Versiunea în limba engleză (English version)
Date generale
Oraşul Uricani se află în partea de Sud Vest a României, în provincia istorică Transilvania, în extremitatea de Sud a judeţului Hunedoara, în zona de Vest-Sud Vest a Depresiunii tectono erozive Petroşani, la 650–750 m altitudine, la poalele de Sud Est ale M-ţilor Retezat şi cele de Nord ale M-ţilor Vâlcan, pe râul Jiu de Vest, la intersecţia paralelei de 45°20’11” latitudine nordicã cu meridianul de 23°09’09” longitudine esticã, la 24 km Sud Vest de municipiul Petroşani şi la 96 km Sud Est de municipiul Deva, reşedinţa judeţului Hunedoara. Din punct de vedere demografic, Uricani face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 9 457 loc. (1 ian. 2019), din care 4 757 loc. de sex masc. şi 4 700 fem. Supr.: 251,4 km2, din care 11,5 km2 în intravilan; densitatea: 822 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul de 8 972 loc., 8 097 de persoane erau români (90,2%), 251 maghiari (2,8%), 173 rromi (1,9%) şi 451 loc. (5,1%) aparţineau altor etnii. Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 7 363 de ortodocşi (82,1%), 423 penticostali (4,7%), 293 romano-catolici (3,3%), 135 reformaţi (1,5%), 92 Martorii lui Iehova (1,0%) şi 666 loc. (7,4%) aparţineau altor confesiuni (baptişti, greco-catolici, creştini dupã evanghelie, adventişti de ziua a şaptea, unitarieni ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Principal centru de exploatare a huilei (primele mine au fost deschise în 1859), a cãrui ultimã minã din Uricani a fost închisã în anul 2017, cea din localitatea componentă Câmpu lui Neag închisă în anul 1999, iar mina din localitatea componentă Valea de Brazi a fost închisã în anul 2004. Exploatarea şi prelucrarea lemnului (Uricani, Câmpu lui Neag); producţie de confecţii textile şi de anvelope şi camere de aer pentru autovehicule. În localitatea componentă Câmpu lui Neag, pe pârâul Valea de Peşti (lung de 11 km), afluent pe dreapta al râului Jiu de Vest, care izvorăşte din zona de Sud Vest a M-ţilor Retezat, a fost creat (în anul 1970), lacul de acumulare Valea de Peşti (32 ha) pentru alimentarea cu apă a centrelor miniere din zonă. Casã de Culturã care găzduieşte o bibliotecă publică, înfiinţată în anul 1965, modernizatã în anul 2013, în prezent cu peste 16 000 de volume. Oraşul Uricani a fost declarat staţiune turisticã de interes local prin Hotãrârea de Guvern nr. 852 din anul 2008, el fiind punctul principal de plecare spre obiectivele turistice din M-ţii Retezat şi cãtre Peştera cu Corali de pe dreapta râului Jiu, la poalele muntelui Coada Oslei, Peştera Zeicului, pe stânga Jiului, în masivul Piule-Iorgovanu, cascada Sterminos, cheile Buţii ş.a. Cabană turistică (în localitatea componentă Câmpu lui Neag).
Istoric
Primele referiri documentare ale zonei în care se aflã astãzi oraşul Uricani dateazã din 19 aprilie 1461 într-un act în care se menţioneazã cã Murzina (Marginea), cneazul din Densuş (Ţara Haţegului), a vândut mai multe proprietãţi ale sale, între care şi Sylotena (Valea Vacii), aflatã azi în perimetrul oraşului Uricani. Localitatea Uricani a luat naştere în a doua jumătate a secolului 18 prin stabilirea aici a unor locuitori veniţi din fostul sat Uric (din Ţara Haţegului), de la care derivă numele actual al oraşului. În 1788, aşezarea a fost prădată de turcii din insula Ada-Kaleh, care au incendiat biserica din sat. Menţionat documentar, ca sat, în 1818, cu numele Hobiceni-Uricani (denumire purtată până în anul 1918), a devenit oraş la 1 ianuarie 1965. În prezent, oraşul are în subordine ad-tivă 2 localitãţi componente: Câmpu lui Neag şi Valea de Brazi. Pânã la 17 februarie 1968, oraşul Uricani a mai avut în subordine administrativã şi localitatea componentã Bulzu, care la acea datã a fost înglobatã în oraş, devenind cartier al acestuia. Localitatea componentã Câmpu lui Neag apare amintitã documentar, ca sat, prima oarã în anul 1493, într-un document al regelui Ungariei Vladislav al II-lea (Vladislaus II), în care se menţioneazã cã boierul Mihail Cânde stăpânea moşia Nzakmezeu (azi Câmpu lui Neag). În perioada 1984-1987, o parte din localitatea componentã Câmpu lui Neag a fost desfiinţată, prin demolarea totalã a construcţiilor şi mutarea locuitorilor în blocurile din oraşul Uricani, pentru ca aici să se efectueze exploatãri la suprafaţã a cãrbunelui. Rezervele de cărbune s-au epuizat după circa 12 ani, exploatarea fiind abandonată în anul 1999, iar pe locul fostei cariere de exploatare a cãrbunelui s-a format un lac de acumulare, care în prezent este folosit pentru agrement.
Monumente
În oraşul Uricani se aflã mai multe biserici ortodoxe, printre care biserica „Înălţarea Domnului”, construită în anii 1968–1970 (picatã în anul 1979), pe locul unei biserici mai vechi, care data din anul 1870 (pictatã în 1874). Biserica are un iconostas din lemn sculptat şi pictat în 1982 (sfinţit la 27 mai 1982); biserica “Adormirea Maicii Domnului”, ziditã în perioada 2006-2018 (sfinţitã la 26 august 2018), cu un frumos pridvor deschis, sprijinit pe opt coloane cilindrice, înalte, terminate cu arcade treflate; biserica “Înãlţarea Domnului” din cartierul Bulzu, construitã din lemn în anul 1870 pe locul altor douã biserici din lemn, care s-au succedat anterior şi care datau din secolul 18, lãrgitã în anii 1963-1969 şi cãptuşitã pe pereţii interiori cu cãrãmidã şi pictată în 1978 de un grup de studenţi sub coordonarea profesorului Gheorghe Popescu-Vâlcea; biserica greco-catolică având hramul “Înălţarea Domnului”, finalizată în anul 2008 şi sfinţită la 17 august 2008 şi biserica reformată, finalizatã în anul 2000. În perimetrul localităţii componenete Câmpu lui Neag se aflã Casa parohială a fostului preot Constantin Stanciu, pe care a construit-o în anul 1890 şi care a fost folositã ca şcoalã pânã în anul 1936, biserica “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, construitã în perioada 1988-1992 (pictatã în anii 1992-1993) pe locul unei biserici din lemn şi cărămidă ridicată în anii 1890-1891, şi “Schitul Pleşa” (de maici), situat la 1 300 m altitudine, într-o poiană mirifică de la poalele masivului Pleşa din M-ţii Retezat, cu biserica “Naşterea Maicii Domnului”, construită în perioada 2003-2015 şi sfinţită la 26 iulie 2015. În localitatea componentă Valea de Brazi existã biserica “Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, ziditã în perioada 1936-1941 (sfinţitã la 29 mai 1941) şi pictatã în anii 1972-1973.
About
The town of Uricani is located in the South West of Romania, in the historical province of Transylvania, in the southern extremity of Hunedoara County, in the West-South West area of the Petroşani Tectonic Erosion Depression, at 650–750 m altitude, at the foot of the South East of the Retezat Mountains and the Northern Mountains of the Vâlcan Mountains, on the West Jiu River, at the intersection of the parallel of 45°20’11” north latitude with the meridian of 23°09’09” east longitude, 24 km South West Petroşani municipality and 96 km South East of Deva municipality, the residence of Hunedoara county. From a demographic point of view, Uricani belongs to the category of small towns, with a population of 9,457 inhabitants (January 1, 2019), of which 4,757 males and 4,700 females. Area: 251.4 km2, of which 11.5 km2 in urban areas; density: 822 inhabitants/km2. At the population census from October 20-31, 2011, out of a total of 8,972 inhabitants, 8,097 people were Romanians (90.2%), 251 Hungarians (2.8%), 173 Roma (1.9%) while 451 inhabitants (5.1%) belonged to other ethnic groups. From a confessional point of view, at the same census were recorded: 7,363 Orthodox (82.1%), 423 Pentecostals (4.7%), 293 Roman Catholics (3.3%), 135 Reformed (1.5 %), 92 Jehovah’s Witnesses (1.0%) while 666 inhabitants (7.4%) belonged to other denominations (Baptists, Greek Catholics, Evangelical Christians, Seventh-day Adventists, Unitarians, etc.) or atheists, without religion or with undeclared religion. Uricani was the main coal mining centre (first mines were opened in 1859), whose last mine closed in 2017, while the one in Câmpu lui Neag was closed in 1999, and the one in Valea de Brazi was closed in 2004. Logging and lumbering (Uricani, Câmpu lui Neag); clothes industry, production of tires and air chambers for motor vehicles. In the component locality Câmpu lui Neag, on the Valea de Peşti (The Fish Valley) brook (11 km long), right tributary of the West Jiu river, which springs from the South West area of the Retezat Mountains, was created (in 1970), Valea de Peşti (The Fish Valley) reservoir (32 ha) as the water supply of mining centres in the area. Community Centre with a public library, established in 1965, modernized in 2013, currently with a collection of over 16,000 volumes. The town of Uricani was declared a tourist resort of local interest by Government Decision no. 852 from 2008; it is the main starting point to various tourist objectives from Retezat Mountains and to the Coral Cave (on the right of the Jiu River, at the foot of Coada Oslei Mountain), Zeic Cave (on the left of Jiu, in the Piule-Iorgovanu massif), Sterminos waterfall, Butii Gorge, etc. Tourist chalet (in the component locality Câmpu lui Neag).
History
The first documentary references to the area where the town of Uricani is today date back to April 19, 1461, in a document stating that Murzina (Marginea), the prince from Densuş (Ţara Haţegului – The Land of Haţeg), sold several of his properties, including Sylotena (Cow Valley), located today in the area of Uricani. The Uricani settlement was established in the second half of the 18th century, when inhabitants from the former village of Uric (from the Land of Haţeg, from which derives the current name of the town) came to live here. In 1788, the settlement was looted by the Turks from the Ada-Kaleh Island, who set fire to the village church. Documentarily mentioned, as a village, in 1818, with the name Hobiceni–Uricani (name used until 1918). It became a town on January 1, 1965. Currently, the town has in its administration two component localities: Câmpu lui Neag and Valea de Brazi. Until February 17, 1968, Uricani also had under its administrative subordination the component locality Bulzu, which at that time was incorporated into the town, becoming one of its districts. The locality of Câmpu lui Neag is mentioned documentary, for the first time, as a village, in 1493, in a document of the king of Hungary Vladislav II (Vladislaus II), in which it is mentioned that the boyar Mihail Cânde ruled the Nzakmezeu estate (today Câmpu lui Neag). In 1984-1987, a part of the component locality Câmpu lui Neag was dismantled: its buildings were demolished and its inhabitants, relocated in the apartment buildings built in Uricani, so that coal mining could be carried out here. The coal reserves were depleted after about 12 years, the mining operation was abandoned in 1999, and an artificial lake was created on the site of the former coal quarry, currently used for recreation.
Monuments
In Uricani there are several Orthodox churches, including the “Church of the Ascension”, built in 1968–1970 (demolished in 1979), on the site of an older church, which dated from 1870 (painted in 1874). The church has a wooden iconostasis carved and painted in 1982 (consecrated on May 27, 1982); the church “Assumption of the Blessed Virgin Mary”, built between 2006-2018 (consecrated on August 26, 2018), with a beautiful open porch, supported by eight cylindrical, tall columns, ending in trefoil arches; the “Ascension of the Lord” church in the Bulzu neighborhood, built of wood in 1870 on the site of two other wooden churches, built one after another and dating from the 18th century, expanded in 1963-1969, with the interior walls lined with brick, painted in 1978 by a group of students under the coordination of Professor Gheorghe Popescu-Vâlcea; the Greek Catholic church dedicated to the “Ascension of the Lord”, finished in 2008 and consecrated on August 17, 2008; the Reformed church, completed in 2000. In the area of the locality of Câmpu lui Neag there is the Parish House of the ex-priest Constantin Stanciu, built in 1890, and used as a school until 1936; the church “The Holy Archangels Michael and Gabriel”, built between 1988-1992 (painted in 1992-1993) on the site of a wooden and brick church, built in 1890-1891, and the “Pleşa Hermitage” (for nuns), located at an altitude of 1,300 m, in a wonderful meadow at the foot of the Pleşa massif in Retezat Mountains, with the “Birth of the Mother of God” church, built during 2003-2015 and consecrated on July 26, 2015. In the component locality Valea de Brazi there is the church “Saint Martyr George”, built between 1936-1941 (consecrated on May 29, 1941) and painted in 1972-1973.
Back to Romanian version