Uricani

Date generale

Oraşul Uricani se află în jud. Hunedoara, în partea de SV a Depr. Petroşani, la 650– 725 m alt., la poalele de SE ale M-ţilor Retezat şi cele de N ale M-ţilor Vâlcan, pe râul Jiu de Vest, la 26 km SV de municipiul Petroşani; 9 290 loc. (1 ian. 2011): 4 653de sex masc. şi 4 637 fem. Supr.: 251 km2, din care 11,5 km2 în intravilan; densitatea: 808 loc./km2. Staţie finală de c.f. Pr. centru de expl. a huilei (primele mine au fost deschise în 1859). Expl. şi prelucr. lemnului (Uricani, Câmpu lui Neag); producţie de anvelope şi camere de aer pentru autovehicule şi de confecţii textile. În localit. componentă Câmpu lui Neag a fost creat (1970), pe un afluent al Jiului din M-ţii Vâlcan, lacul de acumulare Valea de Peşti (32 ha) pentru alimentarea cu apă a centrelor miniere din zonă.

Istoric

Localitatea a luat naştere în a doua jumătate a sec. 18 prin stabilirea unor locuitori veniţi din satul Uric (din Ţara Haţegului), de la care derivă numele actual al orşului. În 1788 a fost prădat de turcii din ins. Ada-Kaleh care au incendiat biserica. Menţionat documentar ca sat în 1818, cu numele Hobiceni-Uricani (denumire purtată până în 1918), a devenit oraş la 1 ian. 1965. În prezent, oraşul are în subordine ad-tivă 2 localit. componente: Câmpu lui Neag şi Valea de Brazi.

Monumente

Cabană turistică (în localit. componentă Câmpu lui Neag). Punct de plecare spre obiectivele turistice din M-ţii Retezat. Peşteri ocrotite: Peştera cu Corali pe dreapta Jiului, la poalele muntelui Coada Oslei şi Peştera Zeicului, pe stânga Jiului, în masivul Piule-Iorgovanu. Biserica „Înălţarea Domnului” (1968–1970), construită pe locul unei biserici mai vechi.