Luduş

Date generale

Oraşul Luduş se află în partea central-nordică a României, în provincia istorică Transilvania, în extremitatea de Sud Vest a judeţului Mureş, în zona centrală a Pod. Transilvaniei, la poalele de Sud Est ale Colinelor Luduşului, la 274 m alt., pe ambele maluri ale râului Mureş, la conflluenţa cu Pârâu de Câmpie, la intersecţia paralelei de 46º28’40” latitudine nordicã cu meridianul de 24º05’46” longitudine esticã, la 45 km Vest-Sud Vest de municipiul Târgu Mureş; 17 413 loc. (1 ian. 2019), din care 8 463 loc. de sex masc. şi 8 950 fem. Supr.: 67,3 km2, din care 11,3 km2 în intravilan; densitatea: 1 541 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 15 538 loc., 10 108 persoane erau români (65,9%), 3 557 maghiari (23,2%), 964 rromi (6,3%) şi 699 loc. (4,6%) aparţineau altor etnii (italieni ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 9 915 ortodocşi (64,9%), 2 601 reformaţi (17,0%), 819 romano-catolici (5,3%), 508 greco-catolici (3,3%), 310 penticostali (2,0%), 176 adventişti de ziua a şaptea (1,1%), 173 Martorii lui Iehova (1,1%) şi 826 loc. (5,3%) aparţineau altor confesiuni (baptişti, creştini de rit vechi, unitarieni ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Nod rutier. Staţie de cale feratã, inauguratã la 20 nov. 1871, şi nod feroviar la intersecţia liniilor de cale feratã Deda – Reghin – Târgu Mureş – Iernut – Luduş – Aiud – Teiuş – Alba Iulia (inauguratã la 20 nov. 1871) şi Târgu Mureş – Luduş – Sãrmaşu – Lechinţa – Şieu-Mãgheruş – Bistriţa (construită în anii 1886-1888). Expl. de gaze naturale şi de balast. Construcţii de articole metalice de larg consum (sobe de încălzit, mobilier metalic etc.). Producţie de mobilier sanitar, de birou şi de laborator, de prefabricate din beton, de cărămizi, de saltele, de articolede de voiaj şi de marochinãrie, de articole de harnaşament, de îmbrăcăminte, detergenţi, nutreţuri concentrate, zahăr, dulciuri, preparate din lapte, băuturi alcoolice, panificaţie ş.a. Ferme sericicolă şi de creştere a porcinelor. Apicultură. Sere legumicole.

Istoric

În arealul oraşului Luduş au fost descoperite vestigiile unei aşezări civile datând din perioada de trecere de la Neolitic la Epoca bronzului, aparţinând Culturii materiale Coţofeni (2500-1800 î.Hr.), fragmente de vase ceramice din Epoca bronzului, o necropolă din prima Epocă a fierului/Hallstatt (1200-400 î.Hr.), un tezaur monetar roman din secolul 2 d.Hr., urmele unei aşezări civile romane din secolele 2-3 şi ale unui castru roman (în care staţionau unităţi ale Legiunii a XIII-a Gemina) şi două necropole din secolele 4-5 şi 11-12. În secolul 9, această zonă făcea parte din voievodatul lui Gelu, în secolele 10-12 aşezarea Luduş era un sat de iobagi, care munceau pe moşia unui nobil maghiar, iar în aprilie 1241, a fost devastată de marea invazie mongolă. Prima atestare documentară a localităţii datează din anul 1333, cu numele Ludas, apoi cu aceeaşi denumire (Ludas) apare consemnată în anii 1377 (într-un act de vânzare-cumpărare a moşiei Ludas între doi nobili maghiari), 1461 şi 1733. Ulterior, localitatea figurează cu grafiile Ludos (1750), Maros-Ludos (1760-1854), Ludoşul pe Mureş (1920) şi Luduş (din 1928). După Pacea de la Carlowitz (din 16/26 ian. 1699), când Poarta otomană a recunoscut trecerea Transilvaniei sub stăpânirea Imperiului Habsburgic, localitatea a fost în componenţa acestuia până în anul 1867, iar apoi, între 27 mai/8 iun. 1867 şi 1 dec. 1918 a făcut parte din Ungaria, în cadrul Imperiului dualist austro-ungar, încheiat prin pactul austro-ungar din 5/17 febr. 1867. În anii 1903-1905, la Luduş au fost colonizate mai multe familii de maghiari pentru a schimba raportul dintre români şi maghiari, în favoarea acestora din urmă. La sfârşitul secolului 19, Luduş era o comună urbană (oraş), între 1918 şi 1960 a fost comună rurală, iar în 1960 a fost declarată oraş. La 13 sept. 1944, în timpul ofensivei trupelor maghiare şi germane pe văile râurilor Crişu Alb, Crişu Negru şi Mureş, acestea au împuşcat 15 evrei şi 5 români, act cunoscut sub numele de masacrul de la Luduş. În prezent, oraşul Luduş are în subordine ad-tivă 6 localit. componente: Avrămeşti, Cioarga, Ciurgău, Fundătura, Gheja şi Roşiori.

Monumente

Biserica ortodoxă cu hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” a fost construită în stilul barocului vienez, în perioada 1892-1893, pe locul uneia mai vechi, din lemn, mistuită de un incendiu în anul 1863. Picturile murale interioare au fost executate în tempera, în anul 1931, de către Francisc H. Herczeg din Târgu Mureş şi restaurate în 1956 de Coriolan Munteanu din Cluj. Biserica a fost restaurată în anii 1995-1999 şi repictată de Vasile Niţulescu. Iconostasul, sculptat în lemn de brad, a fost pictat la Viena de Antonin W. Zeiller şi instalat în 1910 şi repictat de Vasile Niţulescu în 1999; biserica „Sfântul Nicolae” a fost zidită în anii 1927-1930, sfinţită la 23 apr. 1930, pictată în 1957 de C. Niculescu din Bucureşti şi restaurată în 1998; biserica romano-catolică, în stil baroc (1880-1906); biserica reformată, construită în perioada 1886-1889, în stil neoclasic, renovată în anii 2007-2009; biserica greco-catolică “Sfântul Petru” (1994-1996). În localitatea componentă Gheja, atestată documentar în 1366, se află conacul „Bánffi”, declarat monument istoric în anul 2004, construit în stil baroc, în 1868, de Görffi de Losád, într-un parc cu arbori ornamentali şi o livadă de pomi fructiferi de 45 ha, intrat în posesia baronului János Bánffi de Losoncz în 1890 şi restaurat în anul 1914. Conacul a fost naţionalizat la 11 iunie 1948, folosit ca sediu al Gospodariei Agricole Colective (G.A.P.) până în 1960, când a fost preluat de Ministerul Sănătăţii şi transformat în spital de neuropsihiatrie, şi retrocedat urmaşilor în anul 2009. La Luduş se află o copie a statuii “Lupa Capitolina” confecţionată în România.