Răcari

Date generale

Oraşul Răcari se află în partea de Sud a României, în provincia istorică Muntenia, în extremitatea de Sud Est a judeţului Dâmboviţa, în Câmpia Titu, la 140 m altitudine, pe stânga văii râului Ilfov şi pe râul Colentina (acesta din urmă trece prin localităţile componente Colacu, Ghimpaţi, Săbieşti şi Stăneşti), la intersecţia paralelei de  44º38’  latitudine nordicã cu meridianul de 25º44’ longitudine esticã, la 42 km Sud Est de municipiul Târgovişte. Supr.: 78,9 km2, din care 7,8 km2 în intravilan; densitatea: 811 loc./km2. Din punct de vedere demografic, Răcari face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 6 328 (1 ian. 2019), din care 3 083 loc. de sex masc. şi 3 245 fem. La recensãmântul din 20-31 octombrie 2011, din totalul celor 6 930 loc., 6 328 de persoane erau români (91,3%), 292 rromi (4,2%) şi 310 loc. (4,5%) aparţineau altor etnii. Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 6 454 ortodocşi (93,1%), 109 penticostali (1,6%) şi 367 loc.  (5,3%) aparţineau altor confesiuni (adventişti de ziua a şaptea, romano-catolici, baptişti, Martorii lui Iehova, musulmani ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. În localitatea componentã Ghergani existã  o staţie de cale feratã, situatã pe linia BucureştiTituTârgovşte, inauguratã în anul 1872. În oraşul Rãcari îşi desfãşoarã activitatea mai multe firme care produc cherestea, confecţii textile şi metalice, preparate din carne, produse de panificaţie, împletituri din rãchitã ş.a. Abator. Prelucrarea pieilor de animale. Fabrica de zahãr din Rãcari, inauguratã în anul 1986, a fost falimentatã dupã anul 2000, azi în ruinã. Fermã de creştere a ovinelor. Produse agricole variate. Lacuri piscicole, cu o suprafaţã totalã de 107 ha, aflate în arealele localitãţilor componente Colacu şi Sãbieşti, amenajate pe pârâul Baranga (afluent stâng al râului Colentia) în perioada 1965-1983. Biblioteca orãşeneascã “Ion Ghica”, azi cu peste 25 000 de volume. Trei Cãmine Culturale.

Istoric

În arealul localitãţii componente Ghimpaţi, pe malul râului Colentina, au fost descoperite urmele unei aşezãri datând din Epoca bronzului. Localitatea Rãcari apare menţionatã documentar pentru prima oarã, în anul 1578, cu numele Ţiţirligi, apoi Boanga (între 1810 şi 1865) şi Podul Bãrbierului (din 1865 pânã în anul 1911). La 6 februarie 1756, un alt document aminteşte cã aici, Ştefan, starostele bãrbierilor din Bucureşti a ridicat o cruce din piatrã şi a construit un pod peste râul Ilfov (în 1725), fapt ce a determinat ca localitatea sã se numeascã Podul Bãrbierului. În anul 1865, localitatea a fost acreditatã oficial în înscrisuri cu denumirea de Podul Bãrbierului, care s-a pãstrat pânã în 1911, iar din 1911 localitatea poartã numele de Răcari. În anul 1941, satele Colacu, Bãlãneşti, Mereni, Sãbieşti şi Stãneşti, care formau împreunã comuna Colacu, au fost înglobate în comuna Rãcari, care în 1948 a fost trecutã în categoria oraşelor, pânã în anul 1950, dupã care a devenit reşedinţa raionului Rãcari, pânã la 17 febr. 1968, când a redevenit comunã şi apoi declaratã din nou oraş la 6 decembrie 2004. În prezent, oraşul Răcari are în subordine administrativã şapte localitãţi componente: Bãlãneşti (înfiinţat ca sat prin împroprietãrirea ţãranilor cu pãmânt în anul 1864, cu numele Bãlan), Colacu, Ghergani (atestatã documentar la 16 aug. 1590 într-o citaţie în care este pomenit ca martor Nan din Ghergani), Ghimpaţi (menţionatã documentar la 30 ian. 1577), Mavrodin, Sãbieşti şi Stãneşti. La sfârşitul secolului 19, în comuna Ghergani, care era formatã din satele Ghergani, Colacu, Mavrodin şi Sabieşti, scriitorul şi omul politic Ion Ghica a avut o moşie.

Monumente

În  oraşul Răcari existã bisericile cu hramurile “Sfânta Cuvioasã Parascheva” , construitã în anul 1845, pe locul uneia din lemn, care data dinainte de anul 1787 şi “Sfântul Gheorghe”, de mari dimensiuni (36 m lungime, 20 m lãţime şi 46 m înãlţime), a fost construitã din beton armat, în perioada 1925-1929, dupã planurile arhitectului Spiridon Cegãneanu şi pictatã în frescã de pictorul Iosif Keber. Biserica “Sfântul Gheorghe” este dominatã de 7 turle. La Rãcari mai existã clãdirea Primãriei, care dateazã din anul 1911, şi Monumentul eroilor cãzuţi pe câmpurile de luptã în timpul Primului Rãzboi Mondial, dezvelit în anul 1925; în localitatea componentã Ghergani se aflã conacul familiei Ion Ghica, declarat monument istoric, construit dupã planurile arhitectului Grigore Cerchez în a doua jumãtate a secolului 19, în prezent ruinat, şi capela scriitorului Ion Ghica, datând din 1869, în care este înmormântat acesta (în anul 1897); în localitatea componentã Stãneşti existã o bisericã având trei hramuri “Adormirea Maicii Domnului”, “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” şi “Sfântul Dumitru”, construitã înainte de anul 1810 şi pictatã de Avram Parvu şi Ilie Ot (din) Târgovişte şi sfinţitã la 22 iunie 1859;. Biserica a fost reparatã şi repictatã în fresca în 1979 de pictorul Enache Corneliu; în localitatea compenentã  Ghimpaţi se aflã biserica “Sfântul Nicolae”, datând din anul 1772 (reparatã în 1871, 1898, 1935, 1939), în localitatea componentã Colacu existã biserica “Naşterea Maicii Domnului” (1828), iar în localitatea componentã Mavrodin se aflã biserica “Buna Vestire”, datând din anul 1840.