Milişăuţi

Date generale

Oraşul Milişăuţi se află în extremitatea de Nord Est a României, în provincia istorică Bucovina, în zona de Nord Est a judeţului Suceava, în partea de Nord a Pod. Sucevei, în regiunea de Sud a depresiunii Rădăuţi, la 317-488 m alt., dominat de dealurile Bădeuţi (365 m alt.), Făgeţel (410 m), Burta (438 m) şi Dolina (441 m), în zona de confluenţă a râului Suceviţa cu râul Suceava, la intersecţia paralelei de 47°47’11” latitudine nordicã cu meridianul de 26°00’16” longitudine esticã, la 27 km Nord Vest de municipiul Suceava. Din punct de vedere demografic, Milişăuţi face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 5 493 loc. (1 ian. 2019), din care 2 727 loc. de sex masc. si 2 766 fem. Supr.: 35,4 km2, din care 7,6 km2 în intravilan; densitatea: 723 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 5 005 loc., 4 863 de persoane erau români (97,2%) şi 142 loc. (2,8%) aparţineau altor etnii (ucraineni, rromi ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 4 229 de ortodocşi (84,5%), 352 adventişti de ziua a şaptea (7,0%), 319 penticostali (6,4%) şi 105 loc. (2,1%) aparţineau altor confesiuni (Martorii lui Iehova, romano-catolici ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Nod rutier. Haltã de mişcare (inauguratã în 1869) pe magistrala feroviarã Bucureşti – Ploieşti – Buzãu – Focşani – Adjud – Bacãu – Paşcani – Suceava – Vicşani – Cernãuţi. Expl. de balast. Prelucr. lemnului şi a cărnii. Ferãstrãu hidraulic (de la sfârşitul secolului 19). Producţie de materiale de construcţii, de produse lactate şi preparate din carne. Abator. Fermã de creştere a bovinelor. Culturi de varzã şi castraveţi. Casã de Culturã; Bibliotecã publicã, inauguratã în anul 1959, azi cu peste 22 000 de volume. Din data de 9 sept. 2006, la Milişăuţi are loc anual „Festivalul verzei”.

Istoric

Localitatea componentă Bădeuţi de astăzi, care până la 7 apr. 2004 a fost reşedinţa comunei Milişăuţi, când a fost declarată oraş, apare consemnată documentar ca sat, prima oară, în anul 1491 – sat în care locuia un boier cu numele Dumitru Badevici. În septembrie 1538, boierii Ţării Moldovei şi clerul înalt s-au întrunit la Bădeuţi pentru a trimite o solie, condusă de Triflan Cioflan, la Suceava, care era ocupată de oastea sultanului Soliman Magnificul, căruia trebuia să-i comunice că ei se desolidarizează de politica antiotomană a domnului Petru Rareş, care se refugiase în Cetatea Ciceului. Sultanul a confirmat autonomia Moldovei şi a numit ca domn al Moldovei pe Ştefan Lăcustă (din neamul lui Ştefan cel Mare), care a domnit până în 1540 când a fost asasinat de către boieri. Grigore Ureche (n. 1590 – m. 1647), în cronica sa “Letopisetul Ţării Moldovei” consemna următoarele: …”Prădând şi stropşind Ţara Moldovei, împăratul Soliman, şi fiind ţara bejenită spre munţi, strânsu-s-au vlădicii şi boierii de la sat Bădeuţi, de s-au sfătuit cu toţii ce se vor face de acea nevoie ce le venise asupra… (Aceştia) cu mare frică au mersu şi au căzutu la picioarele împăratului pre cari i-au iertat împăratul…. apoi le-au pus domn pe Ştefan Vodă (Ştefan Lăcustă n.n.)”. Într-un hrisov din 24 febr. 1582, emis de domnul Moldovei Petru Şchiopul, se vorbeşte de existenţa la Bădeuţi a unei curţi domneşti, an în care un anume Moga era vornic de Bădeuţi. Prin hrisovul domnesc din 13 martie 1615 şi cel din 20 febr. 1625, domnul Moldovei, Ştefan Tomşa a întărit dăruirea satului Bădeuţi mănăstirii Solca, în stăpânirea căreia a rămas până în 1776, când Bădeuţi a fost unit cu moşiile Iasicel şi Slobozia, iar în 1770, Bădeuţi a fost înglobat în com. Milişăuţi, în care locuiau răzeşi. Documentele anului 1487 consemnează faptul ca Milişăuţi era o localitate veche, formată din satele Milişăuţii de Sus şi Milişăuţii de Jos. Ulterior, această localitate a fost stăpânită de diferiţi boieri, la 20 ian. 1760 satul Milişăuţii de Sus fiind vândut de boierul Balş mănăstirii Solca, iar la 9 ian. 1761, Milişăuţii de Jos a fost dăruit mănăstirii “Sfântul Ilie” din localitatea Satu Mare de lângă Bădeuţi. În anul 1910, satul Milişăuţii de Sus s-a unificat cu satul Milişăuţii de Jos, formând comuna Milişăuţi, în componenta căreia au intrat şi satele Lunca (înfiinţat în anul 1885) şi Gara (înfiinţat în perioada 1870-1874 prin stabilirea aici a muncitorilor care lucrau la construirea căii ferate Dorneşti – Iţcani). Până la 7 sept. 1976, fosta comună Milişăuţi, cu reşedinta în satul Bădeuţi, s-a numit Bădeuţi, iar între 7 sept. 1976 şi 20 mai 1996, comuna a purtat numele Emil Bodnaraş. Comuna Milişăuţi a fost trecută în categoria oraşelor la 7 apr. 2004, având în subordine ad-tivă localitatea componentă Bădeuţi şi satele Gara şi Lunca. Până la 29 iulie 2001, Milişăuţi a avut în componenţă satul Iaslovăţ, care la acea dată a devenit comună de sine stătătoare în urma referendumului în care 97,6% dintre locuitorii satului au votat pentru reînfiinţarea comunei Iaslovăţ.

Monumente

În localitatea componentă Bădeuţi a existat biserica „Sfântul Procopie”, construită în perioada 8 iun. – 13 nov. 1487 de domnul Moldovei, Ştefan cel Mare, distrusă de armata austriacă în timpul Primului Război Mondial, azi aflată în ruine (doar peretele de Vest), declarată monument istoric în anul 2015. Biserica era de mari dimensiuni pentru acel timp (22,50 m lungime, 8,80 m lăţime în naos şi 11,20 m lăţime în dreptul absidelor) şi avea alături o zvoniţă (clopotniţă) specifică Evului Mediu. În apropierea ruinelor bisericii se află şi ruinele Curţii domneşti, care datează de la sfârşitul secolului 14 şi începutul secolului 15. La Bădeuţi se mai află biserica “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, datând din anul 1935, construită de comunitatea evanghelică luterană şi preluată de cultul ortodox în anul 1948.