Găeşti

Date generale

Oraşul Găeşti se aflã în partea central-sudică a României, în provincia istorică Muntenia, în zona de Sud Vest a judeţului Dâmboviţa, în Câmpia Titu, la 185 m altitudine, pe interfluviul dintre râurile Argeş şi Potopu, la intersecţia paralelei de 44°43’10” latitudine nordică cu meridianul de 25°19’11” longitudine estică, la 28 km Sud-Sud Vest de municipiul Târgovişte; 14 982 loc. (1 ian. 2019), din care 6 908 loc. de sex masc. şi 8 074 fem. Supr.: 22,8 km2, din care 8,4 km2 în intravilan; densitatea: 1 784 loc./km2. Evoluţia numericã a populaţiei localitãţii a fost în permanentã creştere, de la 1 380 locuitori în anul 1859, la 3 320 în 1899, 5 328 în 1930, 7 726 în 1948, 8 962 în 1966, 12 494 în 1977, 18 566 în 1992, dupã care s-a înregistrat o scãdere la 15 585 loc. în anul 2002 şi 13 317 în anul 2011. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 13 317 loc., 12 440 de persoane erau români (93,4%), 228 rromi (1,7%) şi 649 loc. (4,9%) aparţineau altor etnii (turci, maghiari, bulgari ş.a.). Din  punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 12 514 ortodocşi (94,0%), 54 penticostali (0,4%) şi 749 de persoane (5,6%) aparţineau altor confesiuni (adventişti de ziua a şaptea, evanghelici, creştini dupã evanghelie, musulmani, romano-catolici, Martorii lui Iehova, reformaţi ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Oraşul Găeşti este un important nod rutier şi dispune de o staţie de cale feratã, pe linia Bucureşti – Titu – Gãeşti – Piteşti, inauguratã la 13 septembrie 1872. Exploatãri de nisip şi pietriş. Din punct de vedere economic oraşul Gãeşti se remarcã prin activitatea unor întreprinderi care produc utilaje pentru foraj şi exploatare sonde, utilaje chimice, frigidere cu compresor, congelatoare, aparate electrocasnice, rezervoare, cisterne, conteinere metalice, încãlţãminte, îmbrãcãminte ş.a. Prelucrarea lemnului şi a tutunului; prefabricate din beton ş.a. În arealul oraşului funcţioneazã ferme de creştere a bovinelor şi pãsãrilor. Centru pomicol. Casã de Culturã. Bibliotecã publicã. Parc central (6 ha). La Gãeşti s-a nãscut naistul Gheorghe Zamfir (1941).

Istoric

În arealul oraşului Gãeşti au fost descoperite vestigii neolitice, aparţinând Culturii materiale Gumelniţa (mileniile 4-3 î.Hr.). Localitatea apare menţionatã documentar ca sat, pentru prima oarã, la 19 iulie 1498, într-un hrisov al domnului Ţãrii Româneşti, Radu cel Mare, prin care acesta “întãreşte ocina Gãeşti mãnãstirii Râncãciov”, iar apoi la 4 ian. 1565, într-un document al domnului Ţãrii Româneşti, Petru cel Tânãr, în care se spune: “Io, domn a toatã Ţara Ungro-Vlahii, fiul lui Mircea Voievod (Mircea Ciobanul, n.a.), prin care partea de miazã-noapte a oraşului, care pânã nu demult se chema Rãduleşti, şi se întindea de la Rãstoaca pânã la râul Fãget, se dã ocina lui Stoica cu fraţii sãi, Ciolan şi Dumitru, şi lui Radu cu fraţii sãi, Oprea şi Stepan, cu fiii lor câţi le va da Dumnezeu”. În anul 1775 localitatea a cãpãtat statut de oraş. În timpul rãzboiului ruso-turco-austriac (1736-1739), când oraşul Târgovişte a fost distrus de turci, oraşul Gãeşti a devenit reşedinţa judeţului Dâmboviţa, în locul Târgoviştei, iar apoi a ajuns reşedinţa judeţului Vlaşca (pânã în anul 1832), dupã care Giurgiu i-a luat locul ca urmare a ieşirii lui din categoria raialelor turceşti (în 1829). La 14 oct. 1802, oraşul a suferit grave stricãciuni în urma cutremurului care a avut o magnitudine de 7,9-8,2 grade pe scara Richter, iar în 1807 a fost mistuit, în mare parte, de un violent incendiu. În catagrafia anului 1810, Gãeşti figura ca aşezare urbanã, care avea în componenţã satele Cãtunele (cu 74 de case şi 282 de locuitori), Gãeştii de Sus (128 de case cu 699 loc.), Gãeştii de Mijloc (38 de case şi 157 loc.) şi Gãeşti-Târg (44 de case şi 166 loc.). În anul 1888, Găeştiul a fost centrul unei mari rãscoale ţãrãneşti. La sfârşitul secolului 19, Gãeşti era o comunã urbanã (oraş), cu 2 470 loc., alcãtuitã din 3 suburbii/cartiere (Cãtunele, Gãeştii de Sus şi Gãeştii de Jos), cu o Judecãtorie de Ocol, o staţie telegraficã, o staţie de cale feratã, pe linia Bucureşti – Piteşti, douã şcoli, o moarã cu aburi şi cu douã târguri pe an (pe 20 iulie şi 8 septembrie), iar la recensãmântul din 30 dec. 1930, oraşul Gãeşti era reşedinţa plãşii cu acelaşi nume, în care locuiau 5 328 de persoane.

Monumente

Bisericile cu hramurile “Intrarea în Bisericã a Maicii Domnului”-Cioflec (1776, reparatã în anii 1809, 1836, 1890 şi 1942), azi declaratã monument istoric, “Sfântul Ilie” (1780, reparatã în anul 1880), azi declaratã monument istoric, “Sfântul Nicolae” (1812, cu pridvor închis, susţinut de sase coloane cilindrice, terminate cu arcade, dominatã de douã turle gemene, luminate de opt ferestre înalte, situate pe naos şi pe pronaos), azi declaratã monument istoric, “Sfânta Treime” (1823, reparatã în anul 1896), azi declaratã monument istoric, şi biserica “Sfântul Ioan Botezãtorul” (1947); fostul conac “Grigore Olãnescu” (1890), în prezent sediul Clubului Arctic; Clãdirea Primãriei vechi (începutul secolului 20); Casa Ciubuc Elena, cu farmacie (secolul 19) ş.a.