Date generale
Versiunea în limba engleză (English version)
Oraşul Babadag se află în extremitatea de Sud Est a României, în provincia istorică Dobrogea, în partea de Sud-Sud Est a judeţului Tulcea, în zona de Sud Est a Podişului Babadag, la poalele Dealurilor Coiun Baba (în traducere din limba turcă: Tatăl oilor), cu o înălţime de 236 m, în Sud, Sultan Tepe (Dealul Sultan), de 111 m înălţime, în Est, şi Ianik Bair (Dealul Ars), de 167 m înălţime, în Vest, la 30–120 altitudine, în apropierea lacului omonim, la intersecţia paralelei de 44°53’53” latitudine nordică cu meridianul de 28°44’31” longitudine estică, la 35 km Sud de municipiul Tulcea. Din punct de vedere demografic, Babadag face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 10 459 loc. (1 ian. 2019), din care 5 232 loc. de sex masc. şi 5 227 fem. Supr.: 122 km2, din care 6,0 km2 în intravilan; densitatea: 1 743 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 8 940 loc., 6 250 de persoane erau români (69,9%), 1 219 rromi (13,6%), 395 turci (4,4%) şi 1 076 loc. (12,1%) aparţineau altor etnii (ruşi-lipoveni, tãtari, greci, armeni ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 6 287 ortodocşi (70,3%), 1 582 musulmani (17,7%) şi 1 071 loc. (12,0%) aparţineau altor confesiuni (baptişti, creştini de rit vechi, adventişti de ziua a şaptea, penticostali, romano-catolici ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Staţie de cale ferată pe linia Medgidia – Nicolae Bãlcescu – Târguşor – Cogealac – Istria – Mihai Viteazu – Ceamurlia de Jos – Babadag – Zebil – Mihail Kogãlniceanu – Cataloi – Tulcea, construitã, în etape, în perioada 1912-1935. Expl. de gresii şi de calcar. Producţie de mobilã, de cherestea şi de produse alim. (zahãr, preparate din carne şi lapte, bãuturi alcoolice etc.). Morãrit şi panificaţie. Viticulturã. Muzeu de artã orientalã, amenajat în casa Panaghie şi inaugurat în anul 1973. Bibliotecă orăşenească. Rezervaţia naturalã Korum Tarla (în traducere: Ogorul adãpostit), de tip forestier şi ornitologic, declaratã arie protejatã de interes naţional la 12 apr. 2000, cu Saphora jaubertii (element pontic) şi pãdure cu arbori de fag (Fagus sylvatica), carpen (Carpinus betulus), gorun (Quercus petraea), ulm de munte (Ulmus glabra), tei (Tilia tomentosa) ş.a. Oraşul Babadag prezintã un potenţial energetic eolian ridicat.
Istoric
Sãpãturile arheologice efectuate în anii 1953 şi 1962–1973, pe promontoriul Sultan Tepe, de pe malul lacului Babadag, au scos la ivealã o mare aşezare hallstattianã fortificatã, care a dat numele culturii materiale Babadag (sec. 11–8 î.Hr.), rãspânditã în Dobrogea şi regiunile imediat învecinate, în care s-au gãsit variate forme de vase ceramice, în special urne bitronconice şi strãchini cu buza rãsfrântã spre interior, cu caneluri, linii incizate şi cercuri realizate pe un fond negru, lustruit. Peste aceastã aşezare s-a suprapus o alta, în epoca La Tène timpuriu (sec. 4 î.Hr.), cu urme de locuire geticã, peste care au mai fost identificate vestigii ale unor aşezãri din epoca romano-bizantinã (sec. 6) şi apoi din perioada feudalismului timpuriu. Sãpãturile arheologice efectuate în anii 1993–1994, în perimetrul curţii geamiei Ali-Gazi Paşa, au scos la suprafaţã fragmente ceramice provenite de la amfore, oale, urcioare, strãchini, farfurii ş.a. datând din sec. 10–11, 14–15 şi 16–18. Pe terit. oraşului actual a existat o aşezare în perioada romanã, numitã Vicus Novus, menţionatã pe o inscripţie din anul 178 d.Hr. Prima atestare documentarã a localit. dateazã din 1263. În 1330, când se numea Baba-Saltîk, a fost vizitatã de cãlãtorul şi geograful arab Ibn Battūtah. Conform unui izvor documentar turcesc, un oarecare Saltîk, al cãrui mormânt se aflã în oraş, s-ar fi stabilit aici în 1262, venit o datã cu cei circa 12 000 de colonişti turci selgiucizi aduşi în Dobrogea de împãratul bizantin Mihail al VIII-lea Paleologul. Oraşul a fost ocupat de turci în 1420. În 1484, pe mormântul lui Saltîk, sultanul Baiazid al II-lea a ridicat un mausoleu, o moschee şi clãdiri anexe, transformând oraşul în feudã al lui Sari Saltîk. În 1518, aşezarea a fost prãdatã şi incendiatã de cetele de cazaci. Localit. a suferit ulterior numeroase asedii (1597, 1791, 1808 etc.). Cãlãtorul turc Evlia Çelebi, în nenumãratele cãlãtorii pe care le-a fãcut la Babadag (1641, 1652, 1657, 1659, 1667), îl descrie ca pe un oraş înfloritor, cu 3 000 de clãdiri, cu seraiuri înalte, cu 4 geamii, 11 schituri, 20 de şcoli, 8 hanuri, meşteşuguri de tot felul etc. În anii 1677-1678, Babadag a fost reşedinţa paşei, transferatã din oraşul Silistra din Bulgaria.
Monumente
Geamia lui Ali-Gazi Paşa (1609-1610, renovatã în 1998–1999), cu un minaret de 35 m înãlţime, este a doua geamie ca vechime din România dupã geamia din Mangalia; mausoleul lui Sari Saltîk (1620, cu refaceri din sec. 18–19 şi 1977); biserica armeneascã „Sfânta Nãscãtoare” (sec. 17; mistuitã de un incendiu în 1823, reclãditã în 1829, distrusã din nou de un incendiu în 1891 şi reziditã în 1896); biserica „Sfântul Dumitru” (1903–1923); Cazarma (c. 1828); casa „Panaghie” (începutul sec. 19), iniţial casã de rugãciune, apoi seminar musulman, gãzduieşte azi muzeul de artã orientalã.
About
The town of Babadag is located in the southeastern tip of Romania, in the historical province of Dobrogea, in the south-southeastern part of Tulcea County, in the southeastern part of the Babadag Plateau, at the foot of the Coiun Baba Hills (Turkish translation: The Father of the Sheep), 236 m high, located in the South, Sultan Tepe (Sultan Hill), 111 m high, in the East, and Ianik Bair (The Burnt Hill), 167 m high, in the West, at 30–120 meters altitude near the lake of the same name, at the intersection of the parallel of 44°53’53” North latitude with the meridian of 28°44’31” East longitude, 35 km south of Tulcea. In terms of demographics, Babadag belongs to the category of small towns, with a population of 10,459 inhabitants (January 1, 2019), of which 5,232 males and 5,227 females Area: 122 km2, of which 6.0 km2 in town; density: 1,743 inhabitants/km2. At the population census of October 20-31, 2011, out of the total of 8,940 inhabitants, 6,250 were Romanians (69.9%), 1,219 Roma (13.6%), 395 Turks (4.4%) and 1 076 inhabitants (12.1%) belonged to other ethnic groups (Russian-Lipovans, Tatars, Greeks, Armenians, etc.). From a confessional point of view, the following categories were registered in the same census: 6,287 Orthodox (70.3%), 1,582 Muslims (17.7%) and 1,071 inhabitants (12.0%) (Baptists, Christians of old rites, Seventh-day Adventists, Pentecostals, Roman Catholics, etc.), or were atheists, without religion or with undeclared religion. Railway station. Sandstone and limestone mining. Production of furniture, timber and food products (sugar, meat and milk products, alcoholic beverages, etc.). Bakery. Viticulture. Oriental Art Museum, housed in the Panaghie House and opened in 1973. City Library. “Korum Tarla” Nature Reserve (in translation: Sheltered field), forest and ornithological type, declared a protected area of national interest on April 12, 2000, with Saphora jaubertii (pontic element) and forest with beech trees (Fagus sylvatica), hornbeam (Carpinus betulus), oak (Quercus petraea), mountain elm (Ulmus glabra), linden (Tilia tomentosa) etc. The town of Babadag has a high wind energy potential.
History
Archaeological excavations carried out in 1953 and 1962–1973 on the promontory of Sultan Tepe on the shores of Lake Babadag have revealed a large, fortified Hallstattian settlement, which gave its name to the Babadag material culture (11th-8th century BC), widespread in Dobrogea and the immediate neighboring regions, where various forms of ceramic vessels were found, especially urns with the shape of a truncated cone, and bowls with inverted lip, with grooves, incised lines and circles made on a black, polished background. Over this settlement was superimposed another, in the early La Tène period (4th century BC), with traces of Getic habitation, over which were also identified vestiges of some settlements from the Roman-Byzantine era (6th century) and then from the period of early feudalism. Archaeological excavations carried out in the years 1993–1994, in the perimeter of the courtyard of the Ali-Gazi Pasha mosque, brought to the surface ceramic fragments from amphorae, pots, jugs, bowls, plates, etc. dating from the 10th-11th, 14th-15th and 16th-18th centuries. On the territory of the present town, there was a Roman settlement called Vicus Novus, mentioned on an inscription from 178 AD. The first documentary attestation dates from 1263. In 1330, when the settlement was called Baba-Saltik, it was visited by the Arab traveler and geographer Ibn Battūtah. According to a Turkish documentary source, a certain Saltik, whose tomb is in the city, would have settled here in 1262, coming with the about 12,000 Seljuk Turkish settlers brought to Dobrogea by the Byzantine Emperor Michael VIII Palaeologus. The town was occupied by the Turks in 1420. In 1484, on the tomb of Saltik, Sultan Baiazid II erected a mausoleum, a mosque and outbuildings, turning the city into a fief of Sari Saltik. In 1518, the settlement was looted and set on fire by Cossack troops. The settlement later suffered numerous sieges (1597, 1791, 1808, etc.). The Turkish traveler Evlia Çelebi, in his countless trips to Babadag (1641, 1652, 1657, 1659, 1667), describes it as a thriving city with 3,000 buildings, tall greenhouses, 4 windows, 11 hermitages, 20 schools, 8 inns, crafts of all kinds, etc. In the years 1677-1678, Babadag was the residence of Pasha, transferred from the Bulgarian city of Silistra.
Monuments
Ali-Gazi Pasha’s mosque (1609-1610, renovated in 1998–1999), with a 35 m high minaret, is the second oldest mosque in Romania after the Mangalia mosque; the mausoleum of Sari Saltik (1620, with restorations from the 18th and 19th centuries and 1977); the Armenian Church of the Holy Mother (17th century; burned by fire in 1823, rebuilt in 1829, destroyed again by fire in 1891 and rebuilt in 1896); St. Demetrios Church (1903–1923); Military unit (c. 1828); the “Panaghie” House (early 19th century), originally a house of prayer and then a Muslim seminary, which now hosts the Museum of Oriental Art.
Back to Romanian version