Date generale
Oraşul Roznov se află în partea de Est-Nord Est a României, în provincia istorică Moldova, în zona de Sud-Sud Est a judeţului Neamţ, în regiunea de Nord a Depresiunii Cracãu-Bistriţa, la 260 m altitudine, pe stânga râului Bistriţa, la intersecţia paralelei de 46°50’08” latitudine nordicã cu meridianul de 26°30’42” longitudine esticã, la 16 km Sud Est de municipiul Piatra-Neamţ. Din punct de vedere demografic, Roznov face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 10 382 locuitori (1 ian. 2019), din care 5 131 loc. de sex masc. şi 5 251 fem. Supr.: 40,4 km2, din care 13 km2 în intravilan; densitatea: 799 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 octombrie 2011, din totalul celor 8 593 loc., 7 521 de persoane erau români (87,5%), 411 rromi (4,8%) şi 661 locuitori (7,7%) aparţineau altor etnii sau erau cu etnie nedeclaratã. Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 7 744 de ortodocşi (90,1%), 83 penticostali (1,0%) şi 766 de persoane (8,9%) aparţineau altor confesiuni (adventişti de ziua a şaptea, creştini de rit vechi, romano-catolici ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Roznov este unul dintre principalele noduri rutiere ale judeţului Neamţ şi dispune de o staţie de cale feratã, pe linia Bicaz–Bacău, inauguratã la 15 februarie 1884. La Roznov funcţioneazã douã hidrocentrale, construite pe râul Bistriţa: Roznov I, cu o putere instalatã de 14,3 MW, datã în folosinţã în 1963 şi Roznov II (14 MW), intratã în funcţiune în 1964. Firmele din Roznov produc îngrãşãminte azotoase, acid sulfuric, adezivi folosiţi în construcţii (din 2013) pentru placãri, pardoseli ş.a., echipamente electrice, mobilã, cherestea, uşi, ferestre, lãzi, butoaie, doage, confecţii, tricotaje, hârtie şi produse din hârtie, produse din cauciuc şi mase plastice, produse alimentare ş.a. În oraş funcţioneazã Muzeul “Gheorghe Ruset-Roznovanu”, deschis pentru public în anul 2002, amenajat la demisolul bisericii “Sfântul Nicolae”, cu exponate aparţinând colonelului Gheorghe Ruset-Roznovanau (decoraţii de rãzboi, epoleţi, lancea, banderolele şi toiagul de majordom al acestuia, veşminte vechi, monede, fotografii, busturi în marmurã ş.a.). Parc dendrologic, extins pe 3 ha, cu arbori seculari (fagi, stejari, castani ş.a.) şi specii rare de arbori (tisã, brad argintiu, salcâm japonez ş.a.).
Istoric
În arealul satului Slobozia, aflat în subordinea administrativã a oraşului Roznov, au fost descoperite vestigiile unei aşezãri omeneşti datând din secolele 2-3. Localitatea Roznov apare menţionatã documentar, pentru prima oarã, la 8 aprilie 1419, într-un act semnat de domnul Alexandru cel Bun, ca aşezare situatã pe Câmpul lui Dragoş, iar la 23 febr. 1438 figura cu denumirea Sãuca sau Seucãuţi într-un document prin care domnul Moldovei, Ştefan al II-lea, <<dãruia mãnãstirii “Înãlţarea Domnului” de la Neamţ un sat de la Gura Cracãului, anume Seucãuţi, unde iaste Samoil vãtãman>>. La 11 martie 1446, acelaşi domn, Ştefan al II-lea, întãrea aceleiaşi mãnãstiri de la Neamţ, satele primite de danie de la domnii înaintaşi, inclusiv satul Seucãuţi. Acest sat (Seucãuţi sau Sãuceşti) apare amintit ultima oarã la 8 dec. 1454. La 18 aprilie 1576, aşezarea figura într-un act semnat de domnul Petru Şchiopul, prin care acesta acorda mãnãstirii Bistriţa dreptul de stãpânire a mai multor sate, printre care şi Roznov, iar la 10 ian. 1599 şi 17 aug. 1600 aşezarea este amintitã din nou cu numele Seucãuţi într-un act emis la Alba Iulia de domnul Mihai Viteazul, dar în care apare şi numele Roznov. În a doua jumãtate a secolului 18, satul Roznov a intrat în posesia familiei Nicolae Ruset (nãscut în 1725 şi decedat în 1806), care şi-a adãugat la numele de familie şi toponimul Roznovanu (familia Ruset era înruditã cu domnul Moldovei, Dimitrie Cantemir). Pe harta principatului Moldovei, întocmitã de Dimitrie Cantemir în anii 1715-1716 şi tipãritã la Amsterdam, în Olanda, aşezarea Roznov apare cu numele Roznou. În 1835, localitatea Roznov apare consemnatã ca loc de desfãşurare a iarmaroacelor (la început se ţineau 34 de iarmaroace pe an, iar în 1842 se ajunsese doar la 12 iarmaroace anual). În anul 1899, Roznov fãcea parte din categoria comunelor rurale din plasa Bistriţa, judeţul Neamţ, formatã din 8 sate (Roznov, Broscãuţi, Chintinici, Cuteni, Dumbrava Roşie de Jos, Sãvineşti şi Slobozia), cu un total de 4 144 locuitori, 5 mori de apã, un spital, o farmacie, 4 biserici şi 3 şcoli – statut pe care-l avea şi la recensãmantul din 1925, cu aceeaşi alcãtuire, dar cu un numãr crescut de locuitori (4 820 de suflete). În 1931, satul Slobozia s-a separat de Roznov, formând o comunã de sine stãtãtoare, restul satelor (Broscãuţi, Cuteni, Dumbrava Roşie de Jos şi Sãvineşti s-au separat şi ele, formând com. Sãvineşti, iar com. Roznov a rãmas doar cu satele Roznov şi Chintinici. Dupã scurt timp, com. Slobozia a fost desfiinţatã şi înglobatã în com. Roznov. Comuna Roznov a fost trecutã în categoria oraşelor la 22 octombrie 2003, având în subordine administrativã satele Chintinici (atestat documentar în anul 1835) şi Slobozia (menţionat documentar în anul 1790).
Monumente
Beciul hanului Ruset-Roznovanu (secolul 18); biserica ortodoxã cu dublu hram – “Sfântul Nicolae” şi “Sfântul Alexandru”, situatã în Parc, azi declaratã monument istoric, a fost construitã în stil rusesc, în anii 1884-1892, dupã planurile arhitectului rus Nikolai Vladimirovici Sultaneff, cu sprijinul financiar al colonelului Gheorghe Ruset-Roznovanu (nãscut în 1834 şi decedat în 1904), ultimul proprietar din familia Ruset. Aceastã bisericã a fost ziditã pe locul unei vechi biserici, ctitoritã în 1759 de marele logofãt Nicolae Ruset-Roznovanu. Biserica “Sfântul Nicolae” pãstreazã picturi murale interioare executate în 1913-1915 de Costin Petrescu – cel care a realizat şi picturile de pe pereţii interiori ai Atheneului Român din Bucureşti. Biserica a fost reparatã în anii 1980-1990. Catapeteasma a fost lucratã în bronz, la Moscova, în anii 1890-1892. Biserica mai pãstreazã o evanghelie apãrutã în 1644. Clopotniţa bisericii are 10 clopote; castelul Ruset-Roznovanu, construit în anul 1800 de Nicolae Ruset-Roznovanu, situat în Parcul dendrologic, a fost demolat în anul 1911 de arendaşul grec Hector D. Economus, care cumpãrase moşia Roznov, pe locul lui construind un conac pentru familia sa – conac care existã şi în prezent; biserica “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, construitã în anii 1998-2002; Monumentul eroilor Rãzboiului de Independenţã, ridicat în 1908, sub forma unui obelisc, de cãtre Vincenzo Puschiasis; în satul Slobozia existã biserica “Sfântul Dumitru”, datând din anul 1816.