Gătaia

Versiunea în limba engleză (English version)

Date generale

Oraşul Gătaia se află în extremitatea de Sud Vest a României, în provincia istorică Banat, în partea de Sud a judeţului Timiş, în câmpia omonimă, la 80-100 m altitudine, pe râurile Bârzava şi Moraviţa, la intersecţia paralelei de 45°25’38” latitudine nordicã cu meridianul de 21°25’44” longitudine esticã, la 59 km Sud Est de municipiul Timişoara. Din punct de vedere demografic, Gătaia face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 6 519 loc. (1 ian. 2019), din care 3 234 loc. de sex masc. şi 3 285 fem. Supr.: 162,4 km2, din care 6,8 km2 în intravilan; densitatea: 959 loc./km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 5 861 loc., 4 238 de persoane erau români (72,3%), 654 maghiari (11.1%), 428 slovaci (7,3%), 55 germani (0,9%) şi 486 loc. (8,3%) aparţineau altor etnii (sârbi, rromi, cehi, ucraineni ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 3 581 de ortodocşi (61,1%), 1 087 romano-catolici (18,5%), 422 penticostali (7,2%), 97 reformaţi (1,7%) şi 674 loc. (11,5%) aparţineau altor confesiuni (adventişti de ziua a şaptea, baptişti, evanghelici, luterani, Martorii lui Iehova, greco-catolici, creştini dupã evanghelie, creştini de rit vechi, musulmani ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Nod rutier şi feroviar (cu staţii la Gãtaia şi Şemlacu Mare, inaugurate la 3 iul. 1896), la intersecţia liniei de cale ferată Buziaş – Gătaia – Şemlacu Mare – Jamu Mare cu linia Timişoara – Şag – Jebel – Voiteg – Gătaia – Berzovia – Bocşa – Reşiţa. Acest ultim tronson (Timişoara – Reşiţa) urmează să se modernizeze până în anul 2026, când se va da în funcţiune un modern tren-tramvai, care va circula cu o viteză de 140 km/oră. Prelucrarea lemnului (ferestre, uşi din lemn exotic, ferestre termopan, din anul 1993) şi a laptelui. Produse electrotehnice, textile şi alim. (macaroane, tăiţei ş.a.). Fermă de creştere a porcinelor. Culturi de cereale şi sfeclă de zahăr. Muzeu orăşenesc. Bibliotecă publică. Asociaţia corală “Doina” (înfiinţată în anul 1936).

Istoric

Oraşul Gătaia apare menţionat documentar, prima oară, în 1323, cu numele Gothalo sau Gothal, apoi într-un document din anul 1343 cu denumirile Superior Gataal (Gătaia de Sus) şi Inferior Gataal (Gătaia de Jos), iar în Evul mediu apare consemnat cu toponimele Dunca şi Dragul. În timpul ocupaţiei habsburgice a Banatului (iul. 1718-dec. 1918), localitatea s-a numit Gatay, Gatája sau Gattájai. În anul 1823, aşezarea a fost vândută de către fisc fraţilor armeni maghiarizaţi Gorove László, Gorove Ludovic şi Gorove Carol care au colonizat localitatea cu familii maghiare, care la sfârşitul secolului 19 aceştia erau majoritari. La recensământul populaţiei din 1 ian. 1925, Gătaia era o comună rurală cu 3 712 loc., iar la 7 mai 2004, com. Gătaia a fost de declarată oraş, având în subordine ad-tivă localitatea componentă Sculia (atestată documentar în anul 1333, în dijmele papale) şi satele Butin (menţionat documentar în 1337), Perscova (atestat documentar, prima oară, în anul 1358, cu numele Berkesz , iar pe harta feldmareşalului şi cartografului austriac de origine franceză, Claudius Florimund conte de Mercy, întocmită în anii 1723-1725, era consemnat cu numele Bergossova), Şemlacu Mare (1270) şi Şemlacu Mic (1270). Până la 7 mai 2004, fosta com. Gătaia a avut în componenţă satele Berecuţa, Birda, Mânăstire şi Sângeorge, care la acea dată au format com. Birda, jud. Timiş. În secolul 15, localitatea componentă Sculia era consemnată cu denumirile Tothskola, Also Szkulya şi Felsö Skulya, iar pe o hartă întocmită de feldmareşalul şi cartograful austriac de origine franceza, Claudius Florimund conte de Mercy, în anii 1723-1725, apare cu grafia Sculla. În 1337, satul Butin apare consemnat cu numele Buitoni, în perioada stăpânirii otomane a Banatului (în secolul 16) avea grafia Butyin, în 1717 Budschin, iar după anul 1925 Butin. La începutul secolului 19, satul Butin a fost colonizat cu familii de germani (şvabi) şi slovaci. Satul Şemlacu Mare apare consemnat documentar, prima oară, în anul 1018, într-un act al Împăratului bizantin Vasile al II-lea Bulgaroctonul, cu numele Moraviskos, apoi în 1270 (Meseusumlow), 1319 (Mezo-Sumlo), 1344-1370 (Civitas Mezeusumplyo), 1404 (Somlyug), 1624 (oppidum Somyo), 1720 (Semlak – colonizat cu slovaci) etc. Satul Şemlacu Mic, apare atestat documentar, prima oară, în anul 1270 şi apoi în 1404 cu numele Kis Somlya, iar în anul 1808 a fost colonizat cu germani (şvabi) şi cehi. În anul 1800, în satul Perscova au fost colonizaţi germani (svabi).

Monumente

În oraşul Gătaia există bisericile ortodoxe cu hramurile „Înălţarea Domnului” , construită în perioada 1794-1797 pe locul uneia din lemn care data din anul 1753, “Sfântul Nicolae” (1975-1976), şi “Tabor” (sfinţită în luna martie 2006), şi o biserică romano-catolică, ctitorie din anii 1865-1870 a familiei de armeni maghiarizaţi – Gorove. În localitatea componentă Sculia se află biserica ortodoxă “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, construită în anii 1862-1863 pe locul uneia din lemn, din 1775, pictată de Ioan Cioreun, şi o biserică reformată datând din anul 1870, în satul Butin există o biserică ortodoxă din anul 1925, o biserică luterană din anul 1818 şi o biserică romano-catolică din anul 1911, în satul Perscova se află o biserică ortodoxă din anul 1910 şi una romano-catolică din 1911, în satul Şemlacu Mare, pe Dealul Şumig (205 m alt.), există ruiunele cetăţii Somyo, datând din secolul 13, distrusă de turci în secolul 17, o biserică ortodoxă din anul 1886, construită pe locul uneia din lemn din anul 1774, şi o biserică luterană din 1845, iar în satul Şemlacu Mic se află o biserică evanghelică, datând din anul 1858, abandonată de etnicii germani după plecarea lor de după anul 1989, azi în stare avansată de degradare, şi mănăstirea „Săraca” .


About

The town of Gătaia is located in the extreme southwest of Romania, in the historical province of Banat, in the southern part of Timiş County, in the homonymous plain, at 80-100 m altitude, on the rivers Bârzava and Moraviţa, at the intersection of the parallel of 45°25’38″north latitude with the meridian of 21°25’44” east longitude, 59 km southeast of the city of Timişoara. From a demographic point of view, Gătaia is part of the category of small towns, with a population of 6,519 inhabitants (January 1, 2019), of which 3,234 males and 3,285 females. Area: 162.4 km2, of which 6.8 km2 in urban areas; density: 959 inhabitants/km2. At the population census of October 20-31, 2011, out of the total of 5,861 inhabitants, 4,238 people were Romanians (72.3%), 654 Hungarians (11.1%), 428 Slovaks (7.3%), 55 Germans (0,9%) and 486 inhabitants (8.3%) belonged to other ethnic groups (Serbs, Roma, Czechs, Ukrainians, etc.). From a confessional point of view, in the same census there were 3,581 Orthodox (61.1%), 1,087 Roman Catholics (18.5%), 422 Pentecostals (7.2%), 97 Reformed (1, 7%) and 674 inhabitants (11.5%) belonged to other denominations (Seventh-day Adventists, Baptists, Evangelicals, Lutherans, Jehovah’s Witnesses, Greek Catholics, Gospel Christians, Old Rite Christians, Muslims, etc.) or they were atheists, without religion or with undeclared religion. Road and railway junction (with stations at Gătaia and Şemlacu Mare, inaugurated on July 3, 1896), at the intersection of the railway line Buziaş – Gătaia – Şemlacu Mare – Jamu Mare with the line Timişoara – Şag – Jebel – Voiteg – Gătaia – Berzovia – Bocşa – Reşiţa. This last section (Timişoara – Reşiţa) is to be modernized until 2026, when a modern train-tram will be put into operation, which will run at a speed of 140 km/h. Wood (windows, exotic wood doors, double glazed windows, 1993) and milk processing. Electrical, textile and food products (pasta, noodles, etc.). Pig farming. Cereals and sugar beet crops. City Museum. Public library. “Doina” Choral Association (founded in 1936).

History

The town of Gătaia is mentioned documentary, first in 1323, with the name Gothalo or Gothal, then in a document from 1343 with the names Superior Gataal (Gătaia de Sus) and Inferior Gataal (Gătaia de Jos), and in the Middle Ages it is recorded with the toponyms Dunca and Dragul. During the Habsburg occupation of Banat (July 1718-Dec. 1918), the town was called Gatay, Gatája or Gattájai. In 1823, the settlement was sold by the tax authorities to the Hungarianized Armenian brothers Gorove László, Gorove Ludovic and Gorove Carol who colonized the town with Hungarian families, who, at the end of the 19th century, were the majority. At the population census of January 1, 1925, Gătaia was a rural commune with 3,712 inhabitants, and on May 7, 2004, Gătaia commune was declared a town, with the subordinate locality Sculia (mentioned in a document from 1333, in papal tithes) and the villages of Butin (mentioned in a document from 1337), Perscova (mentioned documentary for the first time in 1358 as Berkesz, while being recorded as Bergossova on a map of the Austrian field marshal and cartographer of French origin, Claudius Florimund Count of Mercy, drawn up in 1723 -1725), Şemlacu Mare (1270) and Şemlacu Mic (1270). Until May 7, 2004, the former commune of Gătaia included the villages of Berecuţa, Birda, Mânăstire and Sângeorge, which at that time formed the commune of Birda, Timiş County. In the 15th century, the settlement of Sculia was recorded with the names Tothskola, Szkulya and Felsö Skulya, while on a map drawn by the Austrian field marshal and cartographer of French origin, Claudius Florimund Count of Mercy, in 1723-1725, appears with the spelling Sculla. In 1337, the village of Butin appears in the name of Buitoni, during the Ottoman rule of Banat (in the 16th century) it had the spelling Butyin, in 1717 Budschin, and after 1925, Butin. At the beginning of the 19th century, the village of Butin was colonized by German (Swabian) and Slovak families. The village of Şemlacu Mare appears in documentary records, for the first time, in 1018, in an act of the Byzantine Emperor Vasile II Bulgarocton, with the name Moraviskos, then in 1270 (Meseusumlow), 1319 (MezoSumlo), 1344-1370 (Civitas Mezeusumplyo), 1404 (Somlyug), 1624 (Sompid oppidum), 1720 (Semlak – colonized by Slovaks) etc. The village of Şemlacu Mic is mentioned documentary, first in 1270 and then in 1404 under the name Kis Somlya, and in 1808 it was colonized by Germans (Swabians) and Czechs. In 1800, Germans (Swabians) were colonized in the village of Perscova.

Monuments

In the town of Gătaia there are the Orthodox churches dedicated to the “Ascension of the Lord”, built between 1794-1797 on the site of a wooden church dating from 1753, “Saint Nicholas” (1975-1976), and “Tabor” (consecrated in March 2006), and a Roman Catholic church, founded in the years 1865-1870 by the Hungarianized Armenian family – Gorove. In the locality of Sculia there is the orthodox church “The Holy Apostles Peter and Paul”, built in 1862-1863 on the site of a wooden one, from 1775, painted by Ioan Cioreun, and a reformed church dating from 1870; in the village of Butin there is a an Orthodox church from 1925, a Lutheran church from 1818 and a Roman Catholic church from 1911, in the village of Perscova there is an Orthodox church from 1910 and a Roman Catholic church from 1911; in the village of Şemlacu Mare, on Şumig Hill (205 m altitude), there are ruins of Somyo fortress, dating from the 13th century, destroyed by the Turks in the 17th century, an Orthodox church from 1886, built on the site of a wooden one from 1774, and a Lutheran church from 1845, and in the village of Şemlacu Small is an evangelical church, dating from 1858, abandoned by ethnic Germans after their departure after 1989, today in an advanced state of degradation, and the “Săraca” monastery.

Back to Romanian version