Versiunea în limba engleză (English version)
Date generale
Oraşul Baraolt se află în partea central-estică a României, în provincia istorică Transilvania, în zona de Nord Vest a judeţului Covasna, în depresiunea şi pe râul cu aceleaşi nume, la 460-500 m altitudine, la intersecţia paralelei de 46º04’30” latitudine nordică cu meridianul de 25º36’00” longitudine estică, la 60 km Nord Vest de municipiul Sfântu Gheorghe. Din punct de vedere demografic, Baraolt face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 9 147 loc. (1 ian. 2019), din care 4 147 loc. de sex masc. şi 4 579 fem. Supr.: 128 km2, din care 67,7 km2 în intravilan; densitatea: 135 loc./km2. La recensământul populaţiei din 29 dec. 1930, din totalul celor 2 604 loc., 2 267 de persoane erau maghiari (87,1%), 177 români (6,8%), 92 rromi (3,5%), 34 evrei (1,3%), 29 germani (1,1%) şi 5 loc. (0,2%) aparţineau altor etnii, iar la recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 8 672 loc., 8 129 de persoane (93,7%), erau de etnie maghiară, urmate de 246 români (2,8%), 90 rromi (1,0%) şi 207 loc. (2,5%) aparţineau altor etnii (germani ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensământ, din 2011, s-au înregistrat 4 045 reformaţi (46,6%), 2 472 romano-catolici (28,5%), 1 396 unitarieni (16,1%), 215 ortodocşi (2,5%), 84 baptişti (1,0%) şi 460 loc. (5,3%) aparţineau altor confesiuni (Martorii lui Iehova, penticostali, luterani, evanghelişti, greco-catolici, adventişti de ziua a şaptea ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Exploatãri de lignit (în satele Racoşul de Sus, din 1839, şi Cãpeni, din 1870), întrerupe definitiv în anul 2007), de diatomit şi forestiere. Producţie de cherestea, de confecţii textile, de mase plastice, de cãrãmizi, de preparate din carne şi lapte şi de produse de panificaţie. Muzeul Depresiunii Baraolt, inaugurat în anul 2006, cu exponate de istorie şi etnografie locale, de obiecte referitoare la istoria mineritului şi a breslelor etc. Bibliotecă orăşenească. Staţiune balneoclimaterică, în satul Biborţeni (→).
Istoric
În arealul oraşului Baraolt au fost descoperite fragmente de vase ceramice şi un ciocan din piatrã, datând din prima Epocã a bronzului (mileniul 2 î.Hr.), urmele unor aşezãri din Epoca bronzului mijlociu, aparţinând culturii Wietenberg (secolele 16-13 î.Hr.) şi de la sfârşitul Epocii bronzului, aparţinând culturii Noua (secolele 14-12 î.Hr.), precum şi vestigii din prima Epocã a fierului/Hallstatt (circa 1200-450/300 î.Hr.), din Epoca dacicã şi din perioada medievalã. Prima menţiune documentarã a localitaţii dateazã din anul 1224, într-un hrisov emis de cancelaria regelui ungur Andrei al II-lea. În anul 1614, aşezarea apare consemnatã în documente ca fiind locuitã de mai multe familii de români. Fosta comunã Baraolt a fost declaratã oraş la 17 febr. 1968, având în subordine ad-tivã 5 sate: Biborţeni, Bodoş, Cãpeni, Micloşoara, Racoşul de Sus.
Monumente
Biserica romano-catolică “Sfântul Adalbert”, azi declarată monument istoric, a fost construită în stil baroc, în anii 1564–1569, restaurată în 1691, reconstruitã în anii 1760–1767, extinsã şi renovatã în 1906, înconjuratã de un zid de apãrare (construit în 1818–1819), dominat de un turn de pazã. Turnul-clopotniţă a fost ridicat în 1680 şi refăcut în 1817. Orgã instalată în 1750; Capela romano-catolică având hramul “Naşterea Sfintei Fecioare Maria” (1755); biserică reformată a fost construită în anul 1933 şi restaurată în 1994; biserica ortodoxă cu hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” a fost construită în anii 1926-1936 pe locul unei vechi biserici din lemn, care data din anul 1842, pictată în ulei în anul 1976; În satul Micloşoara, atestat documentar în 1211, cu numele Castrum Sanct Nikolas, existã castelul contelui „Kálnoky”, construit în stilul Renaşterii, în anul 1500 şi reabilitat în secolul 20; în satul Căpeni este biserica ortodoxă „Sfântul Nicolae” (1712, restaurată în anii 1767, 1794, în sec. 19 şi în 1982) cu Turn-clopotniţă din 1802, iar în satul Racoşul de Sus se află o bisericã unitarianã (sec. 18). Statuia minerilor, operă a sculptoriţei Iulia Oniţã, dezvelită în anul 1979.
About
The town of Baraolt is located in the central-eastern part of Romania, in the historical province of Transylvania, in the North West area of Covasna County, in the depression and on the river of the same name, at 460-500 m altitude, at the intersection of the Northern parallel 46˚04’30 with the Eastern meridian of 25˚36’00 ”, 60 km North West of Sfântu Gheorghe municipality. In terms of demographics, Baraolt belongs to the category of small towns, with a population of 9,147 inhabitants (January 1, 2019), of which 4,147 males and 4,579 females Area: 128 km2, of which 67.7 km2 in town; density: 135 inhabitants/km2. At the population census of December 29, 1930, out of the total of 2,604 inhabitants, 2,267 people were Hungarians (87.1%), 177 Romanians (6.8%), 92 Roma (3.5%), 34 Jews (1.3%), 29 Germans (1.1%) and 5 inhabitants (0.2%) belonged to other ethnic groups, and at the population census of October 20-31, 2011, out of the total of 8,672 inhabitants, 8,129 people (93.7%) were of Hungarian ethnicity, followed by 246 Romanians (2.8%), 90 Roma (1.0%) while 207 inhabitants (2.5%) belonged to other ethnic groups (Germans, etc.). From a confessional point of view, at the same census, in 2011, there were 4,045 Reformed (46.6%), 2,472 Roman Catholics (28.5%), 1,396 Unitarians (16.1%), 215 Orthodox (2.5%), 84 Baptists (1.0%), and 460 inhabitants (5.3%) belonged to other denominations (Jehovah’s Witnesses, Pentecostals, Lutherans, Evangelicals, Greek Catholics, Seventh-day Adventists, etc.), or were atheists, without religion or with undeclared religion. Exploitation of lignite (in the villages of Racoşul de Sus, since 1839, and Căpeni, since 1870), interrupted definitively in 2007), diatomite and forestry. Production of timber, textiles, plastics, bricks, meat and milk products and bakery products. “Baraolt Depression” Museum, inaugurated in 2006, with exhibits of local history and ethnography, objects related to the history of mining and guilds, etc. Public library. Spa resort, in the village of Biborţeni (→).
History
In the Baraolt area were discovered fragments of pottery and a stone hammer dating from the early Bronze Age (2nd millennium BC), traces of Middle Bronze Age settlements belonging to the Wietenberg culture (16-13 BC) and traces from the end of the Bronze Age, belonging to the Noua culture (14-12th century BC), as well as vestiges from the first Iron Age/Hallstatt (circa 1200-450 / 300 BC), from the Dacian Age and from the medieval period. The first documentary mention of the locality dates from 1224, in a letter issued by the chancellery of the Hungarian king Andrei II. In 1614, the settlement is recorded in documents as being inhabited by several Romanian families. The former commune of Baraolt was declared a town on February 17, 1968, having under its subordination 5 villages: Biborţeni, Bodoş, Căpeni, Micloşoara, Racoşul de Sus.
Monuments
The Roman Catholic Church of St. Adalbert, now a historic monument, was built in the Baroque style in 1564–1569, restored in 1691, rebuilt in 1760–1767, expanded and renovated in 1906, and surrounded by a defensive wall (built in 1818-1819), dominated by a watchtower. The bell tower was built in 1680 and rebuilt in 1817. Organ installed in 1750; Roman Catholic chapel dedicated to the “Birth of the Blessed Virgin Mary” (1755); the reformed church was built in 1933 and restored in 1994; the orthodox church dedicated to the “Holy Archangels Michael and Gabriel” was built in 1926-1936 on the site of an old wooden church, which dates from 1842, painted in oil in 1976; In the village of Micloşoara, documented in 1211, with the name Castrum Sanct Nikolas, there is the castle of Count “Kálnoky”, built in the Renaissance style, in 1500 and rehabilitated in the 20th century; in the village of Căpeni is the orthodox church “Saint Nicholas” (1712, restored in 1767, 1794, in the 19th century and in 1982) with the bell tower from 1802, and in the village of Racoşul de Sus there is a Unitarian church (18th century). The “Statue of the miners”, the work of the sculptor Iulia Oniţã, unveiled in 1979.
Back to Romanian version