Mare-Podgoria se află biserica „Naşterea Maicii Domnului” , ctitorie din anii 1678-1688 a jupânului Necula şi a jupâniţei Ancuţa, biserica din cimitir, cu hramul “Sfântul Ioan Gură de Aur” (1766), declarată monument istoric, biserica „Sfântul Ioan Boguslavul” (1768), precum şi pivniţele brâncoveneşti (1688–1714), muzeul memorial „Liviu Rebreanu”, inaugurat în anul 1969, cu biserica organizat într-o casă construită la începutul secolului 20, pe care Rebreanu a cumpărat-o în anul 1930 şi în care a locuit marele prozator până la 1 sept. 1944 când a murit (aici a scris romanul Răscoala), casa „Madgearu”, vila „Lucia Sturdza Bulandra” (ambele de la începutul secolului 20) şi vila “Turturică” (1930), iar în satul Izvorani există Crama „Golescu”, datând din anul 1850 şi biserica “Sfântul Nicolae”, datând din anul 1857, pictată în secolul 20 de Gheorghe Belizarie. În satul Enculeşti există biserica având dublu hram – “Sfântul Nicolae” şi “Sfânta Cuvioasă Parscheva” (1934-1937) şi Schitul cu biserica din lemn cu hramul “Sfântul Nicolae”– din Gurgui, datând din anul 1697, renovată în 1996 şi declarată monument istoric, iar în satul Zăvoi există o biserică nouă, cu hramul “Sfântul Calinic”, sfinţită în anul 2012.

Muzeului Viticulturii şi Pomiculturii Goleşti (Ștefănești, jud. Argeș)
Muzeul Naţional al Pomiculturii şi Viticulturi din satul Goleşti (jud. Argeș), amenajat în conacul familiei Golescu (Credit: Cătălin Nicolae Buzea)