Găeşti

Date generale

Oraşul Găeşti se aflã în partea central-sudică a României, în Vest-Sud Vestul judeţului Dâmboviţa, în Câmpia Titu, la 183 m altitudine, pe râul Sabar, la 30 km Sud-Sud Vest de municipiul Târgovişte. Din punct de vedere demografic, oraşul Găeşti face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 15 038 locuitori (la 1 iulie 2008), din care 6 994 de sex masculin şi 8 044 feminin. Din totalul populaţiei, 97,4% sunt români, 2,0% rromi, iar restul aparţin etniilor maghiarã, bulgarã, turcã, sârbã, greacã ş.a. Evoluţia demograficã a localitãţii a fost în permanentã creştere, de la 1 380 locuitori în anul 1859, la 3 320 locuitori în 1899, 5 330 locuitori în 1930, 7 179 locuitori în 1956, 11 763 locuitori în 1973, 15 398 locuitori în 1984 şi 17 157 locuitori în 1995. Dacã raportãm numãrul actual al locuitorilor la suprafaţa oraşului în intravilan (respectiv 7,8 km2) rezultã o densitate de 1 928 locuitori pe km2. Oraşul Găeşti este un important nod rutier şi dispune de o staţie de cale feratã, inauguratã la 13 septembrie 1872. Din punct de vedere economic oraşul Gãeşti se remarcã prin activitatea unor întreprinderi care produc utilaje pentru foraj şi exploatare sonde, de utilaje chimice, de frigidere cu compresor, de congelatoare, de prelucrare a lemnului şi a tutunului, de prefabricate din beton ş.a. În arealul oraşului funcţioneazã ferme de creştere a bovinelor şi pãsãrilor. Centru pomicol.

Istoric

Localitatea apare menţionatã documentar ca sat, pentru prima oarã, la 19 iulie 1498, apoi la 4 ianuarie 1565, iar în 1775 a cãpãtat statut de oraş. În timpul rãzboiului ruso-turco-austriac (1736-1739), când oraşul Târgovişte a fost distrus de turci, oraşul Gãeşti a devenit reşedinţa judeţului Dâmboviţa, iar apoi a ajuns reşedinţa judeţului Vlaşca (pânã în1832), dupã care Giurgiu i-a luat locul ca urmare a ieşirii lui din categoria raialelor turceşti (în 1829). În anul 1802  oraşul a suferit grave stricãciuni în urma cutremurului din 14 octombrie, iar în 1807 a fost mistuit, în mare parte, de un violent incendiu. În anul 1888, Găeştiul a fost centru unei mari rãscoale ţãrãneşti.

Monumente

Bisericile cu hramurile “Intrarea în Bisericã a Maicii Domnului”-Cioflec (1776), “Sfântul Ilie” (1780), Sfântul Nicolae” (1812), “Sfânta Treime” (1823); conacul “Grigore Olãnescu” (secolul 19), în prezent sediul unui club ş.a.