Răcari

Date generale

Oraşul Răcari se află in sudul României, situat în partea de Sud Est a judeţului Dâmboviţa, în Câmpia Titu, la 140 m altitudine, pe râurile Ilfov şi Colentina, la intersecţia paralelei de  44º37’  latitudine nordicã cu meridianul de 25º44’ longitudine esticã. Din punct de vedere demografic, Răcari face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 6 531 (la 1 ianuarie 2015), din care 3 177 locuitori de sex masculin şi 3 354 de sex feminin. La recensãmântul din 20-31 octombrie 2011, din totalul populaţiei înregistrate (6 930 locuitori), majoritatea (6 328 persoane) erau români (93,32%), urmaţi de rromi (292 de persoane, respectiv 4,21%), iar restul de 310 locuitori (4,47%) aparţineau altor etnii. Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 6 454 ortodocşi (93,13%) şi 476  persoane (6,87%) aparţineau altor confesiuni (penticostali, adventişti de ziua a şaptea, romano-catolici, baptişti, martorii lui Iehova ş.a.), erau atei sau cu religie nedeclaratã. Dacã raportãm numãrul total al populaţiei (6 531 locuitori, la 1 ianuarie 2015) la suprafaţa oraşului în intravilan (6,3 km2), rezultã o densitate de 1 037 locuitori pe km2. În localitatea componentã Ghergani existã  o staţie de cale feratã, situatã pe linia BucureştiTituTârgovşte, inauguratã în anul 1872. În oraşul Rãcari îşi desfãşoarã activitatea mai multe firme care produc cherestea, confecţii textile şi metalice, zahãr, produse de panificaţie, împletituri din rãchitã ş.a. Fermã de creştere a ovinelor. Produse agricole variate. Lacuri piscicole cu o supragaţã totalã de 107 ha, aflate în arealul localitãţii componente Colacu. Biblioteca orãşeneascã “Ion Ghica” cu peste 25 000 de volume.

Istoric

Localitatea apare menţionatã documentar pentru prima oarã, ca sat, în anul 1725. La 6 februarie 1756, un alt document aminteşte cã aici, starostele bãrbierilor din Bucureşti a ridicat o cruce şi a construit un pod peste râul Colentina, fapt ce a determinat ca localitatea sã se numeascã Podul Bãrbierului. În 1865, localitatea a fost acreditatã oficial în înscrisuri cu denumirea de Podul Bãrbierului care s-a pãstrat pânã în 1911, iar din 1911 localitatea poartã numele de Răcari. Declarat oraş în 1948, Rãcari a devenit reşedinţa raionului cu acelaşi nume pânã în 1968 când a redevenit comunã. Declarat din nou oraş la 6 decembrie 2004, oraşul Răcari are în subordine administrativã şapte localitãţi componente: Bãlãneşti, Colacu, Ghergani, Ghimpaţi, Mavrodin, Sãbieşti şi Stãneşti.

Monumente

În  oraşul Răcari existã bisericile cu hramurile “Sfânta Cuvioasã Parascheva” (1894) şi “Sfântul Gheorghe”, ctitorie din a doua jumãtate a secolului 19 a lui Iorgu Dumitrescu şi clãdirea Primãriei care dateazã din anul 1911; în localitatea componentã Ghergani se aflã conacul familiei Ion Ghica, declarat monument istoric, construit dupã planul arhitectului Grigore Cerchez, în prezent ruinat, şi capela scriitorului Ion Ghica, datând din 1869, în care este înmormântat acesta; în localitatea componentã Stãneşti existã o bisericã având trei hramuri “Adormirea Maicii Domnului”, “Sfinţii Voievozi” şi “Sfântul Dumitru”, construitã înainte de anul 1810; în localitatea compenentã  Ghimpaţi se aflã biserica “Sfântul Nicolae”, datând din anul 1772 (reparatã în 1871, 1898, 1935, 1939), în localitatea componentã Colacu existã biserica “Naşterea Maicii Domnului” (1828), iar în localitatea componentã Mavrodin se aflã biserica “Buna Vestire”, datând din anul 1840.