Date generale
Oraşul Răcari se află în partea de Sud a României, în provincia istorică Muntenia, în extremitatea de Sud Est a judeţului Dâmboviţa, în Câmpia Titu, la 140 m altitudine, pe stânga văii râului Ilfov şi pe râul Colentina (acesta din urmă trece prin localităţile componente Colacu, Ghimpaţi, Săbieşti şi Stăneşti), la intersecţia paralelei de 44º38’ latitudine nordicã cu meridianul de 25º44’ longitudine esticã, la 42 km Sud Est de municipiul Târgovişte. Din punct de vedere demografic, Răcari face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 6 328 (1 ian. 2019), din care 3 083 loc. de sex masc. şi 3 245 fem. Supr.: 78,9 km2, din care 7,8 km2 în intravilan; densitatea: 811 loc./km2. La recensământul din 20-31 octombrie 2011, din totalul celor 6 930 loc., 6 328 de persoane erau români (91,3%), 292 rromi (4,2%) şi 310 loc. (4,5%) aparţineau altor etnii. Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensământ s-au înregistrat 6 454 ortodocşi (93,1%), 109 penticostali (1,6%) şi 367 loc. (5,3%) aparţineau altor confesiuni (adventişti de ziua a şaptea, romano-catolici, baptişti, Martorii lui Iehova, musulmani ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. În localitatea componentă Ghergani există o staţie de cale ferată, situată pe linia Bucureşti – Chitila – Bâldana – Ghergani – Conţeşti – Boteni – Găeşti – Leordeni – Goleşti – Piteşti, inaugurată la 13 septembrie 1872. În oraşul Răcari îşi desfăşoară activitatea mai multe firme care produc cherestea, confecţii textile şi metalice, preparate din carne, produse de panificaţie, împletituri din răchită ş.a. Abator. Prelucrarea pieilor de animale. Fabrica de zahăr din Răcari, inaugurată în anul 1986, a fost falimentată după anul 2000, azi în ruină. Fermă de creştere a ovinelor. Produse agricole variate. Lacuri piscicole, cu o suprafaţă totală de 107 ha, aflate în arealele localităţilor componente Colacu şi Săbieşti, amenajate pe pârâul Baranga (afluent stâng al râului Colentia) în perioada 1965-1983. Biblioteca orăşenească “Ion Ghica”, azi cu peste 25 000 de volume. Trei Cămine Culturale.
Istoric
În arealul localităţii componente Ghimpaţi, pe malul râului Colentina, au fost descoperite urmele unei aşezări datând din Epoca bronzului. Localitatea Răcari apare menţionată documentar pentru prima oară, în anul 1578, cu numele Ţiţirligi, apoi Boanga (între 1810 şi 1865) şi Podul Bărbierului (din 1865 până în anul 1911). La 6 februarie 1756, un alt document aminteşte că aici, Ştefan, starostele bărbierilor din Bucureşti a ridicat o cruce din piatră şi a construit un pod peste râul Ilfov (în 1725), fapt ce a determinat ca localitatea să se numească Podul Bărbierului. În anul 1865, localitatea a fost acreditată oficial în înscrisuri cu denumirea de Podul Bărbierului, care s-a păstrat până în 1911, iar din 1911 localitatea poartă numele de Răcari. În anul 1941, satele Colacu, Bălăneşti, Mereni, Săbieşti şi Stăneşti, care formau împreună comuna Colacu, au fost înglobate în comuna Răcari, care în 1948 a fost trecută în categoria oraşelor, până în anul 1950, după care a devenit reşedinţa raionului Răcari, până la 17 febr. 1968, când a redevenit comună şi apoi declarată din nou oraş la 6 decembrie 2004. În prezent, oraşul Răcari are în subordine administrativă şapte localităţi componente: Bălăneşti (înfiinţat ca sat prin împroprietărirea ţăranilor cu pământ în anul 1864, cu numele Bălan), Colacu, Ghergani (atestată documentar la 16 aug. 1590 într-o citaţie în care este pomenit ca martor Nan din Ghergani), Ghimpaţi (menţionată documentar la 30 ian. 1577), Mavrodin, Săbieşti şi Stăneşti. La sfârşitul secolului 19, în comuna Ghergani, care era formată din satele Ghergani, Colacu, Mavrodin şi Sabieşti, scriitorul şi omul politic Ion Ghica a avut o moşie.
Monumente
În oraşul Răcari există bisericile cu hramurile “Sfânta Cuvioasă Parascheva” , construită în anul 1845, pe locul uneia din lemn, care data dinainte de anul 1787 şi “Sfântul Gheorghe”, de mari dimensiuni (36 m lungime, 20 m lăţime şi 46 m înălţime), a fost construită din beton armat, în perioada 1925-1929, după planurile arhitectului Spiridon Cegăneanu şi pictată în frescă de pictorul Iosif Keber. Biserica “Sfântul Gheorghe” este dominată de 7 turle. La Răcari mai există clădirea Primăriei, care datează din anul 1911, şi Monumentul eroilor căzuţi pe câmpurile de luptă în timpul Primului Război Mondial, dezvelit în anul 1925; în localitatea componentă Ghergani se află conacul familiei Ion Ghica, declarat monument istoric, construit după planurile arhitectului Grigore Cerchez în a doua jumătate a secolului 19, în prezent ruinat, şi capela scriitorului Ion Ghica, datând din 1869, în care este înmormântat acesta (în anul 1897); în localitatea componentă Stăneşti există o biserică având trei hramuri “Adormirea Maicii Domnului”, “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” şi “Sfântul Dumitru”, construită înainte de anul 1810 şi pictată de Avram Parvu şi Ilie Ot (din) Târgovişte şi sfinţită la 22 iunie 1859;. Biserica a fost reparată şi repictată în fresca în 1979 de pictorul Enache Corneliu; în localitatea compenentă Ghimpaţi se află biserica “Sfântul Nicolae”, datând din anul 1772 (reparată în 1871, 1898, 1935, 1939), în localitatea componentă Colacu există biserica “Naşterea Maicii Domnului” (1828), iar în localitatea componentă Mavrodin se află biserica “Buna Vestire”, datând din anul 1840.